CASE OF MECİT AND OTHERS v. TÜRKİYE

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ A MECĂTĂRII ȘI ALE ALTE CAUZE v. TÜRKİYE (Aplicații nr. 69884/17 și 81 altele) JUSTICE Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții, în hotărârea din 27 mai 2025 Strasburg 12 decembrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Mecit și alții c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința în calitate de comitet compus din: Jovan Ilievski , Președintele Lorraine Schembri Orland , Diana Sârcu , judecători și Dorothee von Arnim, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Türkiye depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de opt și doi resortisanți turci, ale căror detalii relevante sunt enumerate în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța plângerile în temeiul articolului 5 din Convenție privind presupusa lipsă de suspiciune rezonabilă cu privire la comisia unei infracțiuni, lipsa presupusă de motive relevante și suficiente atunci când ordonează și prelungește deținerea preliminară, durata deținerii preliminare și ineficacitatea revizuirii judiciare a legalității deținerii guvernului turc („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Hacı Ali Açıkgül, șef al Departamentului Drepturilor Omului Ministerului Justiției din Republica Türkiye, și de a declara inadmisibilă restul cererilor; Observațiile părților; decizia de a respinge obiecția Guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; după deliberarea în particular la 21 noiembrie 2023, pronunță următoarea hotărâre,

care a fost adoptată la data respectivă: Prezenta cerere se referă în principal la arestarea și detenția anterioară a reclamanților în urma încercării de lovitură de stat din 15 iulie 2016, cu suspiciune de aderarea acestora la o organizație descrisă de autoritățile turce ca „Fetullahist Terror Organization / Parallel State Structure” (Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , denumită în continuare „FETÖ/PDY” , care a fost considerată în spatele încercării de a aduce lovituri de stat (pentru informații suplimentare a se vedea Akgün c. Turcia , nr. 19699/18 , §§ 3-9 și §§ 106-07, 20 iulie 2021). În diferite date, reclamanții au fost arestați și plasați în detenție preliminară, în principal pe suspiciune de a fi afiliați la FETÖ/PDY, o infracțiune pedepsită în temeiul articolului 314 din Codul Penal (a se vedea Baș c. Turcia , nr. 66448/17 , § 58, 3 martie 2020 ) ). Ordinele de detenție se bazează în principal pe natura presupusului infracțiunii, starea dovezilor și pe posibila sentință.

De asemenea, s-a remarcat că investigațiile privind încercarea de lovitură au fost efectuate în întreaga țară, că declarațiile nu au fost încă luate de la toate suspecții și că presupusa infracțiune a fost printre infracțiunile „catalogue” enumerate la art. 100 3 din Codul de Procedură Penală (CCP) (pentru textul articolului 100 din CCP, după caz, a se vedea Baș, citat mai sus, § 61). Din ordinele inițiale de detenție și documentele disponibile în dosarele cauzelor, majoritatea reclamanților au fost identificate ca utilizatori ai sistemului de mesagerie ByLock.

În plus, unele dintre solicitanți au fost suspectate de finanțarea FETÖ/PDY, având în vedere utilizarea conturilor în Banca Asya – o bancă legată de FETÖ/PDY –, deținerea de publicații pro-FETÖ/PDY și/sau a facturilor de un dolar american cu un număr de serie „F” (denumit în continuare inițialul „Fetullah”) și/sau angajarea acestora de către și/sau a afiliații la instituțiile și organizațiile afiliate FETÖ/PDY. Proiectele aduse de reclamanții împotriva detenției lor, inclusiv din cauza presupusului lipsă de suspiciuni rezonabile de a fi comis infracțiunile imputate lor, au fost respinse, inclusiv de Curtea Constituțională. Potrivit celor mai recente informații furnizate de părți, majoritatea reclamanților au fost condamnați pentru aderarea la o organizație teroristă de către instanțe de primă instanță.

Se pare că, în mare parte, procedurile penale sunt încă în așteptare în fața instanțelor de recurs sau a Curții Constituționale. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 1 A CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că nu au existat dovezi specifice care să dea naștere unei suspiciuni rezonabile, în sensul articolului 5 § 1 lit. (c) din Convenție, că au comis o infracțiune penală care necesită detenția preliminară. Guvernul a îndemnat Curtea să declare această plângere inadmisibilă în ceea ce privește reclamanții care nu au recurs la remedierea compensatorie în temeiul art. 141 din Codul de Procedură Penală sau ale căror cereri de compensare erau încă în așteptare.

