ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 743 din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L. (fostă C.) V., în contradictoriu cu pârâtele CEC B. SA - Sucursala Bistrița și H.A. S-a constatat nulitatea absolută parțială a Procurii de administrare autentificată sub nr. 2441/20 august 2004 de BNP V.M., în ceea ce privește completările olografe aduse acestui act, privind împuternicirea de a încheia acte de „închiriere, comodat, ipotecă etc". S-a constatat nulitatea absolută a Contractului de ipotecă nr. 1410 din 20 septembrie 2006, autentificat sub nr. 1707 din 21 septembrie 2006 de BNP D.C.L., încheiat între pârâta CEC B. SA și reclamanta L. (fostă C.) V., prin mandatar H.A., în baza procurii de administrare menționate mai sus.

Au fost obligate pârâtele CEC B. SA și H.A., în solidar, să plătească în contul Primăriei Bistrița, suma de 8.040 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care a beneficiat reclamanta de ajutor public judiciar. S-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție. S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița împotriva chemaților în garanție BNP V.M. și BNP D.C.L. A fost obligată pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița să plătească chemaților în garanție BNP V.M. și BNP D.C.L., câte 1.000 RON fiecăruia cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă formulată, cu precizările ulterioare, reclamanta L. (fostă C.) V. a chemat în judecată pe pârâtele CEC B. SA - Sucursala Bistrița și H.A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constatate nulitatea absoluta a Procurii de administrare, autentificată sub nr. 2441 din 20 august 2004, la BNP V.M., care prin modificările ulterioare aduse de către notarul public, este nulă și ca formă și ca fond, precum și a Contractului de ipotecă nr. 1410 din 20 septembrie 2006, autentificat sub numărul 1707 din 21 septembrie 2006, la BNP D.C.L., cu privire la imobilul situat în str. T.V., fosta Ș.M., municipiul Bistrița, care are la bază această procură modificată, nulă și neavenită, după toate reglementările legale în vigoare.

La primul termen de judecată din data de 15 februarie 2013, pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița a depus o cerere de chemare în garanție a BNP „V.M." care a autentificat procura prin care reclamanta a împuternicit pe sora sa, pârâta H.A., să efectueze anumite acte cu privire la imobilul situat în Bistrița, str. T.V., precum și BNP D.C.L. care a autentificat Contractul de ipotecă nr. 1707 din 21 septembrie 2006. Prin această cerere de chemare în garanție a celor două birouri notariale, s-a solicitat de către pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița că, dacă se va constata că actele autentificate (procura și contractul de ipotecă) au fost încheiate cu încălcarea procedurii legii notariale și în măsura în care va cădea în pretenții față de reclamantă, cu consecința imposibilității valorificării creanței, să fie obligați chemații în garanție la plata tuturor prejudiciilor pe care le-ar putea suferi prin admiterea acțiunii principale.

A mai reținut prima instanță că reclamanta L. (fostă C.) V. a încheiat la data de 20 august 2004, actul intitulat Procura de administrare, autentificat sub nr. 2441 din 20 august 2004 la BNP V.M., prin care a împuternicit-o pe pârâta H.A. (sora reclamantei), ca în numele ei și pentru aceasta, „să administreze imobilul apartament 15, situat în municipiul Bistrița, str. T.V., județul Bistrița-Năsăud", să o reprezinte pe aceasta în orice situație ar reclama prezența și semnătura sa, în fața autorităților administrației de stat, față de persoanele juridice precum și față de particulari. Prin acest act mandatara a fost abilitată să o reprezinte pe reclamantă, în vederea încheierii actelor de vânzare, precum și la notarul public pentru autentificarea acestora, să încaseze prețul și să consimtă la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor, pe numele cumpărătorilor.

Se mai menționează în procură că mandatara este împuternicită să efectueze acțiuni chiar nespecificate expres în procură dar legate de mandatul dat și în limita acestuia. În afara mențiunilor tipărite, procura conține și următoarea mențiune olografă, inserată deasupra liniei punctate: „închiriere, comodat, ipotecă etc.", mențiune purtând semnătura și ștampila notarului public V.M. Pârâta H.A., în baza acestei procuri, în numele și pe seama reclamantei, a încheiat cu pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1707 din 21 septembrie 2006, la BNP D.C.L., prin care s-a constituit o ipotecă de rangul I, în favoarea CEC B. SA, asupra imobilului menționat în procură, pentru garantarea împrumutului de 750.000 RON, acordat de aceasta din urmă, debitorului SC A.E.

