ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2015

Prin cererea din 08 aprilie 2013, reclamantele G.R. și S.E.I. au chemat în judecată pe pârâții U.A.T. Orașul Voluntari, reprezentată prin primar, Comisia Orășenească Voluntari pentru S.D.P.P.T., Instituția Prefectului Județului Ilfov, reprezentată prin Prefect, Comisia Județeană Ilfov pentru S.D.P.P.T.

și Statul Roman, reprezentat prin M.F.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate neîndeplinirea obligațiilor de a face stabilite prin titlurile executorii constând din: sentința civilă nr. 5914 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Buftea, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în natura cu privire la suprafața de 2.325 mp și din sentința civilă nr. 3810 din 23 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de natura cu privire la suprafața de 1,3 ha teren; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către reclamante a contravalorii de 580.000 euro a imobilului teren în suprafața de 2325 mp și a contravalorii lipsei de folosința a aceluiași teren de 30.000 euro, a contravalorii de 3.250.000 euro a imobilului teren în suprafața de 1,3 ha și a contravalorii lipsei de folosința de 150.000 euro a aceluiași teren, precum și la plata de daune morale în cuantum de 5.000 euro către reclamante.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin M.F.P. la plata către reclamante a pretențiilor indicate la pct. II, în temeiul răspunderii subsidiare, instituite de art. 224 C. civ., pentru situația înlăturării răspunderii celorlalte pârâte. Prin sentința civilă nr. 1904 din 11 iulie 2013, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene Ilfov pentru S.D.P.T., excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului județului Ilfov, excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Oraș Voluntari, prin primar, și cererea de chemare în judecată formulată de reclamante. Prin Decizia civilă nr. 19/A din 17 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantelor G.R.

și S.E.I. Împotriva Deciziei civile nr. 19/A din 17 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantele G.R. și S.E.I., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865. Prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, a apreciat că motivele de recurs astfel cum au fost formulate, pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de casare invocate, recurentele au arătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, că nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, au susținut recurentele că au chemat în judecată cinci pârâți, Statul Român prin M.F.P. fiind ultimul dintre aceștia, față de care au solicitat obligarea la plată a pretențiilor indicate la punctul II în temeiul răspunderii subsidiare instituite de art. 224 C. civ. pentru situația imposibilității de a răspunde a pârâtelor 1 și 2, respectiv 3 și 4, în cazul în care imposibilitatea este dovedită, cerere asupra căreia ambele instanțe nu s-au pronunțat în sensul nemotivării soluției de respingere a acesteia. Temeiul de drept invocat în ceea ce privește această critică îl constituie dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

de la 1865. În continuare, au susținut recurentele că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii având în vedere că soluția instanței de apel validează raționamentul primei instanțe în sensul că obligația de a face s-ar fi stins prin voia creditoarelor, respectiv reclamantele, ce ar fi renunțat la reconstituirea în natură a dreptului precum și lipsa de culpă a pârâtelor, în condițiile în care culpa pârâtelor rezultă din chiar tergiversarea și durata prelungirii deposedării abuzive. S-a mai susținut că în ceea ce privește caracterul inform al pretinsei renunțări a reclamantelor la reconstituirea în natură acesta este dublat de indiciile certe că petiția invocată de pârâte și luată în considerare de instanțe a fost semnată sub constrângerea evidentă a nerezolvării prelungite a litigiului și prin inducerea în eroare a acestora.

În ceea ce privește motivarea contradictorie, recurentele au susținut că deși instanța de apel reține că reclamantele erau „intrigate de nereușita intrării în posesie cu terenul", aceeași instanță reține că „Reclamanta G. a arătat faptul că refuză orice fel de ofertă cu privire la teren fizic". În final, recurentele au criticat hotărârea atacată din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865, susținând că hotărârea se bazează pe „schimbarea înțelesului vădit neîndoielnic al pricinii" prin faptul că s-a analizat culpa pârâtelor din perspectiva dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, critică ce în lumina C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 nu își mai găsește corespondent în reglementarea motivelor de casare astfel cum sunt expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale. Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Critica recurentelor, subsumată celor două motive de casare invocate anterior, prin care au susținut că instanța nu a motivat soluția de respingere a apelului împotriva pârâtului Statul Român prin M.F.P. se constată a fi nefondată, pentru considerentele ce succed. Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurentele nu au invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actului, iar pretinsa nemotivare a hotărârii sub aspectul arătat nu constituie o critică ce ar putea fi circumscrisă motivului de casare invocat, ci celui prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc.

civ., este de reținut că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. În raport de cele reținute, Înalta Curte apreciază și această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentelor, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, reținând, în esență, că reclamanta G.R.

a renunțat atât în numele său cât și în numele reclamantei S.E.I., asupra reconstituirii în natură a dreptului de proprietate asupra celor două terenuri și a optat pentru acordarea de despăgubiri în contul acestora. Mai mult, s-a reținut că prin cererea din 02 mai 2011 înregistrată la Primăria orașului Voluntari, reclamantele au informat pe primar că refuză orice ofertă cu privire la acordarea de teren în natură și solicită, în mod expres, acordarea de despăgubiri în echivalent valoric, manifestarea de voință a acestora fiind determinantă în constatarea lipsei culpei pârâților. Așa fiind, în raport de probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente speței, nu poate fi reținută nici critica referitoare la lipsa motivării în ceea ce privește soluția de respingere a apelului față de pârâtul Statul Român prin M.F.P., considerentele fiind comune tuturor pârâților.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurentele au făcut o serie de aprecieri referitoare la tergiversarea soluționării litigiului precum și la culpa pârâtelor ce ar rezulta din chiar prelungirea duratei deposedării abuzive, fără a argumenta însă potrivit motivului de casare invocat, care sunt dispozițiile legale aplicate greșit, pentru a da posibilitatea instanței de recurs de a examina din această perspectivă hotărârea atacată. Pentru ca susținerile dezvoltate de recurentele-reclamante să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc.

civ., acestea trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită. În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală. Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele G.R. și S.E.I. împotriva Deciziei civile nr. 19/A din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele G.R. și S.E.I. împotriva Deciziei civile nr. 19/A din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2015.