ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În Dosarul nr. 540/2005 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauza cu minori și de familie, reclamanta SC A. SA - Slobozia a invocat, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 emisă de Ministerul Economiei Naționale. Prin încheierea din 18 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 540/2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauza cu minori și de familie, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamanta SC A. SA - Slobozia.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 823 din 6 aprilie 2006, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate, reținând în esență că Decizia nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 este un act administrativ individual care a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 29/1990 și a Legii nr. 554/2004, astfel încât nu poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la sentința civilă nr. 823 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, SC A. SA - Slobozia, a formulat cerere de revizuire în temeiul art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004, susținând că excepția de nelegalitate este admisibilă și întemeiată.

Prin sentința civilă nr. 2955 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de SC A. SA - Slobozia, reținând, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 25/1990 a Ministerului Economiei Naționale s-a dispus transferarea de la Ministerul Industriei Chimice și Petrochimice la Primăria Județului Ialomița a lucrărilor executate privind captarea, prepararea și transportul apei de la Dunăre în Municipiul Slobozia și continuarea lucrărilor preluate potrivit acestei dispoziții.

Actul juridic dedus judecății este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, iar în procesul de aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, (temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate) judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituție, cu privire la prioritatea tratatelor internaționale la care România este parte, precum și, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.

În exercitarea rolului ce revine judecătorului național, ca judecător convențional și comunitar, în raport cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, Curtea de apel a reținut că dispozițiile Legii nr. 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO și de art. 47 din Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - revizuientă SC A. SA Slobozia, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 111 din Legea nr. 262/2007; totodată, în mod nelegal instanța de fond nu a ținut seama de Decizia nr. 1026/2009 a Curții Constituționale, potrivit căreia prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și republicată, sunt constituționale. De asemenea, recurenta argumentează că s-a aflat în imposibilitate de a ataca până în prezent decizia Ministerului Economiei Naționale nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 (actul administrativ ce face obiectul acțiunii în anulare), deoarece acest act nu i-a fost comunicat nici ei, nici autorului ei (CIC Slobozia), luând cunoștință despre existența sa doar cu ocazia acțiunii civile formulate de SC A. SA Slobozia.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile formulate de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, critici ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. III din Legea nr. 262/2007 „hotărârile judecătorești pronunțate conform Legii nr. 554/2004, rămase definitive și irevocabile până la soluționarea în fond a excepției de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, deci până la data de 30 octombrie 2007. Înalta Curte, interpretând termenii textului de lege citat, după înțelesul lor juridic, dar și după scopul normei de drept, constată că acest articol de lege are în vedere acele hotărâri judecătorești prin care cauza s-a soluționat în baza unei veritabile excepții de procedură, referitoare la condițiile de formă ale excepției (calitatea procesuală a părților, existența obiectului, interesul, termenele de exercitare a unor acte procedurale ș.a).

În speță, deși, prin dispozitivul sentinței civile nr. 823 din 6 aprilie 2006, definitivă și irevocabilă (sentința a cărei revizuire se cere) instanța s-a pronunțat în sensul respingerii excepției ca inadmisibilă, din considerentele hotărârii rezultă că, în realitate, instanța s-a pronunțat asupra fondului excepției, respectiv asupra legii aplicabile actului administrativ, motivând că drepturile și obligațiile create prin decizia Ministerului Economiei Naționale nr. 25/1 din 25 aprilie 1990 nu ar putea fi puse în discuție pe calea contenciosului administrativ la un interval apreciabil de timp și în baza unei legi care nu era în vigoare la data emiterii actului (Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007), fără a se încălca principiul stabilității raporturilor juridice și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, instanța de fond a respins în mod corect cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar, motivul de revizuire invocat nefiind incident în speță, iar analiza celorlalte critici formulate de recurentă fiind inutilă întrucât se referă la hotărârea definitivă și irevocabilă a cărei revizuire se cere. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA - Slobozia împotriva sentinței civile nr. 2955 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.