ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1247/2018

Ședința publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la data de 03.12.2014 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Alexandria Direcția Buget, Finanțe, Taxe și Impozite pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să sisteze titlul executoriu nr. x din 05.11.2014 prin care era obligat la plata cotei părți de impozit aferent apartamentul în care locuiește, De asemenea, a solicitat deschiderea succesiunii după defunctul B., tatăl său.

Prin sentința civilă nr. 2319/23/09/2016 Judecătoria Alexandria a respins contestația la executare, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ALEXANDRIA - DIRECȚIA BUGET, FINANȚE, TAXE ȘI IMPOZITE, ca neîntemeiată; a respins cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de lege, apelantul contestator A. solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii contestației la executare.

Tribunalul Teleorman, secția Civilă prin decizia civilă nr. 481 din 12 iunie 2017 a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul - reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2319 din 23 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Alexandria, în contradictoriu cu intimatul - pârât Primăria Municipiului Alexandria- Direcția Buget, Finanțe, Taxe și Impozite.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă la data de 09 august 2017.

Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr. 16R/2018 din 15 ianuarie 2018 a declinat competența de soluționare a cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 februarie 2018.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2018, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel București.

Este adevărat că, potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanță de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă aceasta nu înseamnă că toate recursurile, indiferent de instanța care le-a pronunțat, vor fi soluționate de instanța supremă.

Trebuie subliniat că, nu doar în cazul competenței materiale a curții de apel ca instanță de recurs este reglementată condiționarea "în cazurile anume prevăzute de lege", ci aceasta determină capacitatea tuturor instanțelor de control judiciar de a judeca, ca instanțe de recurs: pentru tribunale la art. 94 pct. 3 C. proc. civ., pentru curțile de apel la art. 96 pct. 3 C. proc. civ. și pentru Înalta Curte de Casație și Justiție la art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Această ierarhie instituțională, rezultă în mod evident atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94 - 97 C. proc. civ.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile și în vârful cărora se găsește Înalta Curte de Casație și Justiție, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Astfel, competența de soluționare a recursurilor aparține și altor instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, aspect ce reiese și din interpretarea sintagmei "instanța ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanței supreme competența de a soluționa orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe de o parte și recursurile de competența celorlalte instanțe de control judiciar - tribunale și curți de apel, pe de altă parte.

Totodată, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, fiind evident și în această situație că sintagma "cazurile prevăzute de lege" se referă pe de o parte la principiul legalității căii de atac și, pe de altă parte, la posibilitatea criticării la Înalta Curte de Casație și Justiție a unor hotărâri pronunțate de curțile de apel.

În aplicarea dispozițiilor legale enunțate, instanța competentă de a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv Tribunalul Teleorman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ALEXANDRIA-DIRECȚIA BUGET, FINANȚE, TAXE ȘI IMPOZITE împotriva deciziei civile nr. 481 din 12 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă în favoarea Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.