ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 743 din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis în parte

acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta L. (fostă C.) V., în

contradictoriu cu pârâtele CEC B. SA - Sucursala Bistrița și H.A.

S-a constatat

nulitatea absolută parțială a Procurii de administrare autentificată sub nr.

2441/20 august 2004 de BNP V.M., în ceea ce privește completările olografe

aduse acestui act, privind împuternicirea de a încheia acte de „închiriere,

comodat, ipotecă etc".

S-a constatat

nulitatea absolută a Contractului de ipotecă nr. 1410 din 20 septembrie 2006,

autentificat sub nr. 1707 din 21 septembrie 2006 de BNP D.C.L., încheiat între

pârâta CEC B. SA și reclamanta L. (fostă C.) V., prin mandatar H.A., în baza

procurii de administrare menționate mai sus.

Au fost obligate pârâtele

CEC B. SA și H.A., în solidar, să plătească în contul Primăriei Bistrița, suma

de 8.040 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, pentru care a beneficiat

reclamanta de ajutor public judiciar.

S-a respins ca

neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.

S-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta CEC B. SA -

Sucursala Bistrița împotriva chemaților în garanție BNP V.M. și BNP D.C.L.

A fost obligată

pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița să plătească chemaților în garanție BNP

V.M. și BNP D.C.L., câte 1.000 RON fiecăruia cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă formulată, cu

precizările ulterioare, reclamanta L. (fostă C.) V. a chemat în judecată pe

pârâtele CEC B. SA - Sucursala Bistrița și H.A., solicitând instanței ca prin

sentința ce o va pronunța să se constatate nulitatea absoluta a Procurii de

administrare, autentificată sub nr. 2441 din 20 august 2004, la BNP V.M., care

prin modificările ulterioare aduse de către notarul public, este nulă și ca

formă și ca fond, precum și a Contractului de ipotecă nr. 1410 din 20

septembrie 2006, autentificat sub numărul 1707 din 21 septembrie 2006, la BNP

D.C.L., cu privire la imobilul situat în str. T.V., fosta Ș.M., municipiul

Bistrița, care are la bază această procură modificată, nulă și neavenită, după

toate reglementările legale în vigoare.

La primul termen de

judecată din data de 15 februarie 2013, pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița a

depus o cerere de chemare în garanție a BNP „V.M." care a autentificat

procura prin care reclamanta a împuternicit pe sora sa, pârâta H.A., să

efectueze anumite acte cu privire la imobilul situat în Bistrița, str. T.V.,

precum și BNP D.C.L. care a autentificat Contractul de ipotecă nr. 1707 din 21

septembrie 2006.

Prin această cerere

de chemare în garanție a celor două birouri notariale, s-a solicitat de către

pârâta CEC B. SA - Sucursala Bistrița că, dacă se va constata că actele

autentificate (procura și contractul de ipotecă) au fost încheiate cu

încălcarea procedurii legii notariale și în măsura în care va cădea în

pretenții față de reclamantă, cu consecința imposibilității valorificării

creanței, să fie obligați chemații în garanție la plata tuturor prejudiciilor

pe care le-ar putea suferi prin admiterea acțiunii principale.

A mai reținut prima

instanță că reclamanta L. (fostă C.) V. a încheiat la data de 20 august 2004,

actul intitulat Procura de administrare, autentificat sub nr. 2441 din 20

august 2004 la BNP V.M., prin care a împuternicit-o pe pârâta H.A. (sora

reclamantei), ca în numele ei și pentru aceasta, „să administreze imobilul

apartament 15, situat în municipiul Bistrița, str. T.V., județul

Bistrița-Năsăud", să o reprezinte pe aceasta în orice situație ar reclama

prezența și semnătura sa, în fața autorităților administrației de stat, față de

persoanele juridice precum și față de particulari.