În plus, au solicitat Curtea să declare cererile inadmisibile pentru abuz de dreptul de aplicare în măsura în care reclamanții nu au informat Curtea cu privire la evoluția cazurilor în urma depunerii cererilor lor. Curtea constată că obiecții similare au fost deja respinse în alte cazuri împotriva Türkiye (a se vedea, de exemplu, Baș v. Turcia, nr. 66448/17 §§§§ 118-21, și Turan și alții c. Turcia , nr. 75805/16 și 426 altele §§ 57-64, 23 noiembrie 2021, și nu vede niciun motiv să se depărteze de aceste concluzii în acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului (a) din Convenție sau inadmisibilă în orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă.

Curtea remarcă că detenția inițială anterioară a reclamanților a fost bazată pe informații care indică utilizarea lor a sistemului de mesagerie ByLock, activități bancare considerate finanțarea FETÖ/PDY, abonamentele anumitor publicații pro-FETÖ/PDY, având în posesia lor unu facturile de dolar cu un număr de serie „F” și/sau angajarea lor de către și/sau aderente la instituții și organizații afiliate FETÖ/PDY.

În măsura în care ordinele de detenție au luat în considerare presupusa utilizare a sistemului de mesagerie ByLock, Curtea remarcă că a constatat deja că utilizarea lui ByLock nu a fost de natură să constituie „credere rezonabilă” în sensul articolului (c) în ceea ce privește infracțiunile atribuite reclamanților (a se vedea Akgün v. Turcia , nr. 19699/18, §§§ 151-85, 20 iulie 2021 și Taner Kılıç v. Turcia (n. 2) , nr. 208/18 , §§ 102-03 și 106-09, 31 mai 2022 Curtea consideră, în consecință, că celelalte acte imputate reclamanților (a se vedea punctul 2 de mai sus) sunt elemente circumstanțiale care, în absența unor alte informații capabile să justifice suspiciunile în cauză, au beneficiat de presunția de legalitate și nu pot fi considerate în mod rezonabil ca fiind un organism de dovezi care demonstrează aderarea reclamanților la o organizație teroristă (compare Taner Kılıç , citat mai sus, §§ 104-05 și cauzele citate în acest articol.

Întrucât guvernul nu a furnizat alte indicații, „facte” sau „informații” capabile să-i îndeplinească că reclamanții au fost „rezonabil suspectate”, la momentul detenției lor inițiale, de a fi comis presupusul infracțiunii, Curtea constată că cerințele articolului (c) în ceea ce privește „razonabilitatea” unei suspiciuni care justifică detenția nu au fost îndeplinite (a se vedea Baș, citat mai sus, § 195, și Taner Kılıç, citat mai sus, §§ 114-16). În acest moment, nu se poate menține, așa cum a făcut Guvernul, faptul că pur și simplu faptul că reclamanții nu erau membri ai justiției a avut nici o influență asupra concluziei atinse.

În plus, consideră că, în timp ce reclamanții au fost reținuți la scurt timp după încercarea de lovitură – adică, evenimentul care a determinat declarația statului de urgență și notificarea derogării de către Türkiye –, care este, fără îndoială, un factor contextual care ar trebui luat în considerare pe deplin în interpretarea și aplicarea articolului 5 din Convenția în acest caz, măsura în cauză nu poate fi considerată obligatorie strictă de către exigențele situației (compare Baș, citată mai sus, §§§ 115-16 și § 196 201). Prin urmare, aceasta concluzionează că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție.

ALTE COMPLAINTE 10. În ceea ce privește orice plângeri rămase în temeiul articolului 5 § § 1, 3 și 4 din Convenție, Curtea hotărăște să nu le examineze, având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 5 § 1 de mai sus și considerațiile sale în cazul Turan și alții (citate mai sus, § 98). APLICAȚIEA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEIONIEI 11. Reclamanții, cu excepția reclamanților în cererea nr. 6670/18, 7824/19, 9380/19 și 9462/19, au solicitat compensații în sume diferite în ceea ce privește daunele nepecuniare în termenul atribuit. Majoritatea reclamanților în cauză au solicitat, de asemenea, prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile juridice suportate în fața instanțelor interne și a Curții.

