ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 830/2015

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Recursul are ca obiect Decizia civilă nr. 247

din 2 aprilie 2014, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a

respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți B.M., B.S.F.,

B.N.V. și B.C.M. împotriva Sentinței civile nr. 3086 din 12 noiembrie 2013,

prin care Tribunalul Arad, secția civilă a admis în parte cererea de chemare în

judecată formulată de sus-menționații reclamanți, în contradictoriu cu pârâta

SC G.A. S.A. și a obligat pârâta să plătească suma de 60.000 RON reclamantului

B.M. și câte 30.000 RON fiecăruia dintre ceilalți trei reclamanți, reprezentând

daune morale precum și la plata către reclamanți a sumei de 148,23 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Înalta Curte, în

temeiul art. 493 alin. (2) NCPC, a procedat la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților.

Părțile nu au înțeles

să își exercite dreptul de a depune punct de vedere la raport, potrivit art.

493 alin. (4) NCPC.

Analizând recursul,

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) NCPC, cererea de recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din

același Cod, „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de

cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se

putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate

în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea

motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele

limitativ prevăzute de art. 488 NCPC.

Prin urmare,

controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de

nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de

judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres

prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta, întrucât

recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie

să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta

Curte constată că recurenții-reclamanți și-au întemeiat recursul, generic, pe

prevederile art. 488 NCPC, fără a preciza în concret care este motivul de

nelegalitate invocat.

Totodată, criticile

recurenților vizând faptul că atât prima instanță, cât și instanța de apel nu

au făcut o corectă evaluare a materialului probator administrat în cauză și nu

au apreciat corect și complet asupra cuantumului despăgubirilor morale

acordate, susținând că acestea au un caracter pur simbolic, raportat la suma de

360.000 euro, solicitată prin acțiunea introductivă, nu pot fi circumscrise

niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 NCPC precitat.

De aceea, examinarea

memoriului de recurs impune concluzia că recurenții nu au formulat niciun motiv

de nelegalitate care să poată fi încadrat în cele limitativ prevăzute de art.

488 NCPC.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486

alin. (3) NCPC, în temeiul art. 493 alin. (5) NCPC, va anula recursul declarat

de recurenții-reclamanți B.M., B.S.F., B.N.V. și B.C.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de recurenții-reclamanți B.M., B.S.F., B.N.V. și B.C.M. împotriva

Deciziei civile nr. 247 din 2 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM