ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4762/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 25/2013 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a H.G. nr. 353/2012, formulată de reclamanții G.I. și I.M.C. și a respins, totodată, cererea de anulare a H.G. nr. 353/2012, formulată de reclamanți în contradictoriu cu Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că H.G. nr. 353 din 26 aprilie 2012 a fost adoptată de Guvernul României pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și funcționare a Uniunii Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România, considerând că în adoptarea acestei hotărâri de guvern nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Prin urmare, a apreciat Curtea, toate criticile aduse de reclamanți sunt simple alegații fără niciun suport probatoriu, iar prevederile H.G. nr. 353/2012 sunt în conformitate cu dispozițiile Legii 24/2011 și nu adaugă la aceasta. Totodată, s-a reținut că termenul de 6 luni prescurtat de art. 4 din ordonanță nu este un termen de decădere, ci unul de recomandare. În ceea ce privește cererea de suspendare, Curtea a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece nu există un caz bine justificat, în sensul că nu există nicio îndoială cu privire la legalitatea adoptării H.G. nr. 353/2012 și, de asemenea, nu există paguba iminentă, pentru că reclamanții nu pot justifica un prejudiciu viitor care să le afecteze mijloacele de subzistență.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G.I., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea termenului prevăzut de O.G. nr. 24/2011, respectiv termenul maxim de 6 luni (art. 44 din ordonanță), iar instanța de fond a calificat în mod greșit acest termen ca fiind un termen de recomandare; - cererea de suspendare a actului administrativ atacat a fost respinsă neîntemeiat și nemotivat; - la data emiterii H.G.

nr. 353 din 26 aprilie 2012 (actul atacat) regulamentul de organizare și funcționare al Uniuni nu fusese supus adoptării Conferinței Naționale, fapt ce atrage nulitatea hotărârii de guvern; - nu au fost analizate obiecțiunile de nelegalitate cu privire la articolele din hotărârea de guvern care stabilesc modul de constituire a filialelor (impunerea unui număr minim de membrii, existența unor filiale care cuprind membri din mai multe județe). Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de recurent, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Potrivit art. 261 alin. (1) hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „(…) 5. motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

În speță, instanța de fond nu s-a conformat acestor exigențe legale, ci a respins în bloc „toate criticile aduse de reclamanți”, iar respingerea cererii de suspendare este motivată numai în drept. În acest sens, se afirmă în cuprinsul hotărârii judecătorești că „toate prevederile H.G. nr. 353/2012 sunt în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 24/2011”. Rezultă din aceste constatări că motivele acțiunii reclamantului nu au fost analizate punctual. Totodată, instanța de fond a omis un aspect procedural esențial în judecarea cauzei, în sensul că nu s-a pus în discuție introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ atacat, respectiv a U.N.E.V.A.R. (persoană juridică față de care o eventuală hotărâre de admitere a acțiunii reclamantului își produce efectele).

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) și art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta din urmă să pună în discuția părților introducerea în cauză a persoanei juridice UNEVAR și să se pronunțe motivat asupra fondului cauzei, respectiv asupra motivelor din acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.I. împotriva sentinței nr. 25/2013 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.