ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului

s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Tulcea sub nr. 583/88/2012 din 21 februarie 2012 reclamanta SC P. SRL a chemat

în judecată Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea pentru ca, pe

calea procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 119/2007, să fie somată să îi

plătească suma de 571.218 lei pe care pârâta i-o datorează conform contractelor

de execuție lucrări „Reabilitare termică clădiri de locuințe 7 loturi (10

blocuri): din 19 noiembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din 13 decembrie 2010,

din 2 decembrie 2010, din 13 decembrie 2010, din care 173.400 lei reprezintă

diferență preț neachitată iar 397.816 lei penalități de întârziere de 0,2%

conform art. 26.2 în toate contractele, penalități calculate până la data de 17

februarie 2012, cu plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Unitatea Administrativ

Teritorială - Municipiul Tulcea a formulat cereri de chemare în garanție a

celor două asociații de proprietari, Asociația de proprietari E. și Asociația

de Proprietari F. Astfel, referitor la chemata în garanție Asociația de

Proprietari F., pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea a

arătat că asociația a achitat debitul principal și că solicită obligarea

acesteia numai la plata sumei de 14.353,33 lei cu titlu de penalități.

Cu privire la chemata în garanție

Asociația de Proprietari E., a arătat de asemenea că și aceasta a achitat

debitul principal, astfel că a solicitat obligarea acesteia numai la plata

sumei de 93.546,11 lei cu titlu de penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 2723 din 13

mai 2013 Tribunalul Tulcea

a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului

Tulcea - Direcția Poliție Comunitară, ca rămasă fără obiect.

A luat act de renunțarea la judecata

cererii de chemare în garanție a proprietarilor formulată de Asociația de

Proprietari E.

A admis în parte acțiunea principală,

având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu

cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, Municipiul Tulcea, Prin Primar, a

obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata

sumei de 299,75 lei cu titlu de diferență preț rămasă neachitată către

reclamanta SC P. SRL.

A obligat pârâta Unitatea

Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 230640,11 lei cu

titlu de penalități către reclamanta SC P. SRL.

A admis în parte cererile de chemare

în garanție formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul

Tulcea împotriva pârâtelor Asociația de proprietari E. și Asociația de

proprietari Bloc F, a obligat pârâta Asociația de Proprietari E. la plata sumei

de 100.783,04 lei cu titlu de penalități către pârâta-reclamantă Unitatea

Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea.

A obligat pârâta Asociația de

Proprietari Bloc F. la plata sumei de 7.632,6 lei cu titlu penalități către

pârâta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și a

respins ca rămas fără obiect capătul de cerere din cererile de chemare în

garanție privind plata sumelor ce le reveneau pârâtelor asociațiile de

proprietari pentru plata lucrărilor de intervenție executate.

Totodată a obligat pârâta Unitatea

Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea la plata sumei de 27.863 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta SC P. SRL.

Pentru a pronunța astfel prima

instanță a reținut că între reclamanta SC P. SRL și pârâta Unitatea

Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea au fost încheiate în temeiul O.U.G.

nr. 34/2006 contracte de execuție de lucrări, în care s-a prevăzut la art. 5.2

că „Plata contractului se va efectua conform art. 13 din O.U.G. nr. 18 din 4

martie 2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe,

astfel: 50% din alocații de la bugetul de stat; 30% din fonduri ale bugetului

de local; 20% din fondul de reparații al asociației de proprietari.

Neasigurarea contravalorii

contractului în procent de 20% de către Asociația de Proprietari nu atrage

obligația plății acestei cote și a penalităților de întârziere de către

ceilalți cofinanțatori, obligația rămânând exclusivă asociației de proprietari.

Neasigurarea contravalorii contractului în procent de 50% din bugetul de stat

nu atrage obligația plății acestei cote și a penalităților de întârziere de

către ceilalți cofinanțatori. Răspunderea rămâne exclusivă în sarcina bugetului

de stat.”

Reclamanta și-a îndeplinit obligația

de a executa și finaliza lucrările întocmindu-se în acest sens procese-verbale

de recepție la terminarea lucrărilor.

Din expertiza contabilă efectuată în

cauză a rezultat că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul

Tulcea a achitat numai o parte din suma pe care trebuia să o achite cu titlu de

preț al lucrărilor efectuate de reclamantă, rămânând neachitată suma de 299,75

iei.

