Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2015
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2015

HOTĂRÂRE
15.01.2015
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului s-au constatat următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 583/88/2012 din 21 februarie 2012 reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea pentru ca, pe calea procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007, să fie somată să îi plătească suma de 571.218 lei pe care pârâta i-o datorează conform contractelor de execuție lucrări „Reabilitare termică clădiri de locuințe 7 loturi (10 blocuri): din 19 noiembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din 2 decembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din care 173.400 lei reprezintă diferență preț neachitată iar 397.816 lei penalități de întârziere de 0,2% conform art. 26.2 în toate contractele, penalități calculate până la data de 17 februarie 2012, cu plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a formulat cereri de chemare în garanție a celor două asociații de proprietari, Asociația de proprietari E. și Asociația de Proprietari F. Astfel, referitor la chemata în garanție Asociația de Proprietari F., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a arătat că asociația a achitat debitul principal și că solicită obligarea acesteia numai la plata sumei de 14.353,33 lei cu titlu de penalități. Cu privire la chemata în garanție Asociația de Proprietari E., a arătat de asemenea că și aceasta a achitat debitul principal, astfel că a solicitat obligarea acesteia numai la plata sumei de 93.546,11 lei cu titlu de penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 2723 din 13 mai 2013 Tribunalul Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Tulcea - Direcția Poliție Comunitară, ca rămasă fără obiect. A luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție a proprietarilor formulată de Asociația de Proprietari E. A admis în parte acțiunea principală, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, Municipiul Tulcea, Prin Primar, a obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 299,75 lei cu titlu de diferență preț rămasă neachitată către reclamanta SC P. SRL. A obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 230640,11 lei cu titlu de penalități către reclamanta SC P. SRL.

A admis în parte cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea împotriva pârâtelor Asociația de proprietari E. și Asociația de proprietari Bloc F, a obligat pârâta Asociația de Proprietari E. la plata sumei de 100.783,04 lei cu titlu de penalități către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea. A obligat pârâta Asociația de Proprietari Bloc F. la plata sumei de 7.632,6 lei cu titlu penalități către pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere din cererile de chemare în garanție privind plata sumelor ce le reveneau pârâtelor asociațiile de proprietari pentru plata lucrărilor de intervenție executate.

Totodată a obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 27.863 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC P. SRL. Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că între reclamanta SC P. SRL și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 contracte de execuție de lucrări, în care s-a prevăzut la art. 5.2 că „Plata contractului se va efectua conform art. 13 din O.U.G. nr. 18 din 4 martie 2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, astfel: 50% din alocații de la bugetul de stat; 30% din fonduri ale bugetului de local; 20% din fondul de reparații al asociației de proprietari.

Neasigurarea contravalorii contractului în procent de 20% de către Asociația de Proprietari nu atrage obligația plății acestei cote și a penalităților de întârziere de către ceilalți cofinanțatori, obligația rămânând exclusivă asociației de proprietari. Neasigurarea contravalorii contractului în procent de 50% din bugetul de stat nu atrage obligația plății acestei cote și a penalităților de întârziere de către ceilalți cofinanțatori. Răspunderea rămâne exclusivă în sarcina bugetului de stat.” Reclamanta și-a îndeplinit obligația de a executa și finaliza lucrările întocmindu-se în acest sens procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor. Din expertiza contabilă efectuată în cauză a rezultat că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a achitat numai o parte din suma pe care trebuia să o achite cu titlu de preț al lucrărilor efectuate de reclamantă, rămânând neachitată suma de 299,75 iei.

Pentru neplata în termen a prețului pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea s-a constatat că datorează și penalitățile de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere conform art. 26 pct. 2 din fiecare contract, penalități în sumă de 230.640,11 lei conform expertizei contabile. Potrivit acestor clauze, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei prevăzute în contract, acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată: 0,2% pe zi de întârziere până la plata obligațiilor restante. Referitor la cererile de chemare în garanție formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, instanța a reținut dispozițiile art. 8, 9 și 13 din O.U.G.

nr. 18/2009, stabilind că în speță, între Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și Asociațiile de Proprietari au fost încheiate contracte de mandat care au avut ca obiect mandatarea de către cele două asociații în calitate de (mandant), beneficiari ai investiției, coordonatorului local (mandatar) să stabilească și să efectueze, în numele și pentru mandant, cu titlu gratuit, măsurile și acțiunile ce se impun, în condițiile și cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 18/2009, pentru creșterea performanței energetice a blocului de locuințe. Potrivit art. 4 pct. a lit. c), obligația mandantului este să constituie suma necesară cofinanțării corespunzătoare cotei-părți prevăzute de O.U.G.

nr. 18/2009. Potrivit art. 4 pct. b lit. e), obligația președintelui asociației de proprietari, ca reprezentant împuternicit de aceasta este să vireze pe numele mandatarului suma ce îi revine, conform legii, pentru plata lucrărilor de intervenție executate. Reținând ca cele două asociații de proprietari nu și-au respectat obligațiile de a constitui suma necesară cofinanțării corespunzătoare cotei-părți prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009 și nu a virat-o la termen, ci cu întârziere tribunalul a apreciat ca se impune angajarea răspunderii celor două chemate în garanție cu privire la penalitățile pe care pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea le datorează reclamantei SC P. SRL.

Este adevărat că în cele două contracte de mandat încheiate nu s-a inclus și o clauză referitoare la obligația chematelor în garanție de plată a penalităților, însă antrenarea răspunderii acestora se impune deoarece legiuitorul a prevăzut în anexele la contractele de mandat, obligativitatea luării la cunoștință a condițiilor tehnico-economice în care se va derula contractul, cât și faptul că mandantul a luat act de conținutul documentației de avizare, durata execuției și cota parte ce îi revine asociației de proprietari pentru finanțarea lucrărilor. Mandantul își exprimă acordul privind valoarea lucrărilor de intervenție și aprobă constituirea necesară cofinanțării corespunzătoare cotei prevăzute de O.U.G.

nr. 18/2009. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și chemata în garanție Asociația de Proprietari E. Prin decizia civilă nr. 21 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au admis apelurile declarate de către chemata în garanție Asociația de Proprietari E. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2723 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost schimbată în parte sentința apelantă în sensul că s-a respins cererea pârâtului Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea prin Primar de obligare a chematei în garanție Asociația de Proprietari E. la plata penalităților de întârziere.

În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-au redus cheltuielile de judecată, pârâtul urmând să achite reclamantei suma de 18.863 lei cheltuieli de judecată și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În motivarea acestei decizii s-au reținut următoarele: Prin clauzele contractelor de execuție lucrări având ca obiect reabilitarea termică a 10 blocuri au fost stabilite prețul și modalitatea de achitare a prețului astfel: 50%din alocații de la bugetul de stat, 30% din fonduri ale bugetului local, 20% din fondul de reparații al asociației de proprietari. Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a asociațiilor de proprietari susținând că Asociația E. nu și-a îndeplinit obligația de a achita la termen cota de 20% din valoarea contractului astfel cum s-a obligat în contractul de mandat aspect reținut ca întemeiat de către prima instanță.

Prin contractele de mandat din 12 iunie 2009 Asociația de Proprietari E. a mandatat unitatea administrativ teritorială să stabilească și să efectueze în numele și pentru mandant măsurile ce se impun privind creșterea performanței energetice a blocului de locuințe.

La art. 2 din contract sunt enumerate obligațiile mandatarului printre care se regăsesc organizarea procedurii de achiziție publică, să semneze și să gestioneze contractele de achiziție publică pentru prestarea serviciilor de proiectare (lit. b)), să transmită mandantului actul adițional la contract de mandat cuprinzând valoarea lucrărilor de intervenție, cota-parte ce revine mandantului pentru executarea lucrărilor de intervenție și durata de execuție a lucrărilor de intervenție (lit. e)), să solicite mandantului virarea sumei aferente părții ce îi revine, pe baza deconturilor de plată a lucrărilor executate (lit. l)). De asemenea, la obligațiile mandantului art. 4 din contract menționează la lit. e) obligația de a vira pe numele mandatarului suma ce îi revine, conform legii,pentru plata lucrărilor de intervenții executate.

Instanța de apel a reținut că, contractul de mandat nu cuprinde nicio clauză referitoare la obligația apelantei de a plăti penalități în cazul achitării cu întârziere a sumei ce îi revine din valoarea lucrării. Lucrarea de reabilitare termică a fost contractată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - în calitate de autoritate contractantă, iar contractul prevede, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 18/2009, cota ce îi revine asociației la blocul căreia se realizează lucrarea dar și cotele pe care trebuie să le achite Municipiul Tulcea. Însă, nicio clauză și nici o dispoziție legală nu face trimitere la o clauză penală aplicabilă în cazul neachitării în termen a contravalorii cotei de 20%.

în contractul de mandat nu a fost prevăzut faptul că dispozițiile din contractele de execuție încheiate sunt opozabile si asociației. Contractele de execuție nu au fost încheiate exclusiv în numele mandantului ci prevăd și obligații ce îi incumbă Municipiului Tulcea ca parte contractantă în nume propriu. Astfel cum rezultă din contracte Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea a încheiat contractele de execuție în dublă calitate: aceea de cocontractant dar și de mandatar al asociațiilor care,prin contractele de mandat și/ au exprimat acordul pentru executarea lucrărilor prevăzute de lege în vederea reabilitării termice a blocurilor. Mandantul nu s-a obligat la respectarea tuturor clauzelor stabilite de către cele două părți contractante ci, doar și-a dat acordul pentru realizarea lucrării și plata cotei ce îi revine în baza legii.

