ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2995/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată la 16 aprilie 2010, reclamantul T.I.G. a solicitat anularea

actului de constatare x/2009 încheiat la data de 5 februarie 2010 de pârâta

A.N.I..

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actul de constatare atacat este

tardiv, întrucât atât procedura, cât și rezultatul final al acesteia, au fost

derulate ulterior dispariției stării de incompatibilitate, iar declanșarea

controlului din oficiu este inadmisibilă, în condițiile în care, A.N.I. i-a

aplicat o sancțiune contravențională prin procesul-verbal din 27 noiembrie

2008, înlocuită ulterior de instanța de judecată.

Reclamantul

a mai invocat elementul prescripției,prin raportare la prevederile art. 13 din

O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, solicitând să se

constatate că starea de incompatibilitate a încetat încă din data de 25

februarie 2009, astfel că, termenul de aplicare a unei sancțiuni (în principal

amenda contravențională, iar ca accesoriu declanșarea controlului din oficiu)

ar fi trebuit să se materializeze până în august 2009, or, în cauză,

autosesizarea a avut loc la data de 26 februarie 2009 și actul de constatare a

fost comunicat în data de 30 martie 2010, operând prin urmare prescripția.

Prin

Sentința civilă nr. 4.189 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost anulată

acțiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a achitat taxa judiciară de

timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul și prin Decizia nr. 399 din 19

ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a fost admis recursul, a fost casată hotărârea atacată

și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În

considerentele deciziei de casare, s-a reținut că prezenta acțiune este scutită

de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 48 alin. (2)

din Legea nr. 144/2007, în vigoare la data întocmirii actului de constatare

contestat și a introducerii acțiunii.

2.

Soluția instanței de fond

În fond

după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a pronunțat Sentința civilă nr. 428 din 30 ianuarie 2013, prin care

a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâta A.N.I. și a respins

ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de reclamantul T.I.G.

Excepția

tardivității acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că

reclamantul a luat cunoștință de existența actului contestat la data de 31

martie 2010, când a primit sub semnătură un exemplar al acestuia, în urma

comunicării de către Direcția Asistență Tehnică și Juridică din cadrul

Consiliului General al Municipiului București, iar acțiunea în anulare a fost

formulată la data de 14 aprilie 2010 (data poștei), cu respectarea termenului

de 15 zile prevăzut de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007.

Pe fondul

cauzei, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare, constatându-se că

pârâta a întocmit în mod legal actul din 5 februarie 2010, deoarece reclamantul

s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada iunie 2008 - 25 februarie

2009, când a exercitat mandatul de consilier în cadrul Consiliului General al

Municipiului București, deținând și funcția de director de prognoză în cadrul

D.P.D.R.A. "R.A.R.".

Prin

exercitarea celor două funcții, s-a reținut că reclamantul a încălcat

dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform cărora,

funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu funcția

de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat,

administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile

autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub

autoritatea consiliului local ori a consiliului județean, respectiv sau la

regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au

sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Susținerile

din acțiune privind inadmisibilitatea sesizării din oficiu a agenției pârâte au

fost respinse ca neîntemeiate, reținându-se că, potrivit dispozițiilor art. 41

alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 144/2007 republicată, în vigoare la data

întocmirii actului de constatare atacat, reclamantul avea obligația depunerii

declarațiilor de avere și de interese și ca urmare a neîndeplinirii acestei

obligații în termenul prevăzut de lege, A.N.I. a declanșat din oficiu procedura

de control și a solicitat informațiile necesare instrumentării dosarului.

Au fost

respinse ca neîntemeiate și criticile reclamantului referitoare la greșita

aplicare a dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 144/2007,

reținându-se că, această normă legală nu distinge sub aspectul exercitării

efective a funcției și că, din interpretarea teleologică a normei respective

rezultă fără echivoc că vizează sancționarea unor situații de

incompatibilitate, indiferent dacă acestea mai subzistă sau nu la momentul

declanșării verificărilor sau la data întocmirii actului de control.

Judecătorul

fondului a respins ca nefondate și susținerile reclamantului privind

prescripția constatării stării de incompatibilitate, cu motivarea că,

dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în cazul

declanșării din oficiu a procedurii de control prevăzute de art. 54 alin. (1)

din Legea nr. 144/2007.

de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul T.G., solicitând ca, în baza

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii,

anularea actului de constatare nr. x/2009 încheiat de pârâta A.N.I., cu

obligarea agenției pârâte la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei.

Recurentul

a susținut că instanța de fond a apreciat greșit starea sa de incompatibilitate

care, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (6) și art. 46 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 144/2007, presupune o stare de fapt existentă la data emiterii

actului de constatare.