12. Guvernul a contestat afirmațiile reclamanților ca fiind nefondate și excesive. 13. Din motivele prezentate în Turan și alții (citate mai sus, §§ 102 07), Curtea respinge orice reclamație pentru prejudiciu material și acordă la fiecare dintre reclamanți, cu excepția reclamanților în cererea nr. 6670/18, 7824/19, 9380/19 și 9462/19, o sumă forfetară de 5.000 de euro (EUR), care acoperă daunele și costurile și cheltuielile nepecuniare, plus orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă.

PENTRU CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Declarații plângerea în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție, privind presupusul lipsă de suspiciuni rezonabile, la momentul detenției inițiale anterioare a reclamanților, că au comis o infracțiune, admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție din cauza lipsei de suspiciuni rezonabile, la momentul detenției inițiale anterioare a reclamanților, că au comis o infracțiune; deține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor reclamațiilor rămase în temeiul articolului 5 din Convenție; deține litera (a) faptul că statul contestat trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, cu excepția reclamanților în cererea nr. 6670/18, 7824/19, 9380/19 și 9462/19, în termen de trei luni, 5000 EUR (cincă mii de euro) în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile nepecuniare, precum și orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă, care va fi transformat în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 12 decembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată.

Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Președintele de secretar adjunct APPENDIX Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumirea cauzei Lodged on Solicitant An of Residence Local of Residence Nationality Reprezentat de 69884/17 Mecit c. Türkiye 04/09/2017 Hamit MECİT 1972 Malatya Turk Büșra KESER 4625/18 Çevik v. Türkiye 13/07/2017 Hasan Hüseyin ÇEVİK 1973 Konya Mustafa turcă DEMİR 4697/18 Tarhan v. Türkiye 13/07/2017 Osman TARHAN 1980 Konya Mustafa turcă DEMİR 6670/18 Özkul v. Türkiye 09/01/2018 Salih ÖZKUL 1987 Ankara turcă Abidin ȘAHİN 9584/18 Yücedağ v. Türkiye 13/02/2018 Mesut YÜCEDA Fatma turcă ALBAYRAK 9586/18 Sıryol v. Türkiye 13/02/2018 Münevver SIRYOL 1985 Istanbul Fatma turcă ALBAYRAK 12124/18 Özcan v. Türkiye 06/03/2018 Abdurrahman ÖZCAN 1975 Istanbul Fatma turcă ALBAYRAK 12490/18 Mila v. Türkiye 02/03/2018 Mehmet MİLA 1983 Van turc Büșra KURT KÜÇÜK 10. 26360/18 Karakaya v. Türkiye 08/05/2018 Musa KARAKAYA 1979 Aydın turc Adem KAPLAN 11. 27004/18 Boran v. Türkiye 18/05/2018 Hasan Basri BORAN 1973 Adana Turc Sinan TUMLUKOLÇU 12. 27075/18 Dursun v. Türkiye 18/05/2018 Yașar DURSUN 1975 Çankırı Turc Adem KAPLAN 13. 27086/18 Duran v. Türkiye 18/05/2018 Erdal DURAN 1976 Çankırı Turc Adem KAPLAN 14. 29602/18 Öz v. Türkiye 11/06/2018 Mahmut ÖZ 1984 Kastamonu Turc Fatma Zehra ÖZDİPİ 15. 30140/18 Bereket v. Türkiye 13/06/2018 Ömer BEREKET 1975 Gaziantep turc Fadıl ULUTAȘ 16. 40409/18