Prin acest act

mandatara a fost abilitată să o reprezinte pe reclamantă, în vederea încheierii

actelor de vânzare, precum și la notarul public pentru autentificarea acestora,

să încaseze prețul și să consimtă la transmiterea dreptului de proprietate

asupra imobilelor, pe numele cumpărătorilor. Se mai menționează în procură că

mandatara este împuternicită să efectueze acțiuni chiar nespecificate expres în

procură dar legate de mandatul dat și în limita acestuia.

În afara mențiunilor

tipărite, procura conține și următoarea mențiune olografă, inserată deasupra

liniei punctate: „închiriere, comodat, ipotecă etc.", mențiune purtând

semnătura și ștampila notarului public V.M.

Pârâta H.A., în baza

acestei procuri, în numele și pe seama reclamantei, a încheiat cu pârâta CEC B.

SA - Sucursala Bistrița, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1707 din 21

septembrie 2006, la BNP D.C.L., prin care s-a constituit o ipotecă de rangul I,

în favoarea CEC B. SA, asupra imobilului menționat în procură, pentru

garantarea împrumutului de 750.000 RON, acordat de aceasta din urmă,

debitorului SC A.E. SRL, prin Actul adițional nr. 1 din 20 septembrie 2006 la

Contractul de credit nr. 71 din 30 iunie 2006.

Instanța a constatat

că, în cazul completării procurii de administrare autentificată sub nr. 2441

din 20 august 2004, în ceea ce privește mențiunea de a fi împuternicită

mandatara să încheie acte de „închiriere, comodat, ipotecă, etc", nu au

fost respectate prevederile art. 61 și 64 din Ordinul Ministrului Justiției nr.

710/C/1995 de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, art. 49 și 53 din Legea

nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, modificarea fiind

efectuată direct în cuprinsul actului notarial, în formă olografă, peste linia

punctată, fără a fi întocmită o încheiere de rectificare și în concluzie fără

respectarea formalităților prevăzute de lege, pentru completarea actelor

notariale. Faptul că modificarea este semnată și ștampilată de notarul public,

nu este suficient pentru ca această completare să se bucure de valoarea unui

act autentic în condițiile în art. 1171 C. civ.

S-a apreciat că procurii

de administrare autentificată sub nr. 2441 din 20 august 2004 de BNP V.M. i

s-au adus modificări care nu au fost constatate printr-o încheiere de

rectificare pe toate exemplarele actului inițial, iar lipsa încheierii este

sancționată de art. 52 din Legea nr. 36/1995 cu nulitatea absolută a

mențiunilor respective.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că inițial, la data de 20 august 2004, procura

s-a redactat în forma în care apare ea dactilografiată, fără mențiunea olografă

semnată și ștampilată de notarul public privitoare la împuternicirea mandatarei

de a încheia în numele mandantei act de închiriere, de comodat, ipotecă, etc,

procura fiind modificată ulterior în lipsa mandantei.

În cauză, notarul

public a procedat la completarea actului prin adăugare de mențiuni direct pe

act, în formă olografă, deși legea îi impunea obligația de a întocmi o

încheiere, de a solicita acordul mandantului, sens în care se impunea citarea

acestuia.

În ceea ce privește

contractul de ipotecă, s-a reținut că un asemenea contract se poate încheia nu

numai personal, ci și prin mandatar, care însă trebuie să aibă un mandat

special, prin care să fie împuternicit expres să încheie un asemenea contract

or, din cuprinsul procurii autentice dată mandatarului, în forma dactilografiată,

fără luarea în considerare a completării olografe declarată nulă, nu rezultă că

mandatarul a fost împuternicit să îndeplinească în numele mandantului alte acte

decât de simplă administrare, respectiv de vânzare-cumpărare.

În aceste condiții, contractul

de ipotecă încheiat prin mandatar, fără procură specială de reprezentare, fără

consimțământul expres al mandantului la întocmirea acelui contract, s-a

constatat a fi lovit de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului

proprietarului bunului la încheierea actului.