În cazul

său, recurentul a arătat că starea de incompatibilitate a încetat la data de 29

februarie 2009, deoarece funcția de director de prognoză la Regia Autonomă

R.A.R. a încetat cu un an de zile înainte de emiterea actului de constatare și

cu 19 zile înainte de data la care A.N.I. a inițiat controlul cu privire la

averea și la funcțiile deținute, așa cum rezultă și din actul de constatare

întocmit pentru starea de incompatibilitate dintr-o perioadă anterioară

inițierii oricărui control.

Pentru

situațiile în care starea de incompatibilitate a încetat, fie înainte de

sesizarea Agenției Naționale de Integritate, fie în cursul cercetărilor, s-a

precizat că legea nu stabilește o sancțiune, iar din interpretarea teleologică

a dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 176/2010 rezultă că

scopul acestei reglementări este sancționarea unei stări de incompatibilitate

care subzistă atât la momentul declanșării verificărilor, cât și în momentul

întocmirii actului de control.

În opinia

recurentului, unica sancțiune care poate interveni pentru nedepunerea

declarațiilor de avere și de interese în termenele prevăzute de lege este

amenda contravențională și amenda care i-a fost aplicată în baza prevederilor

art. 44

1

, raportat la art. 54 din Legea nr. 144/2007, a fost

înlocuită cu avertisment de Judecătoria sectorului 5 București, apreciindu-se

ca fiind o sancțiune excesivă.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

1.

Aspecte de fapt și de drept relevante

Prin

actul de constatare din 5 februarie 2010 intimata A.N.I. a constatat în

privința recurentului T.I.G. existența stării de incompatibilitate pentru

perioada iunie 2008 - 25 februarie 2009, când a deținut atât funcția de

director de prognoză la Regia Autonomă R.A.R., cât și funcția de consilier

general în Consiliul General al Municipiului București.

Actul de

constatare a fost încheiat în urma verificărilor efectuate de către A.N.I. în

cadrul producerii de control declanșate din oficiu la data de 10 februarie 2009

pentru nedepunerea în termenul prevăzut de art. 44 alin. (2) din Legea nr.

144/2007 a declarațiilor de avere și de interese de către recurent.

Legalitatea

actului de constatare din 5 februarie 2010 a fost corect stabilită de prima

instanță, reținându-se că, în perioada de exercitare a mandatului de consilier

general în cadrul Consiliului General al Municipiului București, respectiv în

perioada iunie 2008 - 25 februarie 2009, recurentul s-a aflat în stare de

incompatibilitate, întrucât a deținut atât calitatea de consilier general în cadrul

Consiliului General al Municipiului București, cât și funcția de director de

prognoză în cadrul D.P.D.R.A. R.A.R., ceea ce reprezintă o încălcare a

dispozițiilor art. 88 lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Împrejurarea

că, anterior emiterii actului de constatare, recurentul nu mai deținea una din

funcțiile publice aflate în stare de incompatibilitate, este lipsită de

relevanță față de reglementarea cuprinsă în art. 1 - 2 din Legea nr. 144/2007,

care a prevăzut expres că, activitatea de verificare privind averea dobândită,

conflictul de interes și incompatibilitățile se realizează de către A.N.I.

pentru întreaga perioadă de exercitare a mandatelor sau de îndeplinire a

funcțiilor ori demnităților publice.

Contrar

susținerilor din recurs, dispozițiile art. 5 alin. (6) și art. 46 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 144/2007 nu condiționează constatarea stării de incompatibilitate

de exercitarea efectivă a funcțiilor sau demnităților publice aflate în

incompatibilitate și la data declanșării procedurii de control din oficiu sau

la data emiterii actului administrativ cu privire la respectiva

incompatibilitate și aceasta cu atât mai mult, cu cât efectele constatării

stării de incompatibilitate nu vizează numai eliberarea din funcția publică, ci

se produc și pentru viitor, prin sancțiunea decăderii din dreptul de a mai

ocupa o funcție sau o demnitate publică, instituită prin dispozițiile Legii nr.

144/2007 și ale Legii nr. 176/2010.

De

asemenea este nefondată susținerea recurentului privind unicitatea sancțiunii

care intervine ca urmare a nedepunerii în termen legal a declarațiilor de avere

și de interese, dat fiind că, dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr.

144/2007 prevăd expres că, nedepunerea declarației de avere și a declarației de

interese în termenele impuse de lege constituie contravenție și se sancționează

cu amendă de la 100 lei la 500 lei și declanșarea din oficiu a procedurii de

control.

În

consecință, sancționarea contravențională a recurentului pentru nerespectarea

dispozițiilor legale privind termenul de depunere a declarațiilor de avere și

de interese nu poate constitui un impediment legal pentru declanșarea din

oficiu a procedurii de control de către A.N.I. la data de 10 februarie 2009,

procedură finalizată prin întocmirea actului de constatare din 5 februarie

2010.

Pentru

considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare

sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

2.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de T.I.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I  D E

Respinge

recursul declarat de T.I.G. împotriva Sentinței civile nr. 428 din 30 ianuarie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL