ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2015

Decizia nr. 393/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat

,

în contradictoriu cu

pârâții B. - C. București Otopeni - D. și E. - F., suspendarea executării dispoziției administrative constând în refuzul intrării la frontieră comunicat în data de 09 martie 2013, a Deciziei nr. 500/1 din 13 martie 2013 emisă de către G. - D. București, a deciziei prin care reclamantului i-a fost revocat dreptul de ședere pe teritoriul României și a deciziei prin care s-a dispus împotriva reclamantului măsura interdicției de intrare pe teritoriul României.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 2545 din 12 septembrie 2013, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 2545 din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii sale,

pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a invocat faptul că instanța de fond nu analizează și nu motivează de ce respinge cererea de suspendare a actelor administrative contestate.

În motivarea incidenței dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a argumentat că sentința atacată este netemeinică și nelegală.

1.4. Apărările intimaților;

1.4.1. Prin întâmpinarea formulată, intimatul

E. - F.

a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, în condițiile în care cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 25 noiembrie 2013 instanța de fond care a judecat cererea privind anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 3705/2013, respingând contestația ca neîntemeiată.

În continuare, s-a mai argumentat că recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor avute în vedere de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond, realizând un raționament corect.

1.4.2. Intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Acest intimat a învederat că măsura interzicerii intrării recurentului pe teritoriul României a fost instituită la solicitarea Serviciului Român de Informații, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 105 alin. (2) raportat la art. 106 alin. (5) lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002, fiind o măsură legală și temeinică.

A mai susținut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii condiției pagubei iminente, și nici a condiției cazului bine justificat, avute în vedere de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Nici una dintre părți nu a depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 octombrie 2014, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul declarat de

reclamantul A.

, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar;

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte o apreciază întemeiată.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut și actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri.

Această condiție trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În speță, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

dispoziției administrative constând în refuzul intrării la frontieră comunicat în data de 09 martie 2013, a Deciziei nr. 500/1 din 13 martie 2013 emisă de către G. - D. București, a deciziei prin care reclamantului i-a fost revocat dreptul de ședere pe teritoriul României și a deciziei prin care s-a dispus împotriva reclamantului măsura interdicției de intrare pe teritoriul României.,

până la soluționarea pe fond a acțiunii în anularea actelor administrative.

Măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui.

Or, prin sentința civilă nr. 3705 din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația formulată de recurent împotriva actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză.

Se constată, în aceste condiții, că recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât finalitatea juridică a exercitării căii de atac era suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond, în condițiile de față o eventuală soluție de admitere a recursului fiind lipsită de eficacitate juridică.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2545 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2015.