ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4088/2018

HOTĂRÂRE

22.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4088/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2018 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași a solicitat obligarea pârâtei A. la plata debitului în cuantum de 25.243,91 RON, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, la care se adaugă dobânzile restante.

Prin Sentința nr. 8635 din 18 iulie 2018, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de valoare redusă formulată de reclamantă în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În motivare, a reținut că prin normele prevăzute art. 132 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ., art. 126 alin. (2) C. proc. civ., art. 130 alin. (2) C. proc. civ., precum și art. 1028 C. proc. civ., legea reglementează competența teritorială exclusivă, iar cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Or, instanța a arătat că raporturile dintre reclamantă și pârâtă sunt similare cu cele dintre un profesionist și consumator, iar acest text de lege se aplică în raport de calitatea părților, și nu de aplicarea legii speciale în materia drepturilor consumatorului.

Dat fiind că art. 121 C. proc. civ. nu face nicio distincție, iar scopul normei este acela de a proteja partea mai slabă, respectiv consumatorul, care se află la o distanță mare față de localitatea de domiciliu a acestuia, de natură să creeze o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorului pentru a compărea în fața instanței s-ar putea dovedi disuasive și l-ar putea determina pe acesta să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare, instanța de judecată are obligația să protejeze acest drept al consumatorului, în cazul de față, prin invocarea din oficiu a excepției de necompetență teritorială exclusivă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoșani a pronunțat Sentința nr. 3888 din 24 septembrie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, a reținut că nu este incident art. 121 C. proc. civ., întrucât art. 3 C. civ. definește profesionistul ca fiind cel care exploatează o întreprindere, iar exploatarea unei întreprinderi presupune exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

De asemenea, art. 8 din Legea nr. 71/2011 stabilește că noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. Totodată, în toate actele normative în vigoare, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" se înlocuiesc cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii".

În aceste condiții, este evident că reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Iași nu este un profesionist în sensul analizat mai sus întrucât, potrivit art. 276 din Legea nr. 95/2006, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate. În domeniul sanitar, Casa Națională de Asigurări de Sănătate asigură aplicarea politicilor și programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătății.

În concluzie, instanța a reținut că reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu poate fi inclusă în noțiunea de profesionist.

A arătat că una dintre deosebirile esențiale constă în faptul că profesionistul dă expresie și pune în valoare voința unor persoane fizice, pe când Casa de Asigurări de Sănătate Iași reprezintă voința unor autorități și instituții publice, având ca scop (așa cum chiar în lege se menționează) asigurarea funcționării sistemului de asigurări de sănătate, și nu exploatarea unei întreprinderi precum profesionistul.

Mai mult, așa cum rezultă în mod clar din prevederile Ordinului nr. 559/2006, act invocat de reclamantă, cardul european de asigurări sociale de sănătate are în vedere calitatea de asigurat (în sensul Legii nr. 95/2006 și a celorlalte legi speciale incidente) și nu cea de consumator (a se vedea Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007 și Ordonanța Guvernului nr. 21/1992).

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 121 C. proc. civ. "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului".

Potrivit art. 3 C. civ. "(2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere".

Art. 8 din Legea nr. 71/2011 prevede la alin. (1) că "Noțiunea "profesionist" prevăzută în textul mai sus citat include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.".

Art. 276 prevede "Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Potrivit art. 277 din Legea nr. 95/2006 "Casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS. Casele de asigurări gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, și pot derula și dezvolta și activități pentru valorizarea fondurilor gestionate."

Instanța reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Iași, prin care se solicită obligarea pârâtei A. la plata sumei de 25.243,91 RON, sumă imputată acesteia din urmă prin Decizia nr. 1692/22 din 31 octombrie 2017 emisă de reclamantă. Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 1014 C. proc. civ., care se referă la procedura ordonanței de plată.

Înalta Curte constată, în aplicarea textelor de lege mai sus citate, că reclamanta este o instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, un organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În domeniul sanitar, Casa Națională de Asigurări de Sănătate asigură aplicarea politicilor și programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătății și are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România și are în subordine casele de asigurări de sănătate județene.

Casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, și pot derula și dezvolta și activități pentru valorizarea fondurilor gestionate.

Conform art. 1015 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze în fond cererea de emitere a ordonanței de plată este instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să judece fondul cauzei în primă instanță.

Coroborând articolul anterior menționat cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. j), respectiv ale art. 95 pct. 1 C. proc. civ., se ajunge la concluzia că instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să judece fondul cererii privind ordonanța de plată este judecătoria, dacă cererea are o valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști sau tribunalul, dacă cererea are o valoare de peste 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.

Coroborând articolul anterior menționat cu prevederile art. 107, respectiv art. 108, art. 109, art. 110, art. 111, art. 112 sau art. 113 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) din C. proc. civ., instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece fondul cererii privind ordonanța de plată este instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Având în vedere aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se stabilește potrivit art. 107 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul pârâtei, care este Botoșani, str. x etaj 1, județul Botoșani.

Înalta Curte mai reține și că reclamanta din cauza pendinte nu este un profesionist în înțelesul art. 3 C. civ., așa cum este detaliat de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, în cauză nefiind aplicabil art. 121 C. proc. civ.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.