ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3736/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 29 august 2014 sub nr. de Dosar nr. 18300/200/2014 petentul B.E.J., N.G.A. a solicitat la cererea creditoarei SC E.O.S.K.S.I.R. SRL în contradictoriu cu debitorul F.M.D. încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 27 septembrie 2005. Prin sentința civilă nr. 13155 din 29 august 2014 pronunțată de către Judecătoria Buzău în Dosarul nr. 18300/200/2014 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 septembrie 2014, sub numărul 9920/94/2014. La termenul din data de 16 octombrie 2014 instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea reținând că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile noului cod de procedură civilă, intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, se aplică executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Astfel, instanța constată că executarea silită în prezenta cauză a început la data de 23 ianuarie 2013, reprezentând data formulării cererii de executare silită de către creditoare și a înregistrării acesteia la biroul petentei. Raportat la această dată instanța constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, întrucât cererea de executare silită a fost formulată de creditor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pentru aceste motive, competența instanței de executare urmează a fi analizată raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Întrucât petenta a solicitat încuviințarea executării silite prin poprirea sumelor datorate debitorului de către societatea SC A.D. SRL, cu sediul în localitatea Buzău, instanța a constatat că executarea silită se va face în circumscripția Judecătoriei Buzău, iar nu a Judecătoriei Buftea. Pentru aceste motive, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Instanța a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență, potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865. Potrivit art. 21 C. proc. civ. de la 1865, instanța a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, fiind instanța ierarhic superioară comună instanțelor aflate în conflict de competență, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. de la 1865. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 20 alin. (2) din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Buzău și Judecătoria Buftea - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Înalta Curte, reține că cererea de executare silită în prezenta cauză a fost depusă la data de 23 ianuarie 2013, la biroul executorului judecătoresc. În conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile Noului C. proc. civ., intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, se aplică executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel. Având în vedere că cererea de executare silită a fost depusă înainte de intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă rezultă că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc.

civ. de la 1865. Competența instanței de executare urmează a fi stabilită raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Întrucât petenta a solicitat încuviințarea executării silite prin poprirea sumelor datorate debitorului de către societatea A.D. SRL, cu sediul în localitatea Buzău executarea silită se va face în circumscripția Judecătoriei Buzău, motiv pentru care Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.