ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2016

Decizia nr. 1416

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată, reclamanții A., B., C., D., E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul F., Deva, lichidatorul G. Petroșani, ca pârâtul să fie obligat să determine - printr-un raport de expertiză - profitul realizat de compania în lichidare, pe perioada de exploatare (utilizare) a metodei de exploatare a cărbunelui, "SCRI" asupra căruia dețin, în exclusivitate, Brevetul de invenție nr. 109229/1994, eliberat de OSIM - și să fie obligat să achite, din disponibilitățile aflate în contul de lichidare al G., suma reprezentând 25% din acest profit, cu titlu de despăgubiri.

Prin Sentința nr. 135 din 17 noiembrie 2015, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin Sentința nr. 20 din 5 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara, secția I civilă.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtul F. - în calitate de lichidator judiciar al G. SA Petroșani a solicitat să fie obligat pârâtul să determine - printr-un raport de expertiză - profitul realizat de compania în lichidare, pe perioada de exploatare (utilizare) a metodei de exploatare a cărbunelui "SCRI" asupra căruia dețin, în exclusivitate, Brevetul de invenție nr. 109229/1994, eliberat de OSIM și să fie obligat să achite, din disponibilitățile aflate în contul de lichidare al G., suma reprezentând 25% din acest profit, cu titlu de despăgubiri.

Într-adevăr, în cauză reclamanții au formulat cerere de chemare în garanție împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României și Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului solicitând obligarea acestora, în solidar, să le achite pretențiile reprezentând 25% din profitul realizat de Compania Națională a Huilei SA Petroșani, determinat prin raport de expertiză contabilă, ca urmare a folosirii, de către aceasta, fără acordul lor, în perioada 1995 - 2002, a invenției brevetate cu nr. 109229/1994 emis de OSIM și, care, privește procedeul de exploatare a straturilor groase cu înclinare medie și mare, prin surparea cărbunelui și a rocilor înconjurătoare, denumită, pe scurt, SCRI.

Înalta Curte constată că principalul capăt de cerere al acțiunii este de competența materială a tribunalului, fiind o cerere îndreptată împotriva lichidatorului judiciar al G. SA Petroșani, pentru determinarea profitului realizat de compania în lichidare, pe perioada de exploatare și utilizare a metodei de exploatare a cărbunelui " SCRI" .

În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu, se constată că potrivit dispozițiilor art. 123 Noul C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, textul de lege precizând expres "chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", respectiv, cererilor privitoare la insolvență sau concordat preventiv. Aceste din urmă cereri sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

În acord cu opinia Curții de apel, Înalta Curte constată că potrivit acestei norme speciale de competență, cererea de chemare în garanție, ca cerere incidentală în sensul art. 30 Noul C. proc. civ., cade în competența materială și teritorială a instanței competente să judece cererea principală, chiar dacă aceasta ar atrage competența materială a altei instanțe.

Prin urmare, cum în cauză Secția I civilă a Tribunalului Hunedoara nu s-a declarat necompetentă material să judece cererea principală în condițiile art. 130 alin. (2) din noul C. proc. civ. care prevăd că necompetența materială poate fi invocată de părți ori de către judecător doar în fața primei instanțe, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, se constată că instanța învestită definitiv și exclusiv cu soluționarea cererii principale, este competentă material să judece și cererea de chemare în garanție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B., C., D., E., A. în contradictoriu cu pârâtul F. în calitate de lichidator judiciar al G. SA Petroșani, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2016.

Procesat de GGC - GV