Öztürk v. Türkiye 06/08/2018 Celal ÖZTÜRK 1971 Sinop turc Bekir DEMİRCİOδLU 17. 41513/18 Yontar v. Türkiye 17/08/2018 Șükrü YONTAR 1977 Tekirdağ turc Mehmet Ertürk ERREFİR 18. 44762/18 Yarbı v. Türkiye 17/09/2018 Aydın YARBI 1972 Yalova turc Mehmet GÜL 19. 447666/18 Yalçın v. Türkiye 14/09/2018 Fatih YALÇIN 1976 Turc Mehmet YALÇIN 20. 45472/18 Aydoğan c. Türkiye 07/09/2018 İbrahim AYDOÑAN 1974 Ankara turcă Adem KAPLAN 21. 45473/18 Akmirza c. Türkiye 07/09/2018 Bekir AKMİRZA 1968 Kırșehir turc Adem KAPLAN 22. 45482/18 Gündüz c. Türkiye 07/09/2018 Murat GÜNDÜZ 1973 Ankara turc Adem KAPLAN 23. 47781/18 Tekdemir c. Türkiye 09/10/2018 Gazi TEKDEMRöz 1964 Istanbul Turc Kamile ÖZBULUT 24. 48351/18 Kırdağ v. Türkiye 09/10/2018 Hakan KIRDA Isparta turc Adem KAPLAN 29. 51577/18 Özdemir v. Türkiye 15/10/2018 İsmet ÖZDEMİR 1974 Manisa turc İsmail GÜNEY 30. 51690/18 Geleken v. Türkiye 26/10/2018 Turgut GELEKEN 1973 İzmir turc Mevlüt Burak KAPTAN 31. 52456/18 Acar v. Türkiye 02/11/2018 Emre ACAR 1985 Kırıkkale turc Abdurrahim SIδIRTMAÇ 32. 52523/18 Günal v. Türye 24/10/2018 Hüseyin GÜNAL 1971 Aksaray turc İhsan MAKAS 33. 52623/18 Bayram v. Türkiye 26/10/2018 Mehmet BAYRAM 1985 Tokat Turc Emre AKARYILDIZ 34. 53261/18 Kemer v. Türkiye 09/11/2018 Selçuk KEMER 1967 Bartın Turc Bekir DÖNMEZ 35. 53933/18 Kalpaklı v. Türkiye 22/10/2018 Fatma KALPAKLI 1991 Tekirdağ Turc Mehmet Ertürk ERCDEV.R 36.

54989/18 Yağız v. Türkiye 05/11/2018 İbrahim YAIZ 1971 Antalya Turc Burhan AYDIN 37. 56023/18 Alakuș v. Türkiye 31/10/2018 Fatih ALAKUȘ 1970 Eskihir turc Kurtulus BAȘTİMAR 38. 56482/18 Asiltürk v. Türkiye 26/11/2018 Ramazan ASILTÜRK 1977 Bolu turc Adem DÜZGÜN 39. 57561/18 Demir v. Türkiye 02/11/2018 Osman DEMİR 1976 Ankara Turc Demet YÜREKLİ KAYAALP 40. 58256/18 Kaleli v. Türkiye 21/11/2018 Nurullah KALELÒ 1987 Konya Turc Recep ALTUN 41. 58801/18 Karakaș v. Türkiye 21/11/2018 Mecit KARAKAȘKA 1989 Eskișehir Turc Adem KAPLAN 42. 59988/18 Acar v. Türkiye 07/12/2018 Mehmet ACAR 1974 Bursa Turc Çiğdem DERDİYOK KUBULAN 43. 2366/19 Cildan v. Türkiye 03/12/2018 Halit CİLDAN 1969 Hatay Turc Bilal ÇÖRTÜK 44. 2857/19 Öbekci v. Türkiye 03/01/2019 Yusuf ÖBEKCİ 1971 Ankara Turc 45. 3026/19 Kulaksız v. Türkiye 21/12/2018 Muhammet Yusuf KULAKSIZ 1970 Istanbul Turc Hasan Tahsin IȘILTAN 46. 3252/19 Yaprak v. Türkiye 25/12/2018 Amir YAPRAK Tokat turc Șeyma MISIRLIO Elazığ turc Adem KAPLAN 51. 4079/19 İnan v. Türkiye 28/12/2018 Burhan İNAN 1983 Ankara turc Adem KAPLAN 52. 4105/19 Doğan v. Türkiye 30/11/2018 Ramazan Fatih DO KAN 1985 İzmir turc Kadir ÖZTÜRK 53. 4240/19 Yelkesen v. Türkiye 07/01/2019 Mehmet Akif YELKESEN 1972 Hatay turc Erdoğan SARAÇ 54. 5539/19 Çoșkun v. Türkiye 07/01/2019 Ferhat COȘKUN 1981 Kayseri turc Zehra KAKULAK BOZDA 55. 5561/19 Gürșen v. Türkiye 31/12/2018 Cihan Murat

