ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 16/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 05 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Argeș

sub nr. 596/109/2015, reclamanții G.R. și G.M., au solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul

Constanța, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, C.S.M. și I.N.M.,

obligarea acestora la calculul și plata dobânzii legale aferente titlurilor

executorii anexate cererii de chemare in judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că prin neplata la scadență a

drepturilor salariale recunoscute prin titlurile executorii li s-a creat un

prejudiciu ce poate fi reparat prin acordarea dobânzii legale.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1082 și art. 1088 C. civ. art. 1531,

din N.C.C. și Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința

civilă nr. 1349 din 04 iunie 2015, Tribunalul Argeș a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Pentru a

pronunța această soluție, Tribunalul Argeș a reținut că în cauză nu sunt

incidente dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, reclamanții neavând calitatea de judecători la Tribunalul

București, instanță competentă în soluționarea, în primă instanță a cauzei, ci

la Curtea de Apel București.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București prin sentința civilă nr. 11845 din 20 noiembrie

2015 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, și constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia, în raport de dispozițiile art. 136

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pentru a

pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut următoarele:

În analiza

competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea formulată

de una dintre persoanele la care se referă dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai instanța la care

funcționează acesta, ci și curtea de apel în circumscripția căreia se află

această instanță, întrucât legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de

același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și

posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a

făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde

se introduce cererea.

Reclamanții,

având funcția de judecători la Curtea de Apel București în aplicarea

dispozițiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., au depus

cererea de chemare în judecată la Tribunalul Argeș, ca instanță competentă în

soluționarea cauzei aflată în circumscripția curții de apel învecinate celei în

care aceștia își desfășoară activitatea.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 127

alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o

cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția

oricăreia dintre curtea de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei

circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Aceste

dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, având una din

calitățile enumerate în textul legal și care funcționează în cadrul instanței

competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad

din raza unei curți de apel învecinate.

Noțiunea de

"instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul

legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile

procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este acela de

a evita cazurile de bănuială legitimă care duc la formularea de cereri de

strămutare.

Prin urmare,

rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze o astfel de situație

a fosta aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a

cauzei din pricina calității părților, acesta fiind și în acord cu

jurisprudența C.E.D.O. care a reținut că, în aprecierea imparțialității

obiective, aparențele au un rol deosebit deoarece într-o societate democratică

tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justițiabililor (cauza Cubber

contra Belgiei și cauza Piersack contra Belgiei).

În speță,

reclamanții au calitatea de judecători la Curtea de Apel București în

circumscripția căreia se află Tribunalul București, ca instanță competentă

teritorial și material în soluționarea cauzelor având ca obiect drepturi

bănești, cum este cazul în speță.

Norma cuprinsă

în art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. trebuie interpretată

în sensul avut în vedere de legiuitor în momentul edictării acestuia în sensul

în care necompetența teritorială absolută privește toate instanțele aflate în

circumscripția curții de apel a instanței sau parchetului la care reclamanții,

în calitatea lor de magistrați sau grefieri, își desfășoară activitatea.

Împrejurarea că

reclamanții nu funcționează efectiv la instanța competentă material și

teritorial în judecarea pricinii în primă instanță, respectiv Tribunalul

București, nu este în măsură să înlăture aplicabilitatea dispozițiilor art. 127

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este

Tribunalul Argeș, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei având ca obiect drepturi bănești, formulată

de reclamanții G.R. și G.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Constanța, Curtea de Apel Suceava,

Tribunalul Suceava, C.S.M. și I.N.M., în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2016.