ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4762/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 25/2013 din 24 ianuarie 2013, Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de suspendare a H.G. nr.

353/2012, formulată de reclamanții G.I. și I.M.C. și a respins, totodată,

cererea de anulare a H.G. nr. 353/2012, formulată de reclamanți în

contradictoriu cu Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a constatat că

H.G.

nr. 353 din 26 aprilie 2012 a fost adoptată de Guvernul României pentru

aprobarea Regulamentului de Organizare și funcționare a Uniunii

Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România, considerând că în

adoptarea acestei hotărâri de guvern nu s-au încălcat dispozițiile Legii

nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative.

Prin urmare, a apreciat Curtea, toate

criticile aduse de reclamanți sunt simple alegații fără niciun suport

probatoriu, iar prevederile H.G. nr. 353/2012 sunt în conformitate cu

dispozițiile Legii 24/2011 și nu adaugă la aceasta.

Totodată, s-a reținut că termenul de 6 luni

prescurtat de art. 4 din ordonanță nu este un termen de decădere, ci unul

de recomandare.

În ceea ce privește cererea de

suspendare, Curtea a constatat că nu sunt întrunite condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, deoarece nu există un caz bine justificat, în

sensul că nu există nicio îndoială cu privire la legalitatea adoptării H.G. nr.

353/2012 și, de asemenea, nu există paguba iminentă, pentru că reclamanții

nu pot justifica un prejudiciu viitor care să le afecteze mijloacele de

subzistență.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamantul G.I., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive, respectiv argumente:

-

actul administrativ atacat a fost emis cu

încălcarea termenului prevăzut de O.G. nr. 24/2011, respectiv termenul maxim de

6 luni (art. 44 din ordonanță), iar instanța de fond a calificat în mod greșit

acest termen ca fiind un termen de recomandare;

- cererea de suspendare a actului

administrativ atacat a fost respinsă neîntemeiat și nemotivat;

- la data emiterii H.G. nr. 353 din 26

aprilie 2012 (actul atacat) regulamentul de organizare și funcționare al Uniuni

nu fusese supus adoptării Conferinței Naționale, fapt ce atrage nulitatea

hotărârii de guvern;

- nu au fost analizate obiecțiunile de

nelegalitate cu privire la articolele din hotărârea de guvern care stabilesc

modul de constituire a filialelor (impunerea unui număr minim de membrii,

existența unor filiale care cuprind membri din mai multe județe).

Criticile formulate de recurent se încadrează

în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de

fond, precum și criticile formulate de recurent, instanța de control judiciar

constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 261 alin. (1) hotărârea

judecătorească trebuie să cuprindă „(…) 5.

motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților”. În speță, instanța de fond nu s-a conformat acestor exigențe legale,

ci a respins în bloc „toate criticile aduse de reclamanți”, iar respingerea

cererii de suspendare este motivată numai în drept. În acest sens, se afirmă în

cuprinsul hotărârii judecătorești că „toate prevederile H.G. nr. 353/2012 sunt

în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 24/2011”.

Rezultă din aceste constatări că motivele acțiunii

reclamantului nu au fost analizate punctual.

Totodată, instanța de fond a omis un aspect

procedural esențial în judecarea cauzei, în sensul că nu s-a pus în discuție

introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ atacat, respectiv

a U.N.E.V.A.R. (persoană juridică față de care o eventuală hotărâre de admitere

a acțiunii reclamantului își produce efectele).

Pentru considerentele menționate, cu referire

la art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) și art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru ca aceasta din

urmă să pună în discuția părților introducerea în cauză a persoanei juridice

UNEVAR și să se pronunțe motivat asupra fondului cauzei, respectiv asupra

motivelor din acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.I. împotriva

sentinței nr. 25/2013 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2014.