ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3736/2014

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Buzău la data de 29 august 2014 sub nr. de Dosar nr. 18300/200/2014

petentul B.E.J., N.G.A. a solicitat la cererea creditoarei SC E.O.S.K.S.I.R.

SRL în contradictoriu cu debitorul F.M.D. încuviințarea executării silite a

titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 27 septembrie 2005.

Prin sentința

civilă nr. 13155 din 29 august 2014 pronunțată de către Judecătoria Buzău în Dosarul

nr. 18300/200/2014 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Buftea.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 septembrie 2014, sub

numărul 9920/94/2014.

La termenul din

data de 16 octombrie 2014 instanța din oficiu a invocat excepția de

necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea reținând că potrivit art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., dispozițiile noului cod de procedură civilă, intrat în

vigoare la data de 15 februarie 2013, se aplică executărilor silite începute

după intrarea acestuia în vigoare. Potrivit art. 622 alin. (2) din Noul C.

proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare,

dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Astfel,

instanța constată că executarea silită în prezenta cauză a început la data de

23 ianuarie 2013, reprezentând data formulării cererii de executare silită de

către creditoare și a înregistrării acesteia la biroul petentei.

Raportat la

această dată instanța constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile

C. proc. civ. de la 1865, întrucât cererea de executare silită a fost formulată

de creditor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ.

Pentru aceste

motive, competența instanței de executare urmează a fi analizată raportat la art.

373 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanța de executare

este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel.

Întrucât

petenta a solicitat încuviințarea executării silite prin poprirea sumelor

datorate debitorului de către societatea SC A.D. SRL, cu sediul în localitatea

Buzău, instanța a constatat că executarea silită se va face în circumscripția

Judecătoriei Buzău, iar nu a Judecătoriei Buftea.

Pentru aceste

motive, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Buzău.

Instanța a

constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență, potrivit art. 20 alin.

(2) C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 21

C. proc. civ. de la 1865, instanța a suspendat judecarea cauzei și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență, fiind instanța ierarhic superioară comună

instanțelor aflate în conflict de competență, potrivit art. 22 alin. (3) C.

proc. civ. de la 1865.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 20 alin. (2) din C.

proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Buzău și

Judecătoria Buftea - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri

irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt

reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Înalta Curte,

reține că cererea de executare silită în prezenta cauză a fost depusă la data

de 23 ianuarie 2013, la biroul executorului judecătoresc.

În conformitate

cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile Noului C. proc. civ., intrat în

vigoare la data de 15 februarie 2013, se aplică executărilor silite începute

după intrarea acestuia în vigoare.

Potrivit art. 622

alin. (2) din Noul C. proc. civ., executarea silită începe odată cu sesizarea

organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Având în vedere

că cererea de executare silită a fost depusă înainte de intrarea în vigoare a

noului cod de procedură civilă rezultă că în prezenta cauză sunt aplicabile

dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Competența

instanței de executare urmează a fi stabilită raportat la art. 373 alin. (2) C.

proc. civ. de la 1865, potrivit căruia instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care

legea dispune altfel.

Întrucât petenta

a solicitat încuviințarea executării silite prin poprirea sumelor datorate

debitorului de către societatea A.D. SRL, cu sediul în localitatea Buzău

executarea silită se va face în circumscripția Judecătoriei Buzău, motiv pentru

care Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.