ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2891/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta M.O.C., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rural - Agenția de Plăți, Dezvoltare Rurală și Pescuit reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat anularea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor privitoare la hotărârea luată de către aceștia, privind neeligibilitatea proiectului depus de către reclamant în cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie 2012 din Axa 1. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 279 din 21 ianuarie 2014, Tribunalul Timiș 1, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că actul atacat este emis de o autoritate publică centrală, și, ca atare, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 150 din 15 mai 2014, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea soluționării cauzei și a înaintat Dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că actele contestate au fost emise de autorități publice județene, respectiv Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Vest, cu sediul în Timișoara, din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, iar, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/204, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Curtea de apel a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că autoritățile publice emitente nu au personalitate juridică, întrucât, în materia contenciosului administrativ, este relevantă capacitatea administrativă de a emite acte apte să producă efecte juridice.

De asemenea, curtea de apel a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor privitoare la hotărârea luată de către aceștia, privind neeligibilitatea proiectului depus de către reclamant în cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie 2012 din Axa 1, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notificării emise de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad, înregistrată sub nr. 672 din 4 martie 2013, prin care a fost declarat neelibigilă cererea de finanțare cu titlul "Instalarea fermierului M.O.C.". În sensul celor reținute de Curtea de apel, Înalta Curte observă că actul vătămător este emis de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Arad.

În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 1.000.000 lei, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ care nu privește, în sensul dispozițiilor menționate, taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, act administrativ emis de o autoritate publică de nivel județean, competența materială se determină, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul autorității publice emitente și revine, în speță, tribunalului.

În mod corect, Curtea de apel a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că autoritățile publice emitente nu au personalitate juridică, întrucât, în materia contenciosului administrativ, este relevantă capacitatea administrativă de a emite acte administrative apte să producă efecte juridice, nefiind incidente nici dispozițiile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.O.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală și Pescuit, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2014. Procesat de GGC - CL