ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1254/2016

Decizia

nr. 1254/2016

Asupra

cauzei de față, reține următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte

de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și

fiscal, sub nr. x/87/2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului

Consiliul Local al Municipiului Alexandria la plata sumei de 563.200 lei,

reprezentând obligații contractuale, conform art. 12 pct. 2 și Cap. X

din Contractul de Mandat nr. 815 din 26 martie 2011.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 26

martie 2012, a fost încheiat contractul de mandat nr. 815, prin care a fost

numit în funcția de director general al SC B. SRL.

Prin

Sentința civilă nr. 1218 din 30 septembrie 2014, Tribunalul

Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

Astfel

învestită, judecătoria Alexandria, prin Sentința civilă nr.

308 din 23 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței materiale

invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă.

Cauza

a fost înregistrată la Tribunalului Teleorman, secția civilă,

sub nr. x/87/2014* la data de 04 februarie 2015.

Prin

Sentința civilă nr. 198 din 08 aprilie 2015, Tribunalul Teleorman, secția

civilă, a admis excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al

Municipiului Alexandria, a respins acțiunea formulată de reclamantul

A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Alexandria,

pentru lipsa calității procesual pasive a Consiliului Local al

Municipiului Alexandria.

Pentru

a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, în

cauza dedusă judecății, contractul de mandat a fost încheiat

între reprezentanții desemnați ai Adunării Generale a

Asociaților reprezentând SC B. SRL, în calitate de mandanți și

reclamant, în calitate de director la SC B. SRL, în calitate de mandatar. Or,

între Consiliul Local al Municipiului Alexandria și A. nu au existat

raporturi juridice, motiv pentru care a admis excepția invocată de

pârât și a respins acțiunea pentru lipsa calității

procesuale pasive a Consiliului Local ai Municipiului Alexandria.

Prin

Decizia civilă nr. 28 din 22 ianuarie 2016, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A.

împotriva Sentinței civile nr. 198 din 08 aprilie 2015

pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu

intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Alexandria.

Împotriva

deciziei curții de apel a formulat prezentul recurs reclamantul A.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 23 februarie 2016.

Prin

rezoluția completului de filtru din 24 februarie 2016, cererea de recurs a

fost comunicată intimatului Consiliul Local al Municipiului Alexandria la

data de 29 februarie 2016, conform dovezii aflate la Dosarul nr. x/2/2015 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La

data de 25 martie 2016, cu respectarea termenului legal impus de

dispozițiile art. XVII coroborat cu dispozițiile art. XV din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicat, intimatul Consiliul Local al Municipiului Alexandria a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului

pentru nemotivare, în raport de dispozițiile art. 489 din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar în subsidiar, a

solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului.

Întâmpinarea

a fost comunicată recurentului la data de 30 martie 2016, conform dovezii

aflate la dosar.

La

data de 31 martie 2016, recurentul a transmis prin e-mail răspuns la

întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției

nulității recursului apreciind că recursul este întemeiat pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă.

Constatând

finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de

dispozițiile art. XV coroborate cu dispozițiile art. XVII din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89/12.02.2013, la data de 06

aprilie 2016, magistratul-asistent raportor a trecut la întocmirea raportului

asupra admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum

prevăd dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă.

După

analiza acestuia în completul de filtru, raportul asupra

admisibilității, în principiu, a recursului a fost comunicat

părților la data de 20 aprilie 2016, conform dovezilor aflate la

dosar, care nu au depus punct de vedere la raport.

La

termenul stabilit pentru 01 iunie 2016, Înalta Curte a rămas în

pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului.

Conform

prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă", astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 62 12015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

"Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor

pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017. În procesele pornite începând cu

data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31

decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de

muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului".

De

asemenea, potrivit dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă, "în cererile privitoare la executarea

unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței

instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau,

după caz, de aceea a părții din obiectul dedus

judecății."

Reiese,

deci, că, potrivii dispozițiilor procedurale redate, în acele cereri

de chemare în judecată, evaluabile în bani, cu o valoare mai mica de

1.000.000 lei, având ca obiect executarea unui contract sau a unui alt act

juridic, legiuitorul român a asigurat două grade de jurisdicție, fond

și apel.

În

cauza dedusă judecății reclamantul a solicitat obligarea

pârâtului la plata sumei de 563.200 lei cu titlu de despăgubiri conform

dispozițiilor art. 12 pct. 2 și Cap. X din contractul de mandat nr.

815 din 26 martie 2012 prin care reclamantul A. a fost numit director general

al SC B. SRL.

Față

de valoarea obiectului juridic dedus judecății, inferioară

pragului de 1.000.000 lei, decizia curții de apel nu este supusă

recursului.

Analizând

cauza și din perspectiva obiectului sub care a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Teleorman, respectiv plata de drepturi salariale, se constată

art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare

la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse

recursului.

În

ceea ce privește mențiunea instanței de apel din cuprinsul

dispozitivului deciziei recurate, potrivit căreia împotriva acesteia,

părțile pot declara recurs, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 457 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, "Hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de

mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din

cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra

acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac

prevăzută de lege."

Prin

urmare, din interpretarea literală a dispozițiilor legale redate,

rezultă că indiferent de mențiunile instanței din cuprinsul

dispozitivului hotărârilor judecătorești, părțile sunt

îndrituite să exercite numai căile de atac prevăzute de lege.

Legiuitorul a lipsit de efecte juridice mențiunea greșită sau

inexactă cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată, dând

astfel eficacitate principiului legalității căilor de atac.

Față

de considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 28 din 22

ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile

nr. 28 din 22 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, decizia nu este supusă niciunei căi de

atac și se va comunică părților în temeiul

dispozițiilor art. 427 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 01 iunie 2016.

Procesat

de GGC - GV