Pentru neplata în termen a prețului

pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea s-a constatat că

datorează și penalitățile de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere conform art.

26 pct. 2 din fiecare contract, penalități în sumă de 230.640,11 lei conform

expertizei contabile.

Potrivit acestor clauze, în cazul în

care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea

perioadei prevăzute în contract, acesta are obligația de a plăti, ca

penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din plata neefectuată:

0,2% pe zi de întârziere până la plata obligațiilor restante.

Referitor la cererile de chemare în

garanție formulate de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul

Tulcea, instanța a reținut dispozițiile art. 8, 9 și 13 din O.U.G. nr. 18/2009,

stabilind că în speță, între Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul

Tulcea și Asociațiile de Proprietari au fost încheiate contracte de mandat care

au avut ca obiect mandatarea de către cele două asociații în calitate de

(mandant), beneficiari ai investiției, coordonatorului local (mandatar) să

stabilească și să efectueze, în numele și pentru mandant, cu titlu gratuit,

măsurile și acțiunile ce se impun, în condițiile și cu respectarea prevederilor

O.U.G. nr. 18/2009, pentru creșterea performanței energetice a blocului de

locuințe.

Potrivit art. 4 pct. a lit. c),

obligația mandantului este să constituie suma necesară cofinanțării

corespunzătoare cotei-părți prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009.

Potrivit art. 4 pct. b lit. e),

obligația președintelui asociației de proprietari, ca reprezentant împuternicit

de aceasta este să vireze pe numele mandatarului suma ce îi revine, conform

legii, pentru plata lucrărilor de intervenție executate.

Reținând ca cele două asociații de

proprietari nu și-au respectat obligațiile de a constitui suma necesară cofinanțării

corespunzătoare cotei-părți prevăzute de O.U.G. nr. 18/2009 și nu a virat-o la

termen, ci cu întârziere tribunalul a apreciat ca se impune angajarea

răspunderii celor două chemate în garanție cu privire la penalitățile pe care

pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Tulcea le datorează

reclamantei SC P. SRL.

Este adevărat că în cele două

contracte de mandat încheiate nu s-a inclus și o clauză referitoare la

obligația chematelor în garanție de plată a penalităților, însă antrenarea

răspunderii acestora se impune deoarece legiuitorul a prevăzut în anexele la

contractele de mandat, obligativitatea luării la cunoștință a condițiilor

tehnico-economice în care se va derula contractul, cât și faptul că mandantul a

luat act de conținutul documentației de avizare, durata execuției și cota parte

ce îi revine asociației de proprietari pentru finanțarea lucrărilor. Mandantul

își exprimă acordul privind valoarea lucrărilor de intervenție și aprobă

constituirea necesară cofinanțării corespunzătoare cotei prevăzute de O.U.G.

nr. 18/2009.

Împotriva acestei sentințe au formulat

apel pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea și chemata în

garanție Asociația de Proprietari E.

Prin decizia civilă nr. 21 din 15

ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-au admis apelurile declarate de către chemata în

garanție Asociația de Proprietari E. și de pârâta Unitatea Administrativ

Teritorială

Municipiul Tulcea - prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2723 din 13 mai

2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost schimbată în parte sentința

apelantă în sensul că s-a respins cererea pârâtului Unitatea Administrativ

Teritorială

Municipiul Tulcea prin Primar de obligare a chematei în garanție Asociația de

Proprietari E. la plata penalităților de întârziere.

În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. s-au redus cheltuielile de judecată, pârâtul urmând să achite reclamantei

suma de 18.863 lei cheltuieli de judecată și s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței apelate.

În motivarea acestei decizii s-au

reținut următoarele:

Prin clauzele contractelor de execuție

lucrări având ca obiect reabilitarea termică a 10 blocuri au fost stabilite

prețul și modalitatea de achitare a prețului astfel: 50%din alocații de la

bugetul de stat, 30% din fonduri ale bugetului local, 20% din fondul de

reparații al asociației de proprietari.

Pârâtul a formulat cerere de chemare

în garanție a asociațiilor de proprietari susținând că Asociația E. nu și-a

îndeplinit obligația de a achita la termen cota de 20% din valoarea

contractului astfel cum s-a obligat în contractul de mandat aspect reținut ca

întemeiat de către prima instanță.

