Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2012
casat

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7068/2012

HOTĂRÂRE
16.11.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7068/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2009, pe rolul Tribunalului București secția a V-a civilă, contestatorii T.A. și F.G. au contestat decizia nr. 217 din 30 iunie 2009 emisă de A.V.A.S. privind notificarea nr. N1. din 14 noiembrie 2001, solicitând ca instanța să dispună anularea deciziei contestate, precum și obligarea acesteia să emită o nouă decizie motivată prin care să se admită notificarea nr. N1. din 14 noiembrie 2001 formulată de reclamanți și, în consecință, să li se acorde despăgubiri pentru fosta Fabrică „F.F.” - Societate pe Acțiuni, respectiv pentru cele 129 de acțiuni preluate în baza Legii nr. 119/1948, de la tatăl lor, G.F.

În motivarea contestației, contestatorii au arătat că, prin decizia atacată, A.V.A.S. a soluționat notificarea formulată în sensul că a respins această notificare cu motivarea că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii, respectiv a calității de asociat sau acționar sau de moștenitor după defunctul G.F., acționar pentru fosta Fabrica „F.F.”. S-a menționat că, după naționalizare, fosta societate a fost comasată cu Fabrica I.S. și că întregul patrimoniu a fost preluat de această fabrică. Prin sentința civilă nr. 1158 din 22 septembrie 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanți.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel contestatorii: T.A. și F.G. Prin decizia civilă nr. 45A din 01 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a schimbat sentința apelată, a admis contestația, a anulat decizia nr. 217 din 30 iunie 2009 emisă de A.V.A.S. și a obligat intimata să emită o dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii prin echivalent pentru 129 acțiuni deținute de autorul reclamanților la Fabrica „F.F.” și să înainteze dosarul la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, în echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora de către stat în mod abuziv.

Potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Din actele dosarului, a rezultat că reclamanții sunt moștenitorii defunctului G.F., decedat la 02 mai 1985, conform certificatului de calitate succesorală nr. S1. din 12 martie 2003. Conform extrasului de CF nr. C1. Sibiu, F.A.G. și F.W. au cumpărat în 1926 un imobil situat în Sibiu, str. R., dreptul de proprietate fiind intabulat în favoarea Firmei F.F., fabrică de construcții de fier. Din cuprinsul aceleiași cărți funciare (Dosar fond Tribunal, secția a III-a) rezultă că la 28 mai 1962 s-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil cu titlu de de naționalizare, în favoarea Statului Român, dat în administrarea operativă a Uzinei I.S.

Din copia certificatului de deces al numitului G.F., aflat la dosar fond, Tribunal, secția a III-a, rezultă că acesta este fiul numitului F.A.G. și A.F. Din cuprinsul acestor acte de stare civilă, corelate cu certificatul de calitate succesorală emis de pe urma numitului G.F., rezultă că reclamanții sunt nepoți de fiu ai defunctului F.A.G., fost asociat al Fabricii F.F. și, ca atare, au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001. S-au mai depus la dosarul de fond fișa C.A.F.I.N., din cuprinsul căreia rezultă că numitul F.A.G. a avut un număr de 260 de acțiuni la Fabrica F.F. Totodată, din cuprinsul cărții funciare rezultă că fabrica a fost preluată prin naționalizare în anul 1948, de la proprietarii săi, printre care și autorul reclamanților.

Deși aceste acte au fost depuse la dosarul de fond, instanța nu le-a luat în considerare, apreciind că depunerea de acte noi în faza contestației este realizată cu depășirea termenului prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată. Această susținere este însă eronată, actele putând fi depuse, conform legii, până la data soluționării notificării. Sintagma „data soluționării notificării” include însă, atât derularea procedurii administrative, cât și perioada derulării procedurii judiciare, o altă interpretare lipsind de eficiență exercitarea procedurii judiciare de contestare a dispoziției/deciziei emise în procedura administrativă. Ca atare, constatând că reclamanții au făcut dovada calității de persoană îndreptățită, contestația formulată a fost admisă, cu consecința anulării deciziei nr. 217 din 30 iunie 2009 emisă de A.V.A.S.

Cu privire la numărul de acțiuni solicitate, deși reclamanții au probat că autorul lor a deținut 260 de acțiuni conform cererii de chemare în judecată, au fost solicitate măsuri reparatorii doar pentru 129 de acțiuni și tot atâtea prin notificare. S-a avut în vedere principiul disponibilității părților și limitele învestirii instanței, precum și dispozițiile art. 294 C. proc. civ., care prevăd că în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Împotriva menționatei decizii a declarat și motivat recurs, în termen legal, pârâta A.V.A.S. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora s-a arătat că hotărârea dată încălcă dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, instanța depășindu-și atribuțiile judecătorești.

Astfel, instanța de apel trebuia să analizeze legalitatea actului administrativ emis de A.V.A.S., nu notificarea pe fondul ei și actele ce au fost depuse ulterior deciziei emise de recurentă. De asemenea, depunerea în dosarul de apel a altor acte decât cele existente în dosarul administrativ este tardivă, raportat la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, acestea putând fi depuse doar până la data soluționării notificării. Astfel, documentele administrate ulterior termenului prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 și cele ulterioare emiterii deciziei de către recurentă nu trebuiau luate în considerare. Hotărârea criticată a fost pronunțată și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001.

Înscrisurile administrate pe parcursul procesului nu dovedesc îndeplinirea condiției prevăzute de acest articol, respectiv obligația de a se dovedi calitatea de acționar a autorului intimatului la momentul naționalizării - iunie 1948 și cu extras de pe registrul acționarilor societăților preluate abuziv de stat. Din analiza probelor administrate în dosarele de fond și apel, se poate constata că nu au fost depuse de către intimați, în dovedirea pretențiilor, extras de pe registrele acționarilor la fosta Fabrică „F.F.”, din care să rezulte calitatea de acționar/asociat a autorului intimatei la această societate la momentul naționalizării, respectiv din 11 iunie 1948. Art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că recalcularea valorii acțiunilor se face pe „baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil,..”, iar acest înscris nu a fost depus în cauză nici la instanța de fond și nici în apel.

Analizând recursul formulat, în limita criticilor menționate, Înalta Curte îl apreciază ca fiind numai în parte fondat, pentru următoarele considerente: Înalta Curte apreciază ca nefondată susținerea potrivit căreia actele care nu au fost depuse până la data soluționării notificării prin decizie sau dispoziție, nu mai pot fi depuse direct în cadrul procedurii judiciare. Această apreciere se întemeiază pe faptul că obligația unității deținătoare de a emite dispoziție pentru soluționarea notificării ce i-a fost adresată, constituie o obligație legală, prevăzută în art. 25 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, conform căruia: „În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură”.

Emiterea dispoziției sau deciziei motivate nu finalizează procedura, persoana îndreptățită având posibilitatea legală de a formula contestație în instanță cu privire la temeinicia și legalitatea deciziei sau, după caz, dispoziției emise în aceste condiții, fază procesuală în care se pot solicita probe, în temeiul art. 167 și urm. C. proc. civ. și al respectării principiului nemijlocirii instanței în administrarea probelor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, chiar art. 23 din actuala reglementare a Legii nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse la dosar până la data soluționării notificării.

Or „data soluționării notificării” se identifică cu momentul soluționării irevocabile a acestei cereri, ceea ce presupune parcurgerea atât a fazei soluționării notificării prin deciziei sau dispoziție motivată de către unitatea deținătoare, cât și a fazei contestației prevăzute în art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 și a căilor de atac reglementate de lege împotriva modului de soluționare a contestației, adică faza judiciară. Ca atare, în scopul corectei soluționări a cauzei, orice înscris poate fi depus în instanță și, în temeiul său, poate fi modificată soluția adoptată în procedura administrativă. Înalta Curte apreciază însă că sunt fondate criticile recurentei cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 31 al Legii nr. 10/2001.

În reglementarea art. 31 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv de către stat au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Contestatorii au făcut dovada calității lor de moștenitori de pe urma asociatului F.A.G. care, potrivit tabelului asociaților C.A.F.I.N., emis la data naționalizării realizate prin Legea nr. 119/1948, astfel cum se menționează în chiar cuprinsul tabelului, a avut un număr de 260 de acțiuni la Fabrica F.F. Potrivit art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a A.V.A.S.

Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Din analiza textelor menționate, rezultă că cei vizați de legiuitor pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul acestui text legal sunt asociații societăților proprietare ale bunurilor preluate de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

Pentru această categorie de persoane legea impune și o ordine în soluționarea cererii de acordare de despăgubiri, în sensul că măsurile reparatorii prin echivalent se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, care se va stabili în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, prin decizia motivată a A.V.A.S. Un astfel de procedeu presupune depunerea la dosar a ultimului bilanț contabil, pentru a putea fi efectuat calculul valorii recalculate a acțiunilor, o asemenea evaluare neputând fi realizată de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, câtă vreme dispozițiile legale menționate stabilesc o altă procedură.

În ipoteza în care măsurile reparatorii prin echivalent nu au fost propuse prin decizia motivată emisă de A.V.A.S., care a respins notificarea pentru lipsa dovezii calității de persoane îndreptățite a notificatorilor, iar împotriva acestei decizii s-a formulat contestație și aceasta a fost admisă, în prezenta cale de atac măsurile reparatorii urmează a fi propuse prin hotărâre judecătorească de către instanță, căreia îi incumbă, în egală măsură, obligația respectării prevederilor art. 31 alin. (3) și (4) al Legii nr. 10/2001. Ca atare, fiind obligatorie calcularea valorii actualizate a acțiunilor, ca etapă premergătoare propunerii de măsuri reparatorii prin echivalent, era necesară depunerea la dosar a ultimului bilanț contabil în baza căruia urma a se stabili, pe baza unei expertize, valoarea recalculată a acțiunilor.

Instanța de apel nu s-a preocupat să realizeze o analiză a cauzei din această perspectivă, motiv pentru care nu a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cu ultimul bilanț contabil, și nici proba cu expertiză, probă necesară pentru calcularea valorii recalculate a acțiunilor. Astfel fiind, constatând că este necesară depunerea la dosar a ultimului bilanț contabil și că se impune efectuarea unei expertize, probă inadmisibilă în recurs, în raport de art. 305 C. proc. civ., cât și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea acestei căi de atac.

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 45A din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași Curții de Apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7711/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 95/ A din 1 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins
ÎCCJ 2015-05-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1401/2015
R O M Â N I A ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE SECȚIA I CIVILĂ Ședința publică din 27 mai 2015 Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2009, pe rolul Tribunalului Bucureș
ÎCCJ 2011-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4715/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 05 octombrie 2007, reclamanții S.H., M.A., B.A.M.F., B.D. (B.D.B.), B.A. (B.P.A.I.), A.C. și M.Y.B. au
ÎCCJ 2012-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5582/2012
râtă în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamantul G.N. și pârâta A.V.A.S., reiterând criticile invocate prin motivele de apel. Înalta Curte de Casație și Justiție,
ÎCCJ 2011-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8688/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 3456 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanții W.Y.E., B.M., H.K., L
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă