ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2560/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentința comercială nr. 7715 din 6 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții V.D.V. și V.l. în contradictoriu cu pârâta SC E.C.H. SRL care a fost obligată la finalizarea construcției în termen de 2 luni și 15 zile sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere și la plata sumei de 1.450 Euro (în lei la cursul BNR din ziua plății) reprezentând penalități de întârziere. Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind daunele moratorii reprezentând chiria ca neîntemeiat și petitul referitor la daunele morale, de asemenea, ca neîntemeiat.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 7 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut în considerente că primul motiv de apel prin care se critică soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților V.D.V. și V.l. este nefondat. Excepția lipsei calității procesuale active se întemeiază, în opinia apelantei-pârâte, pe încheierea contractului de leasing imobiliar nr. A211/7-12-2004 între reclamantul V.D.V. și M.T.S.L. GmbH În calitate de finanțator. Curtea de apel a apreciat că în mod justificat a fost respinsă de către prima instanță excepția, deoarece la data de 20 decembrie 2005, utilizatorul-beneficiar V.D.V.

și locatorul-finanțator au convenit asupra rezilierii contractului de leasing, stabilind, totodată, că dreptul de proprietate asupra construcției ce face obiectul contractului de leasing se întoarce în patrimoniul utilizatorului, iar drepturile și obligațiile locatorului atribuite prin actul adițional nr. 1 din 6 iunie 2005 se cesionau utilizatorului în calitatea sa de beneficiar al locuinței contractate. S-a interpretat în mod corect de către instanța fondului faptul că prin această convenție de desființare a contractului de leasing și care potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., reprezintă legea părților, s-a statuat că locuința contractată împreună cu terenul reprezintă proprietatea finală achiziționată de beneficiar, astfel încât excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată.

Cel de-al doilea motiv de apel s-a referit la dispoziția instanței prin care apelanta a fost obligată să finalizeze locuința În termen de 2 luni și 15 zile de la comunicarea sentinței, sub sancțiunea daunelor cominatorii.

Curtea a apel a apreciat critica nefondată, deoarece prima instanță a aplicat principiile și normele dreptului civil situației de fapt relevată de probele dosarului, constatând că prin contractul de construire nr. 14098 din 28 iulie 2004 și actul adițional nr. 1 din 6 iunie 2005, apelanta-pârâtă s-a obligat să construiască în beneficiul reclamanților o locuință apartament în cadrul ansamblului de locuințe din București, Calea Giulești, cu termen de recepție la data de 15 august 2005. Ori, apelanta nu și-a îndeplinit obligația asumată printr-un contract valabil astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 969, 970 C. civ., potrivit cărora, „convențiile legal făcute au putere de lege” între părțile contractante, în mod legal a fost obligată să-și îndeplinească obligația de a finaliza locuința.

Nu a fost primită de către instanța de control judiciar nici susținerea apelantei-pârâte în sensul că nu mai poate executa lucrarea de construcție deoarece terenul a fost vândut altei persoane printr-un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la 21 august 2007 și autentificat sub nr. 3055 de B.N.P. G.E., având în vedere că în acest fel, apelanta își invocă propria culpă în neexecutarea unei obligații contractuale anterior asumată încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare a terenului, ceea ce este inadmisibil. Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta, reiterând apărările formulate și în fața instanțelor de fond și de apel, a susținut ca primă critică faptul că intimații nu au calitate procesuală, s-a prevalat apoi de excepția de neexecutare a contractului, iar în final reiterează și în fața instanței de recurs imposibilitatea executării contractului. Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat și a criticilor subsumate lui, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Primul motiv invocat de către recurenta este excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și față de motivele invocate (fără a se arăta considerentele pentru care hotărârea instanței de apel este nelegala), Înalta Curte reține că instanța de apel nu a încălcat nicio prevedere legală și are în vedere că, potrivit Actului adițional nr. 1 din 06 iunie 2005 la Contractul de construire nr. 14098 din 28 iulie 2004 intimații au in continuare calitatea de Beneficiar, M.T.S.L. GmbH devenind Finanțator; Transferul de proprietate asupra construcției nu a operat in favoarea M.T.S.L.

întrucât aceasta nu a achitat nici o factura emisa de constructor, astfel încât intimații sunt in continuare atât Beneficiarul cat si proprietarul construcției edificate; Având in vedere ca, in contractul de construire, intimații aveau calitatea de beneficiar iar ulterior, M.T.S.L. a dobândit calitatea de Finanțator prin semnarea Actului adițional nr. 1, nu este vorba de o cesionare a Contractului de construire așa cum se susține eronat de către recurentă, rezilierea contractului de leasing nu privea si pe constructor sau obligațiile sale fata de intimați în calitate de Beneficiar. Al doilea motiv de recurs îl constituie excepția neexecutării contractului, recurenta susținând ca beneficiarul nu ar fi achitat constructorului restantele financiare acumulate pentru datoriile finanțatorului (M.T.S.L.).

Înalta Curte nu poate primi această critică deoarece, prin conținutul ei se tinde la o reapreciere a probelor, ceea ce este inadmisibil în recurs, cale de atac nedevolutivă. Față de apărarea recurentei prin invocarea forței majore sau a cazului fortuit, având in vedere declararea falimentului M.T.S.L., Înalta Curte reține că acestea sunt exoneratoare de răspundere numai daca nu s-a dovedit o acțiune sau inacțiune anterioara a debitorului care sa-i fie imputabila, fără de care nu s-ar fi produs acel eveniment Prin al treilea motiv de recurs, obligarea recurentei la finalizarea construcției in termen de 2 luni si 15 zile de la comunicarea hotărârii, recurenta reiterează o motivație a imposibilității executării contractului, care nu are nicio legătură cu obiectul acțiunii si care nu a fost arătată in întâmpinarea - cerere reconventională depusa la instanța de fond.

Recurenta își întemeiază acest motiv de recurs pe forma promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată intre părți, forma acceptată de ambele părți, având in vedere ca obiectul contractului îl constituia construirea unei locuințe – apartament. Mai mult, a prezentat in apel o „situație noua” in sensul ca SC E.I.H. SRL a înțeles sa încheie un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent construcției in care s-ar afla si apartamentul ce trebuia construit pentru intimații - reclamanți, cu Președintele Consiliului de Administrație, d-nul M.P., în garantarea unui împrumut al acestuia către societate.

Înalta Curte are în vedere însă că obligația de face se poate executa si prin construirea unei alte locuințe identice in aceleași condiții contractuale, că intimații-reclamanți ar fi trebuit sa primească locuința contractată la 6 luni de la data încheierii contractului și că existenta unui astfel de antecontract, încheiat in vădit pro cauza nu poate exonera parata SC E.C.H. de respectarea obligațiilor asumate, iar obiectul acțiunii principale este „obligația de a face” întemeiata pe contractul de construire in vigoare si nu rezilierea sau rezoluțiunea acestui contract.

Mai mult decât atât, recurenta solicita casarea deciziei comerciale nr. 7 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comerciala si trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a se regăsi în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 312 pct. 3, câtă vreme își întemeiază recursul pe art. 304 pct. 9 care ar atrage numai modificarea hotărârii atacate in situația admiterii recursului. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta SC E.C.H. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 7 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.C.H. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 7 din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 septembrie 2008.