Pentru aceste

considerente instanța a admis cererea reclamantei și a constatat nulitatea

absolută parțială a Procurii de administrare autentificată sub nr. 2441 din 20

august 2004 de Notarul Public V.M., în ceea ce privește completările olografe

aduse acestui act, privind împuternicirea pârâtei de a încheia acte de

„închiriere, comodat, ipotecă, etc".

Aceste mențiuni din

procura de administrare au stat la baza încheierii contractului de ipotecă nr.

1410 din 20 septembrie 2006, autentificat sub nr. 1707 din 21 septembrie 2006

de BNP D.C.L., încheiat între pârâta CEC B. SA și reclamanta L. (fostă C.) V.,

prin mandatar H.A. Or, ca efect al nulității mențiunilor respective, instanța a

apreciat că pârâta H.A. nu a fost împuternicită să încheie în numele și pe

seama reclamantei acest contract, fapt ce echivalează cu lipsa consimțământului

la încheierea contractului, aceasta fiind o condiție de fond, esențială

generală și de validitate a actului juridic, astfel încât, lipsa

consimțământului la încheierea unui act se sancționează cu nulitatea absolută a

actului încheiat.

Referitor la cererea

de chemare în garanție a celor doi notari publici - BNP V.M. care a

autentificat procura de administrare sub nr. 2441 din 20 august 2004, cu

completările ulterioare și, respectiv, BNP D.C.L. care a autentificat

Contractul de ipotecă sub nr. 1410 din 20 septembrie 2006, instanța a respins

ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție,

invocate dar a respins, pe fond, cererea de chemare în garanție, ca

neîntemeiată.

S-a reținut că, în

principiu, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., „partea poate

să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte,

în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în

despăgubire".

Instituția chemării

în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau

despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.

Pârâta CEC B. SA -

Sucursala Bistrița a apreciat că cei doi notari publici ar avea o obligație de

garanție ori de despăgubire față de bancă pentru prejudiciile produse și la

care ar putea fi obligată către reclamantă, dacă se va reține că aceștia au

încheiat actele notariale cu încălcarea prevederilor legale în materie.

O astfel de cerere de

chemare în garanție, în speță, nu poate fi inadmisibilă, astfel că s-a respins

ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii ridicată de cei doi chemați

în garanție. Cu toate acestea, cererea de chemare în garanție s-a respins ca

neîntemeiată apreciindu-se că nici prin acțiunea principală și nici prin

precizările ulterioare reclamanta L. (fostă C.) V. nu a solicitat obligarea

pârâtei CEC B. SA la plata unor despăgubiri pentru care ar răspunde chemații în

garanție, în condițiile art. 60 și urm. C. proc. civ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta CEC B. SA, solicitând admiterea apelului, în

sensul modificării, în parte, a sentinței apelate, cu consecința admiterii

cererii de chemare în garanție iar prin Decizia civilă nr. 314/2014 din 8

septembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a respins apelul.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că în conformitate cu art. 60

C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva

căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o

cerere în garanție sau în despăgubire.

Cererea de chemare în

garanție este incidentală procesului deja început, proces în care există o

acțiune în pretenții împotriva părții care tinde să se protejeze prin

formularea chemării în garanție. în speță nu a existat o astfel de acțiune în

pretenții împotriva băncii, iar „pierderea garanției din culpa notarilor

publici" la care apelanta se referă semnifică o cu totul altă ipoteză

decât noțiunea de „garanție" (asigurare) la care se referă art. 60 C.

proc. civ.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs pârâta CEC B. SA, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție.

În dezvoltarea

motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut că nu poate fi

nesocotit dreptul Băncii de a se îndrepta împotriva notarilor publici cu cerere

de chemare în garanție, atâta vreme cât instanța reține în hotărâre faptul că

notarii au încălcat dispozițiile legale în virtutea cărora își desfășoară

profesia și care au atras nulitatea procurii și contractului de ipotecă.