Prin contractele de mandat din 12

iunie 2009 Asociația de Proprietari E. a mandatat unitatea administrativ

teritorială să stabilească și să efectueze în numele și pentru mandant măsurile

ce se impun privind creșterea performanței energetice a blocului de locuințe.

La art. 2 din contract sunt enumerate

obligațiile mandatarului printre care se regăsesc organizarea procedurii de

achiziție publică, să semneze și să gestioneze contractele de achiziție publică

pentru prestarea serviciilor de proiectare (lit. b)), să transmită mandantului

actul adițional la contract de mandat cuprinzând valoarea lucrărilor de

intervenție, cota-parte ce revine mandantului pentru executarea lucrărilor de

intervenție și durata de execuție a lucrărilor de intervenție (lit. e)), să

solicite mandantului virarea sumei aferente părții ce îi revine, pe baza

deconturilor de plată a lucrărilor executate (lit. l)).

De asemenea, la obligațiile

mandantului art. 4 din contract menționează la lit. e) obligația de a vira pe

numele mandatarului suma ce îi revine, conform legii,pentru plata lucrărilor de

intervenții executate.

Instanța de apel a reținut că,

contractul de mandat nu cuprinde nicio clauză referitoare la obligația

apelantei de a plăti penalități în cazul achitării cu întârziere a sumei ce îi

revine din valoarea lucrării.

Lucrarea de reabilitare termică a fost

contractată de către Unitatea Administrativ

Teritorială

Municipiul Tulcea - în calitate de autoritate contractantă, iar contractul

prevede, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 18/2009, cota ce îi revine asociației

la blocul căreia se realizează lucrarea dar și cotele pe care trebuie să le

achite Municipiul Tulcea.

Însă, nicio clauză și nici o

dispoziție legală nu face trimitere la o clauză penală aplicabilă în cazul

neachitării în termen a contravalorii cotei de 20%. în contractul de mandat nu

a fost prevăzut faptul că dispozițiile din contractele de execuție încheiate

sunt opozabile si asociației. Contractele de execuție nu au fost încheiate

exclusiv în numele mandantului ci prevăd și obligații ce îi incumbă

Municipiului Tulcea ca parte contractantă în nume propriu. Astfel cum rezultă

din contracte Unitatea Administrativ

Teritorială Municipiul Tulcea

a încheiat contractele de execuție în dublă calitate: aceea de cocontractant

dar și de mandatar al asociațiilor care,prin contractele de mandat și/ au

exprimat acordul pentru executarea lucrărilor prevăzute de lege în vederea

reabilitării termice a blocurilor.

Mandantul nu s-a obligat la

respectarea tuturor clauzelor stabilite de către cele două părți contractante

ci, doar și-a dat acordul pentru realizarea lucrării și plata cotei ce îi

revine în baza legii.

S-a arătat că dispozițiile art. 13 din

O.U.G. nr. 18/2009 prevăd expres obiectul contractului iar alin. (3) lasă

părților libertatea de a stabili clauze referitoare la modul de derulare a

contractului. Mandantul și mandatarul din contractele de mandat nu au prevăzut

sancțiuni în cazul neplății la termen a cotei și fără a face trimitere la

clauza contractului de execuție referitoare la aplicarea penalităților de

întârziere.

În lipsa unei prevederi clare

referitoare la clauza penală în contractul de mandat dispozițiile referitoare

la penalitățile de întârziere nu ii pot fi opozabile asociației de proprietari,

întrucât în cauză, singura mențiune pe care o face contractul de execuție la

asociația de proprietari o constituie cea referitoare la modul in care se va

face plata, fără o altă referire la termenul de plata pentru cota ce ii revine,

în mod legal, asociației.

Instanța de apel a considerat că

apelul Unitatea Administrativ

Teritorială Municipiul

Tulcea este întemeiat doar din prisma aplicării dispozițiilor art. 274 alin. (3)

C. proc. civ.

Întrucât curtea de apel a reținut

lipsa unei obligații de plată a penalităților aferente cotei de contribuție la

contractul de execuție lucrări și netemeinicia cererii de chemare în garanție

criticile referitoare la obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor

de judecată nu au mai fost analizate.