GÜRȘEN 1980 Konya Turc Kadir ÖZTÜRK 56. 5900/19 Özdemir v. Türkiye 17/01/2019 Mikail ÖZDEMİR 1991 Trabzon Turc Vahdeddin VARLI 57. 6189/19 Aygen v. Türkiye 17/12/2018 Ziya AYGEN 1974 Ankara Turc Adem KAPLAN 58. 6193/19 Vurucu v. Türkiye 17/12/2018 İsmail VURUCU 1985 Ankara Turc Adem KAPLAN 59. 6316/19 Reçber v. Türkiye 10/01/2019 Emre REÇBER 1986 Ankara Burak turc ÇOLAK 60. 6588/19 Kılıç v. Türkiye 23/01/2019 Hüseyin Gazi KILIÇ 1974 Kahramanmaraș turc Emre KOZANDAδI 61. 6979/19 Akgül v. Türkiye 17/01/2019 Rașit AKGÜL 1962 Kırıkkale turc Hasan Hüseyin ERDO AN 62. 7100/19 Yıldız v. Türkiye 24/01/2019 Sezgin YILDIZ 1976 Manisa turc Ömer KÖSTEKÇİ 63. 7134/19 Asrı v. Türkiye 23/01/2019 Ekrem ASRI Antalya turc Yusuf Sait PEKGÖZ 64. 7269/19 Ejder v. Türkiye 24/01/2019 Ayșe EJDER 1964 Kars turc Özcan AKINCI 65. 7824/19 Düzgün v. Türkiye 28/01/2019 İsmail DÜZGÜN 1983 Antalya Turc Emre ÖZDİKİCİERLER 66. 7996/19 Kaya v. Türkiye 24/01/2019 Mehmet KAYA 1988 Istanbul Turc İrem TATLIDE 67. 8413/19 Atalay v. Türkiye 30/01/2019 Cemal ATALAY 1986 Bursa turc 68. 8990/19 Bal v. Türkiye 30/01/2019 Mustafa BAL 1972 Giresun Turc Șükrü KOCUK 69. 9121/19 Asrı v. Türkiye 11/02/2019 İsa Samet ASRI 1996 Antalya Sauf Turc PEKGÖZ 70. 9195/19 Kököz v. Türkiye 22/01/2019 Ramazan KÖKÖZ 1973 Manisa Turc Asım Burak GÜNEȘ 71. 9332/19 Șenyayla v. Türkiye 06/02/2019 Zeki ȘENYAYLA 1974 Ankara Turc Üsame İNAN 72.

9380/19 Irk v. Türkiye 25/01/2019 Mümtaz İRK 1980 Aksaray Turksaray Emre KOZANDAδI 73. 9446/19 Güneș v. Türkiye 09/02/2019 Cemal GÜNEȘ 1988 Antalya Turc Yusuf Sait PEKGÖZ 74. 9452/19 Uzay v. Türkiye 31/01/2019 Sadettin UZAY 1972 Kahrammaraș Turc Mehmet ÖNCÜ 75. 9462/19 Öz v. Türkiye 15/01/2019 Ali ÖZ 1970 Konya Turc Selda Devrim YILDIRIM 76. 9815/19 Güneș v. Türkiye 05/02/2019 Recep GÜNEȘ 1974 Siirt Turc Hasan TOK 77. 9981/19 Yııldım v. Türkiye 05/02/2019 Zeynel YILDIRIM 1980 Ankara turcă Tarık Said GÜLDİBİ 78. 10173/19 Tașkın v. Türkiye 07/02/2019 Ahmet TAȘKIN 1972 Antalya turcă Yusuf Sauf PEKGÖZ 79. 11313/19 Gürbüz v. Türkiye 20/02/2019 Ahmet GÜRBÜZ 1974 Elazığ turc Mehmet Sıdık KARAGÖZ 80. 11333/19 Hazin v. Türkiye 11/02/2019 Mesut HAZIN 1980 Kırșehir turc Lale KARADA Ș 81. 21352/19 Bașyğit v. Türkiye 16/04/2019 Mahmut BAȘY İδİT 1970 Aydin turc Özlem SUZAN 82. 36350/19 Altıparmak v. Türkiye 01/07/2019 Ömer ALTIPARMAKK 1975 Kahramanmaraș turc Necip Fazıl YILDIZ

