ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1043/2015

Decizia nr. 1043/2015

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2543/com/2014 din 13 martie 2014, Tribunalul Bihor a admis cererea comercială privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții SC B. SA (fosta SC C. SA București) și SC D. SA București, având ca obiect pretenții, și în consecință a obligat pârâta SC B. SA, în calitate de succesor al SC C. SA București), în favoarea reclamantului, la plata sumei de 184.618,69 euro în echivalent lei la data plății, și 23.738,30 lei reprezentând indemnizație de asigurare, constând în contravaloarea ratelor rămase de achitat și cheltuielile de executare silită conform somațiilor creditorului SC D. SA emise în Dosarele execuționale nr. x din 2011, conform următoarelor polițe de asigurare de viață: cererea individuală de asigurare de viață din 18 octombrie 2007 aferentă contractului de credit bancar din 18 octombrie 2007 în valoare de 55.000 euro; cererea individuală de asigurare de viață din 21 decembrie 2007 aferentă contractului de credit bancar din 16 ianuarie 2008 în valoare de 140.000 euro; a obligat pârâtele la plata sumei de 12.989,66 lei noi reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

Potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală înregistrat la prezentul dosar la data de 11 septembrie 2013, întocmit de medic primar legist șef, Conf. Univ. Dr. F. și de dr. G., medic primar legist, s-a reținut că reclamantul în cauză a fost diagnosticat în cursul anului 2011 cu tumoare germinală non-seminomatoasă retroperitoneală, posibil primară a testiculului drept, și că, ținând cont de acest diagnostic și de evoluția bolii, acesta prezintă, de la data diagnosticării și în prezent, capacitate de muncă pierdută în totalitate, incapacitate adaptativă 70 %, fiind încadrat în gradul 2 de invaliditate.

De asemenea, potrivit concluziilor Completării la Raportul de expertiză medico-legală, înregistrate la instanță la data de 30 decembrie 2013, rezultă în sinteză că, starea în care se află reclamantul, respectiv capacitate de muncă pierdută în totalitate, incapacitate adaptativă 70 % (care corespunde unei deficiențe accentuate și împiedică desfășurarea unei activități profesionale în sistemul organizat de muncă), fiind încadrat în gradul 2 de invaliditate, a fost cauzată de o boală: tumoare germinală non-seminomatoasă retroperitoneală, posibil primară a testiculului drept, afecțiune care a debutat neașteptat, dar nu brusc și violent, dezvoltarea tumorilor fiind anterioară diagnosticării, în august 2011, când reclamantul s-a prezentat la un consult medical pentru o simptomatologie atipică (durere abdominală, edem al piciorului drept și parestezie a coapsei dreapta față anterioară), iar datorită acestei simptomatologii atipice și insidios instalate, medicii opinează că era greu de stabilit diagnosticul de tumoare germinală retorperitoneală anterior lunii august 2011.

În consecință, refuzul societății de asigurare comunicat prin adresa din 19 aprilie 2012, de a achita despăgubirile ce formează obiectul dosarului de daune deschis la fosta SC C. SA București) pe numele reclamantului, pentru achitarea ratelor rămase de rambursat din contractele de credit anterior menționate, în cuantum de 184.618,69 euro, precum și cheltuieli de executare silită în cuantum de 23.738,30 lei, și pentru care s-a inițiat executarea silită împotriva reclamantului, refuz argumentat cu motivarea că invaliditatea nu este confirmată ca fiind permanentă printr-o decizie de încadrare în grad de invaliditate, iar această invaliditate, datorându-se apariției unei boli, nu ar constitui risc asigurat, este contrazis de proba judiciară certă a expertizei medico-legale efectuată în cauză, care atestă condiția ca evenimentul asigurat și producerea riscului asigurat să aibă ca urmare o invaliditate totală permanentă, provenită din accident, survenită maladiei care a condus la incapacitatea totală de muncă fiind neașteptată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele SC B. SA (fostă SC C. SA București) și SC D. SA București - prin Sucursala Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 215/C/2014/A din 5 noiembrie 2014 a admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC B. SA împotriva sentinței nr. 2543/F/2014 din 13 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/111/2012, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea introdusă de reclamantul A. împotriva pârâtelor SC B. SA (fostă SC C. SA București ) și SC D. SA București - prin Sucursala Oradea; a înlăturat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.989,66 lei; a obligat intimatul A. să plătească apelantei suma de 44.226,32 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe; a respins apelul declarat de SC D. SA București împotriva aceleași sentințe, ca rămasă fără obiect.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Critica apelantei în sensul că hotărârea apelată nu este motivată, a fost apreciată parțial întemeiată, instanța de fond întemeindu-și într-adevăr soluția doar pe raportul de expertiză și suplimentul la acest raport, fără a analiza clauzele contractuale sub aspectul condițiilor de asigurare și a riscurilor asigurate.

