ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2014

Asupra

conflictului negativ de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7358/2014

a Judecătoriei Constanta a fost declinată în favoarea Judecătoriei lași

competența de soluționare a cererii.

Pe rolul

Judecătoriei lași, cererea a fost înregistrată la data de 21 august 2014 sub nr.

de Dosar nr. 30409/245/2014.

La primul

termen de judecată instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a

Judecătoriei lași reținând că potrivit dispozițiilor art. 121 Noul C. proc. civ.,

cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi

introduse numai la instanța domiciliul consumatorului.

Acest articol

consacră un nou caz în materie de competență exclusivă, ceea ce înseamnă că

după intrarea în vigoare a acestuia cererile de chemare în judecată aflate sub

incidența acestui text trebuie introduse numai la instanța domiciliului

consumatorului, ca instanță expres prevăzută de lege, fără ca părțile să mai

aibă posibilitatea de a conveni sub acest aspect.

Noul C. civ. nu

definește în mod concret termenul de profesionist, dar în alin. (2) al art. 3

se arată că „Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o

întreprindere", activitate ce este definită ca :„exercitarea sistematica,

de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în

producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de

servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ" (art. 3 alin. (3) Noul

C. civ.). Totodată, Legea nr. 71/2011 clarifică noțiunea de „profesionist"

arătând că această noțiune include categoriile de comerciant, întreprinzător,

operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare

activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute

de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

În contextul

arătat, prin raportare la clauzele contractului pe care-și întemeiază

pretențiile, reclamanta face parte în mod evident din categoria

profesioniștilor iar pârâta din cea a consumatorilor, astfel că dispoziția art.

121 Noul C. proc. civ., având caracter special, derogatoriu de la dreptul comun

se interpretează doar prin coroborare cu cea a art. 129 alin. (1) pct. 3 Noul C.

proc. civ., ce stabilește cazurile în care necompetența este de ordine publică.

Pentru aceste

considerente instanța a admis excepția și a declinat în favoarea Judecătoriei

Constanța competența de soluționare a cererii.

Totodată, în

temeiul art. 133 din noul C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de

competență între Judecătoria Constanța și Judecătoria lași.

Potrivit art. 134

din noul C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea cauzei având ca obiect

cerere valoarea redusă și părți pe reclamanta SC A.L.V.R. SRL și pârâții B.N.

și B.M. până la soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus

înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133

alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același

proces.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Constanța

și Judecătoria lași - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri

irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt

reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Obiectul cauzei

este reprezentat de pretenții izvorâte din contractul de închiriere al unui

echipament medical încheiat de părți.

Înalta Curte

reține că, în conformitate cu art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., aplicabil

cauzei, stabilește: „Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de

către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel

mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în

fața primei instanțe".

Așadar,

potrivit acestui text, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își

decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată

de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel

mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în

fața primei instanțe.

Or, în speță,

excepția de necompetența teritorială a fost invocată din oficiu de Judecătoria

Constanța, cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin.

(3) Noul C. proc. civ.

Întrucât

excepția de necompetența teritorială invocată în cauză este de ordine privată,

aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, iar nu de instanță,

din oficiu, prin urmare, Judecătoria Constanța nu avea căderea să o analizeze

din oficiu și să se considere necompetentă.

Mai mult, din

moment ce alegerea instanței competentă teritorial a fost făcută prin chiar

înregistrarea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul nu a invocat excepția

necompetenței teritoriale în condițiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc.

civ., rămâne legal învestită Judecătoria Constanța.

Față de

dispozițiile legale mai sus - arătate, Înalta Curte constată că, în speță,

competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Constanța și, în

considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., urmează a

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.