SRL, prin Actul adițional nr. 1 din 20 septembrie 2006 la Contractul de credit nr. 71 din 30 iunie 2006. Instanța a constatat că, în cazul completării procurii de administrare autentificată sub nr. 2441 din 20 august 2004, în ceea ce privește mențiunea de a fi împuternicită mandatara să încheie acte de „închiriere, comodat, ipotecă, etc", nu au fost respectate prevederile art. 61 și 64 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995 de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, art. 49 și 53 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, modificarea fiind efectuată direct în cuprinsul actului notarial, în formă olografă, peste linia punctată, fără a fi întocmită o încheiere de rectificare și în concluzie fără respectarea formalităților prevăzute de lege, pentru completarea actelor notariale.

Faptul că modificarea este semnată și ștampilată de notarul public, nu este suficient pentru ca această completare să se bucure de valoarea unui act autentic în condițiile în art. 1171 C. civ. S-a apreciat că procurii de administrare autentificată sub nr. 2441 din 20 august 2004 de BNP V.M. i s-au adus modificări care nu au fost constatate printr-o încheiere de rectificare pe toate exemplarele actului inițial, iar lipsa încheierii este sancționată de art. 52 din Legea nr. 36/1995 cu nulitatea absolută a mențiunilor respective. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inițial, la data de 20 august 2004, procura s-a redactat în forma în care apare ea dactilografiată, fără mențiunea olografă semnată și ștampilată de notarul public privitoare la împuternicirea mandatarei de a încheia în numele mandantei act de închiriere, de comodat, ipotecă, etc, procura fiind modificată ulterior în lipsa mandantei.

În cauză, notarul public a procedat la completarea actului prin adăugare de mențiuni direct pe act, în formă olografă, deși legea îi impunea obligația de a întocmi o încheiere, de a solicita acordul mandantului, sens în care se impunea citarea acestuia. În ceea ce privește contractul de ipotecă, s-a reținut că un asemenea contract se poate încheia nu numai personal, ci și prin mandatar, care însă trebuie să aibă un mandat special, prin care să fie împuternicit expres să încheie un asemenea contract or, din cuprinsul procurii autentice dată mandatarului, în forma dactilografiată, fără luarea în considerare a completării olografe declarată nulă, nu rezultă că mandatarul a fost împuternicit să îndeplinească în numele mandantului alte acte decât de simplă administrare, respectiv de vânzare-cumpărare.

În aceste condiții, contractul de ipotecă încheiat prin mandatar, fără procură specială de reprezentare, fără consimțământul expres al mandantului la întocmirea acelui contract, s-a constatat a fi lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului proprietarului bunului la încheierea actului. Pentru aceste considerente instanța a admis cererea reclamantei și a constatat nulitatea absolută parțială a Procurii de administrare autentificată sub nr. 2441 din 20 august 2004 de Notarul Public V.M., în ceea ce privește completările olografe aduse acestui act, privind împuternicirea pârâtei de a încheia acte de „închiriere, comodat, ipotecă, etc". Aceste mențiuni din procura de administrare au stat la baza încheierii contractului de ipotecă nr. 1410 din 20 septembrie 2006, autentificat sub nr. 1707 din 21 septembrie 2006 de BNP D.C.L., încheiat între pârâta CEC B. SA și reclamanta L. (fostă C.) V., prin mandatar H.A.

Or, ca efect al nulității mențiunilor respective, instanța a apreciat că pârâta H.A. nu a fost împuternicită să încheie în numele și pe seama reclamantei acest contract, fapt ce echivalează cu lipsa consimțământului la încheierea contractului, aceasta fiind o condiție de fond, esențială generală și de validitate a actului juridic, astfel încât, lipsa consimțământului la încheierea unui act se sancționează cu nulitatea absolută a actului încheiat. Referitor la cererea de chemare în garanție a celor doi notari publici - BNP V.M. care a autentificat procura de administrare sub nr. 2441 din 20 august 2004, cu completările ulterioare și, respectiv, BNP D.C.L. care a autentificat Contractul de ipotecă sub nr. 1410 din 20 septembrie 2006, instanța a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocate dar a respins, pe fond, cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

S-a reținut că, în principiu, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire". Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul. Pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița a apreciat că cei doi notari publici ar avea o obligație de garanție ori de despăgubire față de bancă pentru prejudiciile produse și la care ar putea fi obligată către reclamantă, dacă se va reține că aceștia au încheiat actele notariale cu încălcarea prevederilor legale în materie.