SECOND SECTION

CASE OF MECİT AND OTHERS v. TÜRKİYE (Applications nos. 69884/17 and 81 others) JUDGMENT This judgment was revised in accordance with Rule 80 of the Rules of Court in a judgment of 27 May 2025 STRASBOURG 12 December 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Mecit and Others v. Türkiye, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Jovan Ilievski , President , Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu , judges , and Dorothee von Arnim, Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against the Republic of Türkiye lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by eighty-two Turkish nationals, whose relevant details are listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the complaints under Article 5 of the Convention concerning the alleged lack of reasonable suspicion regarding the commission of an offence, the alleged lack of relevant and sufficient reasons when ordering and extending the pre-trial detention, the length of pre-trial detention and the ineffectiveness of the judicial review of the lawfulness of detention to the Turkish Government (“the Government”) represented by their Agent, Mr Hacı Ali Açıkgül, Head of the Department of Human Rights of the Ministry of Justice of the Republic of Türkiye, and to declare inadmissible the remainder of the applications; the parties’ observations; the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee;

Having deliberated in private on 21 November 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The present applications mainly concern the arrest and pre-trial detention of the applicants in the aftermath of the coup attempt of 15 July 2016, on suspicion of their membership of an organisation described by the Turkish authorities as the “Fetullahist Terror Organisation / Parallel State Structure” ( Fetullahçı Terör Örgütü / Paralel Devlet Yapılanması , hereinafter referred to as “FETÖ/PDY”), which was considered by the authorities to be behind the coup attempt (for further background information see Akgün v. Turkey , no. 19699/18, §§ 3-9 and §§ 106-07, 20 July 2021). 2 . On various dates, the applicants were arrested and placed in pre-trial detention, mainly on suspicion of membership of the FETÖ/PDY, an offence punishable under Article 314 of the Criminal Code (see Baș v. Turkey , no. 66448/17, § 58, 3 March 2020 ). The detention orders relied principally on the nature of the alleged offence, the state of the evidence and the potential sentence.

It was also noted that investigations into the coup attempt were being conducted across the country, that statements had not yet been taken from all the suspects and that the alleged offence was among the “catalogue” offences listed in Article 100 § 3 of the Code of Criminal Procedure (CCP) (for the text of Article 100 of the CCP, as relevant, see Baș , cited above, § 61). It appears from the initial detention orders and the documents available in the case files that the majority of the applicants were identified as users of the ByLock messaging system. Moreover, some of the applicants were suspected of financing the FETÖ/PDY in view of their use of accounts in Bank Asya – a bank allegedly linked to FETÖ/PDY –, possession of pro-FETÖ/PDY publications and/or United States one-dollar bills with an “F” serial number (denoting the initial of the forename “Fetullah”), and/or their employment by and/or memberships in FETÖ/PDY-affiliated institutions and organisations.

The challenges brought by the applicants against their detention, including by reason of the alleged lack of reasonable suspicion of having committed the offence imputed to them, were dismissed, including by the Constitutional Court.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 OF THE CONVENTION

5. The applicants complained that there had been no specific evidence giving rise to a reasonable suspicion, within the meaning of Article 5 § 1 (c) of the Convention, that they had committed a criminal offence necessitating pre-trial detention.

OTHER COMPLAINTS

10. As regards any remaining complaints under Article 5 §§ 1, 3 and 4 of the Convention, the Court decides not to examine them, in view of its findings under Article 5 § 1 above and its considerations in the case of Turan and Others (cited above, § 98).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

11. The applicants, except for the applicants in application nos. 6670/18, 7824/19, 9380/19 and 9462/19, requested compensation in varying amounts in respect of non‑pecuniary damage within the time-limit allotted. Most of the applicants in question also claimed pecuniary damage, as well as the legal costs and expenses incurred before the domestic courts and the Court.