În cauză, s-a constatat că, din actele

dosarului de fond a rezultat că suma reprezentând onorariul de avocat al apărătorului

Terci Geanina, deși are un caracter cert nu îndeplinește condițiile de a fi

necesară și rezonabilă și, în consecință, diminuarea sa în limita sumei de 5.000

lei apare ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul

depus din partea apărătorului.

Pe cale de consecință reținând

incidența art. 274 alin. (3) C. proc. civ. instanța de apel a cenzurat

cheltuielile de judecată dispunând ca după reducerea onorariului cu suma de

9000 lei pârâtul să achite suma de 18.863 lei (onorarii avocat, expert și taxa

de timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea - prin

Primar,

întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și

modificarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării mandatarei chemate

în garanție Asociația de Proprietari E. la plata penalităților aferente în sumă

de 100.783,04 lei.

Recurenta - pârâtă a susținut că

instanța de apel în pronunțarea soluției nu a ținut cont de faptul că toată

metodologia de declanșare, desfășurare și finalizare a procesului de

reabilitare termică a condominiilor a fost foarte strict stabilită prin legi

speciale în anexa cărora au fost impuse până și modelele de contracte ce

trebuie încheiate între părțile contractante, Unitatea Administrativ

Teritorială

Municipiul Tulcea fiind coplătitor și coordonatorul principal de credite în

baza împuternicirilor primite (contracte de mandat) din partea beneficiarilor.

Prin urmare, interpretarea dată de

instanța de apel este greșită, Unitatea Administrativ

Teritorială

Municipiul Tulcea fiind doar un coplătitor impus de lege, contractarea efectivă

a lucrărilor de reabilitare termică fiind apanajul exclusiv al mandatarului

beneficiar, respectiv asociația de proprietari.

De asemenea, recurenta a considerat

greșită reținerea instanței de apel în sensul că mandantul nu s-a obligat la

respectarea tuturor clauzelor stabilite de către cele două părți contractante,

ci doar și-a dat acordul pentru realizarea lucrării și plata cotei ce îi revine

în baza legii, întrucât obiectul apelului declarat de către asociație (mandant)

este legat intrinsec de contractul de mandat în primul rând și apoi de cel de

execuție, neplata sumelor cuvenite executantului fiind penalizată prin

aplicarea de penalități conform clauzelor stabilite; faptul că în aceste

contracte de execuție nu apare asociația de proprietari ci Unitatea

Administrativ

Teritorială Municipiul Tulcea este o

cerință impusă de lege și suplinită prin existența contractelor de mandat

încheiate. Nici un artificiu sau interpretare forțată nu poate suplini

obligația mandantului de a achita sumele accesorii sumei de plată inițiale,

mandantul fiind obligat să-și însușească și să răspundă pentru toate acțiunile

mandatarului, în condițiile stabilite prin contractele aferente (de mandat și

de execuție).

În consecință, în condițiile în care

toate cerințele stabilite de lege, respectiv informarea beneficiarilor,

notificarea lor, consultarea lor în toate fazele premergătoare execuției

lucrărilor de reabilitare termică au fost respectate întocmai de Unitatea

Administrativ

Teritorială Municipiul Tulcea,

neexistând motive întemeiate pentru care beneficiarul să poată afirma că nu a

luat la cunoștință, recurenta a apreciat că decizia instanței de apel încalcă

chiar principiile de bază ale contractului de mandat.

Înalta Curte, examinând decizia

recurată, precum și temeiul de drept invocat, a constatat că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Interpretarea dată de către instanța

de apel contractului de mandat încheiat de părți este legală din perspectiva

dispozițiilor art. 969 C. civ., întrucât în mod corect s-a reținut că pretenția

pârâtei Unitatea Administrativ

Teritorială Municipiul

Tulcea privind obligarea chematei în garanție Asociația de Proprietari E. la

plata penalităților de întârziere nu are temei legal asumat contractual.

Contrar susținerilor recurentei

potrivit cărora contractele au fost încheiate conform unor modele impuse de

legile speciale, instanța de apel analizând dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 18/2009

privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe, aplicabile

în speță, a constatat că actul normativ la alin. (3) - „(3) Prin contractul de

mandat se prevăd obligațiile părților, precum și alte clauze asupra cărora

părțile convin”- a lăsat părților libertatea de a stabili clauze referitoare la

modul de derulare a contractului.

Astfel, curtea de apel a constatat cu

justețe că în contractul de mandat nu există o clauză penală referitoare la

obligația asociației de a plăti penalități în cazul achitării cu întârziere a

sumei ce îi revenea din valoarea lucrării.

De asemenea, instanța de apel a avut

în vedere că dispozițiile contractului de execuție de lucrări din 13 decembrie

2010 nu sunt opozabile asociațiilor, întrucât acestea nu au fost încheiate

exclusiv în numele acestora ci prevăd obligații care îi incumbă recurentei ca

parte contractantă în nume propriu.

De fapt, recurenta nu a indicat în

motivele de recurs care ar fi dispozițiile legale încălcate sau greșit aplicate

de instanța de apel, susținând că decizia recurată este nelegală deoarece ea

și-a respectat toate obligațiile care îi reveneau potrivit O.G. nr. 18/2009.

Nu au fost primite nici susținerile

recurentei referitoare la faptul că ar fi doar un coplătitor căruia îi revine

numai obligația de plată a cotei parte prevăzută în art. 13 din O.G. nr. 18/2009.

Recurenta - pârâtă Unitatea

Administrativ Teritorială Municipiul Tulcea, reprezentată de primar nu este un

coplătitor impus de lege, ci este beneficiarul programului local privind

creșterea performanței energetice, care a făcut achiziția publică, angajându-se

atât în nume propriu cât și în calitate de coordonator local pentru creșterea

performanței energetice a blocurilor de locuințe.

Prin urmare, raportându-se la clauzele

clare și precise din contractele deduse judecății, instanța de apel a

interpretat corect aceste contracte, în ceea ce privește obligațiile asumate de

părțile contractante referitoare la plata penalităților de întârziere.

Fată de toate considerentele reținute,

rezultă că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel

că nu au fost îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care înalta Curte a respins recursul,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimata - chemată în garanție Asociația

de Proprietari E. Tulcea, înalta Curte a reținut că, dacă partea care solicită

acordarea cheltuielilor de judecată este îndreptățită să obțină, în condițiile art.

274 C. proc. civ., obligarea părții adverse la plata acestor cheltuieli, îi

revine sarcina de a proba cuantumul cheltuielilor pretinse.

Această concluzie se desprinde atât

din dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ. care fac referire la

cheltuielile „pe care partea care a câștigat va dovedi că Ie-a efectuat” cât și

din regula generală în materie de probațiune aplicabilă procesului civil,

cuprinsă în prevederile art. 1169 C. civ.'

Prin urmare, instanța trebuie să

soluționeze acest capăt de cerere întocmai ca și unul obișnuit, adică numai pe

baza probelor, și nu prin apreciere, căci lichidarea cheltuielilor de judecată

este o chestiune de răspundere civilă delictuală, iar prejudiciul invocat și

dovedit este una din condițiile antrenării acestui fel de răspundere.

În ceea ce privește onorariile de

avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului

chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de

plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul

contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost

achitate aceste sume.

Intimata - chemată în garanție

Asociația de proprietari E. Tulcea a fost reprezentată de avocat în această

fază procesuală și a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de

avocat, depunând la dosar originalul unei chitanțe de plată și împuternicire

avocațială.

Deși a câștigat procesul și ar fi avut

dreptul la cheltuieli de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

din verificările efectuate în actele dosarului, s-a constatat că înscrisul

depus în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu

constituie o dovadă în acest sens, întrucât chitanța x, aflată la fila 12, în

sumă de 2.000 lei reprezentând onorariu avocat nu poartă nicio dată, astfel că

nu poate fi considerat un act justificativ care poate sta la baza stabilirii și

acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esențiale din care

să rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate în etapa

procesuală a recursului.

Față de împrejurarea că intimata -

chemată în garanție nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată

solicitate, în temeiul art. 274 C. proc. civ. raportat la art. 1169 C. civ., Înalta

Curte a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta Unitatea administrativ teritorială Municipiul Tulcea - prin primar împotriva

Deciziei civile nr. 21 din 15 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea formulată de intimata

- chemată în garanție Asociația de proprietari E. Tulcea privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

15 ianuarie 2015.