Referitor la neproducerea riscului asigurat, susținerea apelantei a fost găsită întemeiată, având în vedere următoarele :

Temeiul acțiunii reclamantului l-au constituit două contracte de asigurare de viață încheiate cu apelanta în data de 18 octombrie 2007 și respectiv 21 decembrie 20007.

Potrivit art. 1 din cele două contracte, evenimentele asigurate sunt : ,,decesul din orice cauză și invaliditatea totală și permanentă din accident a asiguratului". În același articol sunt definite invaliditatea totală permanentă din accident și accidentul.

Din conținutul clauzelor contractuale, rezultă că au fost asigurate două evenimente : decesul din orice cauză, eveniment care nu s-a produs și nu face obiectul litigiului și invaliditatea totală permanentă din accident, care face obiectul litigiului.

Pentru a se produce acest eveniment asigurat, în interpretarea clauzelor contractuale enunțate, trebuiau îndeplinite cumulativ următoarele condiții: asiguratul să aibă incapacitate totală și permanentă și această incapacitate să fie produsă direct și independent de orice boală fizică si mentală, ca urmare a unui accident produs pe durata asigurării; incapacitatea să fie de natură să îl împiedice total pe asigurat în orice moment viitor să lucreze sau să fie angajat cu remunerație, salariu sau cu câștiguri în cadrul oricărei ocupații; Incapacitatea să fi survenit în termen de 90 de zile de la data producerii accidentului.

Condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a fi în prezența unui accident sunt următoarele: evenimentul să se datoreze unei cauze neintenționate, bruște, violente și neașteptate; cauza să fie determinată de forțe externe, de temperaturi externe extrem de scăzute sau ridicate, gaze, abur, radiații, intoxicații curent electric sau otrăvuri; acești factori externi, absolut independent de voința asiguratului și de orice îmbolnăvire fizică sau mentală preexistentă, să-i provoace acestuia vătămarea organismului; vătămarea organismului să fie provocată în mod direct de acești factori externi;

Analizând condițiile producerii riscului asigurat prin prisma clauzelor contractuale enunțate, precum și a rapoartelor de expertiză medico-legală coroborate cu actele medicale depuse la dosar, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile producerii riscului asigurat constând în „invaliditate totală permanentă din accident".

Din actele dosarului a rezultat că incapacitatea totală de muncă a reclamantului asigurat este generată de o boală, respectiv de tumora cu care a fost diagnosticat în cursul anului 2011 și nu de un accident în interpretarea clauzei inserate în art. 1 din contractele de asigurare, sens în care a opinat și medicul legist.

De asemenea, condiția permanentei incapacități de muncă în sensul prevăzut în clauza menționată de a-l împiedica pe asigurat în orice moment viitor să lucreze, nu a fost dovedită, toate actele medicale confirmând o incapacitate totală de muncă determinată de boală și constatată la data expertizării, ultimul act fiind Certificatul medical de constatare a capacității de muncă din 18 iulie 2013 eliberat de Serviciul de expertiză medicală a capacității muncă, valabil 12 luni, fiind expirat la data de 29 octombrie 2014, când a fost depus la dosar.

În ce privește survenirea incapacității de muncă în termen de 90 de zile de la producerea accidentului, raportul de expertiză medico-legală confirmă că incapacitatea de muncă a survenit de la diagnosticarea reclamantului, însă aceasta nu are relevanță juridică, de vreme ce nu a fost determinată de accident, în interpretarea clauzelor contractuale.

Debutul neașteptat al tumorii cu care a fost diagnosticat reclamantul, nu asimilează boala cu accidentul în sensul clauzei contractuale, tumorile neavând un debut brusc și nici violent, dezvoltându-se anterior momentului diagnosticării, apărarea intimatului reclamant, în sensul posibilității asimilării celor două evenimente, confirmând în plus faptul că în cauză nu s-a produs accidentul în sensul clauzelor contractuale, în caz contrar nefiind necesară nici o asimilare.

Împotriva Deciziei nr. 215/C/2014/A din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate de hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâta SC B. SA și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurentul arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru următoarele considerente:

Susținerile instanței de apel conform cărora nu ar fi îndeplinite condițiile producerii evenimentului asigurat sunt greșite.

Diagnosticul recurentului-reclamant de cancer, în absența unor probe medicale majore preexistente sau antecedente familiale, constituie „accident" în sensul prezentat în polița de asigurare de viață. Această concluzie este împărtășită și de Raportul de expertiză medico-legală care opinează în sensul că diagnosticul reclamantului era greu de stabilit anterior lunii august 2011.

Susține recurentul că tocmai simptomatologiei atipice a bolii, vârstei și faptului că se afla în perfectă stare la momentul încheierii poliței de asigurare, tumora cu care a fost diagnosticat constituie un eveniment ce poate fi asimilat accidentului.