S-a arătat că dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 18/2009 prevăd expres obiectul contractului iar alin. (3) lasă părților libertatea de a stabili clauze referitoare la modul de derulare a contractului. Mandantul și mandatarul din contractele de mandat nu au prevăzut sancțiuni în cazul neplății la termen a cotei și fără a face trimitere la clauza contractului de execuție referitoare la aplicarea penalităților de întârziere. În lipsa unei prevederi clare referitoare la clauza penală în contractul de mandat dispozițiile referitoare la penalitățile de întârziere nu ii pot fi opozabile asociației de proprietari, întrucât în cauză, singura mențiune pe care o face contractul de execuție la asociația de proprietari o constituie cea referitoare la modul in care se va face plata, fără o altă referire la termenul de plata pentru cota ce ii revine, în mod legal, asociației.

Instanța de apel a considerat că apelul Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea este întemeiat doar din prisma aplicării dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Întrucât curtea de apel a reținut lipsa unei obligații de plată a penalităților aferente cotei de contribuție la contractul de execuție lucrări și netemeinicia cererii de chemare în garanție criticile referitoare la obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată nu au mai fost analizate. În cauză, s-a constatat că, din actele dosarului de fond a rezultat că suma reprezentând onorariul de avocat al apărătorului Terci Geanina, deși are un caracter cert nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă și, în consecință, diminuarea sa în limita sumei de 5.000 lei apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului.

Pe cale de consecință reținând incidența art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanța de apel a cenzurat cheltuielile de judecată dispunând ca după reducerea onorariului cu suma de 9000 lei pârâtul să achite suma de 18.863 lei (onorarii avocat, expert și taxa de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - prin Primar, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării mandatarei chemate în garanție Asociația de Proprietari E. la plata penalităților aferente în sumă de 100.783,04 lei.

Recurenta - pârâtă a susținut că instanța de apel în pronunțarea soluției nu a ținut cont de faptul că toată metodologia de declanșare, desfășurare și finalizare a procesului de reabilitare termică a condominiilor a fost foarte strict stabilită prin legi speciale în anexa cărora au fost impuse până și modelele de contracte ce trebuie încheiate între părțile contractante, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea fiind coplătitor și coordonatorul principal de credite în baza împuternicirilor primite (contracte de mandat) din partea beneficiarilor. Prin urmare, interpretarea dată de instanța de apel este greșită, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea fiind doar un coplătitor impus de lege, contractarea efectivă a lucrărilor de reabilitare termică fiind apanajul exclusiv al mandatarului beneficiar, respectiv asociația de proprietari.

De asemenea, recurenta a considerat greșită reținerea instanței de apel în sensul că mandantul nu s-a obligat la respectarea tuturor clauzelor stabilite de către cele două părți contractante, ci doar și-a dat acordul pentru realizarea lucrării și plata cotei ce îi revine în baza legii, întrucât obiectul apelului declarat de către asociație (mandant) este legat intrinsec de contractul de mandat în primul rând și apoi de cel de execuție, neplata sumelor cuvenite executantului fiind penalizată prin aplicarea de penalități conform clauzelor stabilite; faptul că în aceste contracte de execuție nu apare asociația de proprietari ci Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea este o cerință impusă de lege și suplinită prin existența contractelor de mandat încheiate.

Nici un artificiu sau interpretare forțată nu poate suplini obligația mandantului de a achita sumele accesorii sumei de plată inițiale, mandantul fiind obligat să-și însușească și să răspundă pentru toate acțiunile mandatarului, în condițiile stabilite prin contractele aferente (de mandat și de execuție). În consecință, în condițiile în care toate cerințele stabilite de lege, respectiv informarea beneficiarilor, notificarea lor, consultarea lor în toate fazele premergătoare execuției lucrărilor de reabilitare termică au fost respectate întocmai de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, neexistând motive întemeiate pentru care beneficiarul să poată afirma că nu a luat la cunoștință, recurenta a apreciat că decizia instanței de apel încalcă chiar principiile de bază ale contractului de mandat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată, precum și temeiul de drept invocat, a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Interpretarea dată de către instanța de apel contractului de mandat încheiat de părți este legală din perspectiva dispozițiilor art. 969 C. civ., întrucât în mod corect s-a reținut că pretenția pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea privind obligarea chematei în garanție Asociația de Proprietari E. la plata penalităților de întârziere nu are temei legal asumat contractual. Contrar susținerilor recurentei potrivit cărora contractele au fost încheiate conform unor modele impuse de legile speciale, instanța de apel analizând dispozițiile art. 13 din O.G.

nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, aplicabile în speță, a constatat că actul normativ la alin. (3) - „(3) Prin contractul de mandat se prevăd obligațiile părților, precum și alte clauze asupra cărora părțile convin”- a lăsat părților libertatea de a stabili clauze referitoare la modul de derulare a contractului. Astfel, curtea de apel a constatat cu justețe că în contractul de mandat nu există o clauză penală referitoare la obligația asociației de a plăti penalități în cazul achitării cu întârziere a sumei ce îi revenea din valoarea lucrării. De asemenea, instanța de apel a avut în vedere că dispozițiile contractului de execuție de lucrări din 13 decembrie 2010 nu sunt opozabile asociațiilor, întrucât acestea nu au fost încheiate exclusiv în numele acestora ci prevăd obligații care îi incumbă recurentei ca parte contractantă în nume propriu.

De fapt, recurenta nu a indicat în motivele de recurs care ar fi dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate de instanța de apel, susținând că decizia recurată este nelegală deoarece ea și-a respectat toate obligațiile care îi reveneau potrivit O.G. nr. 18/2009. Nu au fost primite nici susținerile recurentei referitoare la faptul că ar fi doar un coplătitor căruia îi revine numai obligația de plată a cotei parte prevăzută în art. 13 din O.G. nr. 18/2009. Recurenta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, reprezentată de primar nu este un coplătitor impus de lege, ci este beneficiarul programului local privind creșterea performanței energetice, care a făcut achiziția publică, angajându-se atât în nume propriu cât și în calitate de coordonator local pentru creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe.

Prin urmare, raportându-se la clauzele clare și precise din contractele deduse judecății, instanța de apel a interpretat corect aceste contracte, în ceea ce privește obligațiile asumate de părțile contractante referitoare la plata penalităților de întârziere. Fată de toate considerentele reținute, rezultă că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că nu au fost îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care înalta Curte a respins recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - chemată în garanție Asociația de Proprietari E. Tulcea, înalta Curte a reținut că, dacă partea care solicită acordarea cheltuielilor de judecată este îndreptățită să obțină, în condițiile art. 274 C. proc.

civ., obligarea părții adverse la plata acestor cheltuieli, îi revine sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor pretinse. Această concluzie se desprinde atât din dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. care fac referire la cheltuielile „pe care partea care a câștigat va dovedi că Ie-a efectuat” cât și din regula generală în materie de probațiune aplicabilă procesului civil, cuprinsă în prevederile art. 1169 C. civ.' Prin urmare, instanța trebuie să soluționeze acest capăt de cerere întocmai ca și unul obișnuit, adică numai pe baza probelor, și nu prin apreciere, căci lichidarea cheltuielilor de judecată este o chestiune de răspundere civilă delictuală, iar prejudiciul invocat și dovedit este una din condițiile antrenării acestui fel de răspundere.

În ceea ce privește onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Intimata - chemată în garanție Asociația de proprietari E. Tulcea a fost reprezentată de avocat în această fază procesuală și a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, depunând la dosar originalul unei chitanțe de plată și împuternicire avocațială. Deși a câștigat procesul și ar fi avut dreptul la cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., din verificările efectuate în actele dosarului, s-a constatat că înscrisul depus în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu constituie o dovadă în acest sens, întrucât chitanța x, aflată la fila 12, în sumă de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat nu poartă nicio dată, astfel că nu poate fi considerat un act justificativ care poate sta la baza stabilirii și acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esențiale din care să rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate în etapa procesuală a recursului. Față de împrejurarea că intimata - chemată în garanție nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată solicitate, în temeiul art. 274 C. proc.

civ. raportat la art. 1169 C. civ., Înalta Curte a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Unitatea administrativ teritorială Municipiul Tulcea - prin primar împotriva Deciziei civile nr. 21 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea formulată de intimata - chemată în garanție Asociația de proprietari E. Tulcea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 280/2016
Decizia nr. 280/2016 Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 7 februarie 2013 sub nr. x/88/2013, reclamantele com. Sari
ÎCCJ 2017-03-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 572/2017
Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale și asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. x/10.03.2014, reclamanta S.C. ENERGOTERM
ÎCCJ 2018-10-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3832/2018
Ședința publică din data de 2 octombrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 8 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Municipiul Iași a chemat în ju
ÎCCJ 2015-04-01
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1525/2015
i spre rejudecare în vederea completării probatoriului cu expertiză tehnică contabilă, iar în subsidiar, s-a solicitat admiterea acțiunii și anularea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit, în mod nelegal, în sarcina societăți
ÎCCJ 2014-07-09
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2014
moștenitorii acesteia, C.H., O.F. și R.E. La același termen de judecată, SC „E.” SA Tulcea și SC „A.S.” Tulcea au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au invocat excepția de netimbrare a acțiunii, iar, pe fond, au so
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă