ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta M.O.C., în contradictoriu
cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rural - Agenția de Plăți, Dezvoltare
Rurală și Pescuit reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare
Rurală și Pescuit, a solicitat anularea deciziei comisiei de soluționare a
contestațiilor privitoare la hotărârea luată de către aceștia, privind neeligibilitatea
proiectului depus de către reclamant în cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie
2012 din Axa 1.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Prin Sentința nr. 279
din 21 ianuarie 2014, Tribunalul Timiș 1, secția de contencios administrativ și
fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în
esență, că actul atacat este emis de o autoritate publică centrală, și, ca
atare, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de
soluționare a cauzei revine curții de apel.
Învestită cu
soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara,
secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 150 din 15 mai
2014, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Timiș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea
soluționării cauzei și a înaintat Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție
în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că actele contestate au
fost emise de autorități publice județene, respectiv Oficiul Județean de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad și Centrul Regional de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit Vest, cu sediul în Timișoara, din cadrul Agenției
de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, iar, potrivit art. 10 alin. (1)
din Legea nr. 554/204, litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de
tribunalele administrativ-fiscale. Curtea de apel a reținut că este lipsită de
relevanță împrejurarea că autoritățile publice emitente nu au personalitate
juridică, întrucât, în materia contenciosului administrativ, este relevantă
capacitatea administrativă de a emite acte apte să producă efecte juridice. De
asemenea, curtea de apel a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 10
alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135
alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență
în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt
și de drept relevante
După cum rezultă din
expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanța de
contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei
comisiei de soluționare a contestațiilor privitoare la hotărârea luată de către
aceștia, privind neeligibilitatea proiectului depus de către reclamant în
cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie 2012 din Axa 1, prin care a fost respinsă
contestația formulată împotriva Notificării emise de Oficiul Județean de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad, înregistrată sub nr. 672 din 4 martie
2013, prin care a fost declarat neelibigilă cererea de finanțare cu titlul
"Instalarea fermierului M.O.C.".
În sensul celor
reținute de Curtea de apel, Înalta Curte observă că actul vătămător este emis
de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad.
În interpretarea și
aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste
dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a
instanței de fond, după cum urmează:
criteriul
poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității
centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric,
stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei
vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă
litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește
în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru
departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de
1.000.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a
actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba
de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care nu privește,
în sensul dispozițiilor menționate, taxe, impozite, contribuții, datorii vamale
și accesorii ale acestora, act administrativ emis de o autoritate publică de
nivel județean, competența materială se determină, conform art. 10 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul autorității publice emitente și
revine, în speță, tribunalului.
În mod corect, Curtea
de apel a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că autoritățile publice
emitente nu au personalitate juridică, întrucât, în materia contenciosului
administrativ, este relevantă capacitatea administrativă de a emite acte
administrative apte să producă efecte juridice, nefiind incidente nici
dispozițiile art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010,
Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.O.C., în contradictoriu cu
pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit, reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de
Dezvoltare Rurală și Pescuit, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 iunie 2014.
Procesat de GGC - CL