Recurentul solicită instanței de recurs să aibă în vedere regulile generale de interpretare a contractelor, respectiv cele prevăzute de art. 977 și 978 C. civ. înțelesul clauzei din contractul de asigurare care definește noțiunea de „accident" este acela de a fi un eveniment datorat unei cauze neintenționate și neașteptate, care independent de voința reclamantului sau de orice îmbolnăvire preexistentă, îi provoacă în mod direct acestuia vătămarea organismului.

A doua critică a recurentului subsumată acestui motiv de nelegalitate a vizat considerentele instanței de apel cu privire la faptul că reclamantul nu a dovedit condiția incapacității de muncă în sensul prevăzut în clauza contractuală.

Recurentul arată că intervenirea invalidității totale permanente a fost dovedită pe deplin prin documente medicale și prin raportul de expertiză medico-legală .

Societatea de asigurare a respins dosarul de daune invocând faptul că nu există o decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, însă emiterea acesteia era de competența Casei Naționale de Pensii, ori reclamantul nu a solicitat acordarea de pensie de invaliditate.

Din acest punct de vedere, susține recurentul că în mod greșit a reținut instanța de apel că nu a fost dovedită intervenirea incapacității permanentă de muncă, urmare a expirării valabilității certificatului arătat anterior.

În consecință, recurentul apreciază că instanța de apel a aplicat în mod nelegal prevederile contractului de asigurare și a apreciat în mod greșit înscrisurile doveditoare de la dosar, atunci când a reținut faptul că incapacitatea totală permanentă nu a fost dovedită.

În combaterea cererii de recurs, pârâta SC B. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.

Recursul este nefondat.

Clauza prevăzută de art. 1 din cele două cereri individuale de asigurare de viață atașate creditelor, prevede ca evenimente asigurate decesul din orice cauză și invaliditatea totală și permanentă din accident a asiguratului.

La același articol este definită invaliditatea totală și permanentă din accident, precum și noțiunea de accident.

Astfel, invaliditatea totală și permanentă din accident este incapacitatea totală și permanentă a asiguratului produsă în mod direct și independent de orice boală fizică sau mentală ca urmare a unui accident produs pe durata asigurării, care este de natură să îl împiedice total pe asigurat în orice moment viitor, să lucreze sau să fie angajat cu remunerați, salariu sau cu câștiguri în cadrul oricărei ocupații și care a survenit în termen de 90 de zile de la data producerii accidentului.

Accidentul este definit ca orice eveniment datorat unei cauze neintenționate, bruște, violente și neașteptate determinate de forțe externe, de temperaturi externe extrem de scăzute sau ridicate, gaze, abur, radiații, intoxicații, curent electric sau otrăvuri, care absolut independent de voința asiguratului și de orice îmbolnăvire fizică sau mentală preexistentă, îi provoacă în mod direct acestuia vătămarea organismului.

Rezultă cu evidență din articolul luat în discuție că la momentul încheierii contractului intenția părților, neîndoielnică de altfel, a fost de a defini extrem de clar termenii din contract, în modalitatea expusă. Sensul prevederilor contractuale este că,,accidentur pentru a îndeplini condiția de eveniment asigurat trebuie să fie unul concret, neașteptat și violent. De asemenea, incapacitatea totală și permanentă a asiguratului, urmare directă a acestui eveniment, trebuie să fie independentă de orice boală fizică sau mentală.

Susținerile recurentului în ceea ce privește conținutul clauzei prevăzută la art. 1 din cererile individuale de asigurare de viață sunt nefondate, fată de conținutul clar al acesteia.

În aceste condiții trimiterea la art. 978 C. civ. ca modalitate de interpretare a contractului nu atrage nelegalitatea soluției criticată, întrucât instanța a determinat intenția părților, constând în definirea riscului asigurat fiind invaliditatea din accident, iar acest accident trebuie să fie independent de orice boală.

În raport de aceste considerente, modalitatea de interpretare prevăzută de art. 983 C. civ., utilizată de instanță, se constată că a ținut cont de clauzele supuse interpretării, instanța de recurs reținând că acestea nu au caracter ambiguu sau neechivoc.

În ceea ce privește critica recurentului reclamant prin care a susținut aprecierea în mod greșit a înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, în dovedirea incapacității totale permanente, Înalta Curte dintr-un prim punct de vedere constată că, prin aceste susțineri, recurentul tinde la reevaluarea probelor, în scopul stabilirii unei alte situații de fapt, ceea ce excede limitelor verificării jurisdicționale în recurs.

În ceea ce privește analiza celei de a doua condiții impusă de contractul de asigurare pentru preluarea de către asigurător a obligației de plată a despăgubirii prin plata ratelor de către bancă, în limitele controlului de nelegalitate, Înalta Curte constată că încadrarea recurentului în gardul doi de invaliditate cu pierderea totală a capacității de muncă s-a făcut în cursul anului 2013, iar diagnosticul pentru boala reclamantului a fost pus în anul 2011.

În consecință, se constată că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută în contract cu privire la producerea pierderii capacității de muncă în termen de 90 de zile de la debutul bolii.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 215/C/2014/A din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2015.