S-a mai susținut că

lipsa încheierii de rectificare la momentul autentificării procurii în

condițiile în care procura conține mențiuni olografe și lipsa verificării

legalității documentelor cu ocazia întocmirii contractului de ipotecă de către

notar au condus la admiterea acțiunii prin care reclamanta a învestit instanța

să dispună asupra nulității absolute a celor doua înscrisuri notariale, or,

odată constatată nulă procura și contractul de ipotecă, pierderea suferită de

Bancă este evidentă.

În continuare, a susținut

recurenta că instanța de apel a dat o interpretare greșită în ce privește

aplicarea dispozițiilor art. 60 C. proc. civ. având în vedere că textul de lege

menționat cuprinde o formulare largă care permite promovarea chemării în

garanție și când partea ar putea să se îndrepte cu o cerere în despăgubire

împotriva terțului iar dispozițiile procedurale nu limitează posibilitatea

chemării în garanție doar la anumite materii.

Totodată, a arătat

recurenta că, culpa notarilor publici există având în vedere motivele pentru

care s-a declarat nulă parțial procura și nul contractul de ipotecă, prin

urmare, consecința firească a nulității actelor întocmite de către cei doi

notari publici, cu încălcarea legii, a generat un prejudiciu însemnat Băncii,

prin pierderea garanției.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

în considerarea următoarelor argumente:

Motivul de

nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează

cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din această

perspectivă, Înalta Curte, verificând considerentele deciziei atacate constată

că, în argumentarea soluției pronunțate au fost interpretate și aplicate greșit

dispozițiile art. 60 C. proc. civ., potrivit cărora partea poate să cheme în

garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când

ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau despăgubire.

Scopul cererii de

chemare în garanție este acela de a asigura celui care a căzut în pretenții

posibilitatea de a se despăgubi de la partea de la care a dobândit dreptul.

Cererea de chemare în

garanție este o formă de atragere a terților în procesul deja început, ori de

câte ori partea care ar cădea în pretenții ar putea să se îndrepte împotriva

altei persoane cu o cerere în despăgubire.

Finalizarea cererii

de chemare în garanție este diferită de a cererii din acțiunea introductivă,

prin ea urmărindu-se rezolvarea, în cadrul aceluiași proces, a altui raport

juridic și anume a aceluia dintre pârât și chematul în garanție.

În ceea ce privește

sintagma „ar cădea în pretențiuni" aceasta nu se interpretează în sensul

că ea se referă la un prejudiciu patrimonial, evaluabil în bani, ci, în sensul

de culpă procesuală, interpretare consolidată și de dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora partea căzută în pretenții este partea care a

pierdut procesul, prin atitudinea sa procesuală.

Se observă că

raționamentul aplicat de către instanța de apel a fost acela că reclamanta nu a

solicitat obligarea CEC B. SA București la o despăgubire bănească, astfel că nu

există posibilitatea ca CEC B. SA București „să cadă în pretenții".

Însă, rațiunea art.

60 C. proc. civ. impune interpretarea că pârâtul pierde procesul, oricare ar fi

pretenția reclamantului, pierdere care generează pârâtului o pagubă în legătură

cu care, procesual, există posibilitatea de recuperare. în alte cuvinte,

trebuie evaluat pe fond dacă pierderea garanției puse în executare pentru

recuperarea creditului poate fi pusă în relație cu faptele celor chemați în

garanție, fapte petrecute în procedura notarială. În acest sens CEC B. SA

București a formulat o cerere de despăgubire împotriva notarilor publici în

legătură cu care a afirmat o conduită neconformă legii, ce va trebui analizată

pe fond, iar această posibilitate este deschisă prin însăși premisa stabilită

prin art. 60 C. proc. civ.

Așa fiind, se

constată că, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii astfel încât

pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.

(2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de

pârâta CEC B. SA București împotriva Deciziei civile nr. 314/2014 din 8

septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal pe care o va casa și va dispune trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care, cu ocazia rejudecării urmează

a se preocupa de remedierea deficiențelor arătate cu respectarea dispozițiilor

legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta CEC B. SA București împotriva Deciziei civile nr. 314/2014

din 8 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2015.

Procesat de GGC - LM