O astfel de cerere de chemare în garanție, în speță, nu poate fi inadmisibilă, astfel că s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii ridicată de cei doi chemați în garanție. Cu toate acestea, cererea de chemare în garanție s-a respins ca neîntemeiată apreciindu-se că nici prin acțiunea principală și nici prin precizările ulterioare reclamanta L. (fostă C.) V. nu a solicitat obligarea pârâtei CEC B. SA la plata unor despăgubiri pentru care ar răspunde chemații în garanție, în condițiile art. 60 și urm. C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CEC B. SA, solicitând admiterea apelului, în sensul modificării, în parte, a sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție iar prin Decizia civilă nr. 314/2014 din 8 septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că în conformitate cu art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Cererea de chemare în garanție este incidentală procesului deja început, proces în care există o acțiune în pretenții împotriva părții care tinde să se protejeze prin formularea chemării în garanție. în speță nu a existat o astfel de acțiune în pretenții împotriva băncii, iar „pierderea garanției din culpa notarilor publici" la care apelanta se referă semnifică o cu totul altă ipoteză decât noțiunea de „garanție" (asigurare) la care se referă art. 60 C. proc.

civ. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta CEC B. SA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție. În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut că nu poate fi nesocotit dreptul Băncii de a se îndrepta împotriva notarilor publici cu cerere de chemare în garanție, atâta vreme cât instanța reține în hotărâre faptul că notarii au încălcat dispozițiile legale în virtutea cărora își desfășoară profesia și care au atras nulitatea procurii și contractului de ipotecă.

S-a mai susținut că lipsa încheierii de rectificare la momentul autentificării procurii în condițiile în care procura conține mențiuni olografe și lipsa verificării legalității documentelor cu ocazia întocmirii contractului de ipotecă de către notar au condus la admiterea acțiunii prin care reclamanta a învestit instanța să dispună asupra nulității absolute a celor doua înscrisuri notariale, or, odată constatată nulă procura și contractul de ipotecă, pierderea suferită de Bancă este evidentă. În continuare, a susținut recurenta că instanța de apel a dat o interpretare greșită în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 60 C. proc. civ. având în vedere că textul de lege menționat cuprinde o formulare largă care permite promovarea chemării în garanție și când partea ar putea să se îndrepte cu o cerere în despăgubire împotriva terțului iar dispozițiile procedurale nu limitează posibilitatea chemării în garanție doar la anumite materii.

Totodată, a arătat recurenta că, culpa notarilor publici există având în vedere motivele pentru care s-a declarat nulă parțial procura și nul contractul de ipotecă, prin urmare, consecința firească a nulității actelor întocmite de către cei doi notari publici, cu încălcarea legii, a generat un prejudiciu însemnat Băncii, prin pierderea garanției. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente: Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din această perspectivă, Înalta Curte, verificând considerentele deciziei atacate constată că, în argumentarea soluției pronunțate au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 60 C. proc. civ., potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau despăgubire. Scopul cererii de chemare în garanție este acela de a asigura celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a se despăgubi de la partea de la care a dobândit dreptul. Cererea de chemare în garanție este o formă de atragere a terților în procesul deja început, ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire.

Finalizarea cererii de chemare în garanție este diferită de a cererii din acțiunea introductivă, prin ea urmărindu-se rezolvarea, în cadrul aceluiași proces, a altui raport juridic și anume a aceluia dintre pârât și chematul în garanție. În ceea ce privește sintagma „ar cădea în pretențiuni" aceasta nu se interpretează în sensul că ea se referă la un prejudiciu patrimonial, evaluabil în bani, ci, în sensul de culpă procesuală, interpretare consolidată și de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea căzută în pretenții este partea care a pierdut procesul, prin atitudinea sa procesuală. Se observă că raționamentul aplicat de către instanța de apel a fost acela că reclamanta nu a solicitat obligarea CEC B. SA București la o despăgubire bănească, astfel că nu există posibilitatea ca CEC B. SA București „să cadă în pretenții". Însă, rațiunea art. 60 C. proc.

civ. impune interpretarea că pârâtul pierde procesul, oricare ar fi pretenția reclamantului, pierdere care generează pârâtului o pagubă în legătură cu care, procesual, există posibilitatea de recuperare. în alte cuvinte, trebuie evaluat pe fond dacă pierderea garanției puse în executare pentru recuperarea creditului poate fi pusă în relație cu faptele celor chemați în garanție, fapte petrecute în procedura notarială. În acest sens CEC B. SA București a formulat o cerere de despăgubire împotriva notarilor publici în legătură cu care a afirmat o conduită neconformă legii, ce va trebui analizată pe fond, iar această posibilitate este deschisă prin însăși premisa stabilită prin art. 60 C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii astfel încât pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta CEC B. SA București împotriva Deciziei civile nr. 314/2014 din 8 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, cu ocazia rejudecării urmează a se preocupa de remedierea deficiențelor arătate cu respectarea dispozițiilor legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta CEC B. SA București împotriva Deciziei civile nr. 314/2014 din 8 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015. Procesat de GGC - LM