ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3940/2014

Asupra conflictului negativ de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 10 decembrie 2013,

sub nr. 41772/215/2013, contestatorul P.G. a formulat contestație la executare

în contradictoriu cu intimata A.A.A.S., solicitând anularea somației de plată din

13 noiembrie 2013 emise de intimată și anularea executării silite pornite

împotriva contestatorului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 8817 din 18 iunie 2014 pronunțată de

Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 41772/215/2013, s-a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea

competenței în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut

următoarele:

Contestatorul P.G. a formulat contestație la executare

solicitând instanței anularea somației de plată din 13 noiembrie 2013 emisă de

A.A.A.S. București.

Potrivit dispozițiilor art. 713 Noul C. proc. civ. „contestația

la executare se introduce la instanța de executare", iar conform art. 650

Noul C. proc. civ. „Instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003

„contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în

procedura de urgență."

Instanța a constatat că potrivit art. 5

1

din

O.U.G. nr. 23/2004 „(1) Pentru executarea silită a titlurilor executorii,

astfel cum sunt definite prin O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor

active ale statului, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

A.A.A.S. își poate organiza corpul propriu de executori fiscali. (2) Corpul

propriu de executori fiscali se numește prin ordin al președintelui A.A.A.S. și

are competență pe întregul teritoriu al țării. (3) Procedura de executare

silită pentru valorificarea activelor pusă în aplicare de către corpul propriu

de executori fiscali ai A.A.A.S. se realizează potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003

privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările și completările

ulterioare, care se aplică în mod corespunzător."

Astfel coroborând prevederile codului de procedura

civilă cu cele din legea specială, instanța a apreciat că în prezenta cauză

competența teritorială aparține Judecătoriei sectorului: 1 București, aceasta

fiind judecătoria în circumscripția căreia se află sediul executorului fiscal

care a întocmit somația din 13 noiembrie 2013, somație contestată de către

contestatorul din prezenta cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București

la data de 22 septembrie 2014 sub nr. 43109/299/2014.

La termenul de judecată din data de 20 octombrie 2014,

instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

sectorului 1 București iar prin sentința nr. 17835 din 20 octombrie 2014 a

admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București,

excepție invocată de instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între

Judecătoria sectorului 1 București și Judecătoria Craiova și înaintează cauza

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

negativ.

În pronunțarea acestei soluții instanța a reținut că

executarea silită contestată în prezenta cauză se desfășoară conform

dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, că în speță

sunt incidente în determinarea competenței teritoriale dispozițiile art. 172 alin.

(4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. și cele ale art. 400 alin. (1)

și art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, învestită legal cu soluționarea conflictului

negativ de competență, în raport de art. 135 alin. (3) C. proc. civ., constată

că Judecătoria Craiova este competentă în soluționarea cauzei pentru motivele

ce se vor arăta.

Somația contestată în prezenta cauză a fost emisă în data de

13 noiembrie 2013, însă astfel cum rezultă din conținutul tuturor înscrisurilor

din dosarul de executare depuse de către intimată atât în dosarul Judecătoriei

Craiova cât și în prezentul dosar la termenul de judecată din data de 20

octombrie 2014, în speță, executarea silită împotriva contestatorului a fost

demarată cu mult înainte de intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.

Art. 172 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.,

republicată, reglementează contestația la executare silită.

Potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „contestația

se introduce la instanța judecătorească competența și se judecă în procedură de

urgență."

Se retine că, O.G. nr. 92/2003 nu precizează care este

instanța de executare, referindu-se numai la „instanța judecătorească

competentă", iar în acest caz, dispozițiile O.G. nr. 92/2003 se

completează cu cele ale C. proc. civ., conform art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003.

Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ.: „Contestația la

executare se introduce la instanța de executare."

Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de

executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în

afara cazurilor în care legea dispune astfel".

Astfel, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este

competentă să judece contestația la executare judecătoria în circumscripția

căreia se face executarea.

Coroborând dispozițiile C. proc. civ. cu cele ale C. proc.

fisc. rezultă că, în cauză, instanța competentă teritorial este judecătoria în

a cărei circumscripție se face executarea.

În raport de art. 145 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită

începe prin comunicarea somației și a titlului executoriu iar în măsura în care

debitul nu este achitat în termenul prevăzut de lege, se continuă executarea

silită prin înființarea popririlor asupra conturilor debitorului și prin

înființarea de sechestre asupra bunurilor sale mobile și imobile și vânzarea

acestora la licitație publică, astfel că instanța de executare este la momentul

emiterii somației, instanța în circumscripția căreia se află sediul sau

domiciliul debitorului.

Cum, în speță, nu a fost efectuat niciun act de

executare în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București, în speță fiind

emise somații împotriva debitorului-contestator, fiind întocmit un

proces-verbal de sechestru în anul 2005 pentru bunuri care nu sunt situate în

raza de competență a Judecătoriei sectorului 1 București, fiind emise ordine de

înființare a popririlor fără însă să existe vreo dovadă cu privire la

înființarea concretă a vreunei popriri asupra vreunui terț poprit cu sediul pe

raza Judecătoriei sectorului 1 București, instanța de executare este la momentul

emiterii somației, instanța în circumscripția căreia se află sediul sau

domiciliul debitorului, acesta fiind locul unde urmează a se realiza executarea

silită, respectiv Judecătoria Craiova, având în vedere că domiciliul

debitorului este în com. Seaca de Pădure, localitate ce se află în raza de

competență a Judecătoriei Craiova.

Pentru motivele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin.

(3) C. proc. civ. stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2014.