ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4057/2014

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 456 din 1 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. și a anulat în parte Raportul de evaluare din 19 iunie 2012, emis de pârâtă, în privința reținerii stării de incompatibilitate a reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele aspecte:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a chemat în judecata pe pârâta A.N.I., solicitând anularea Raportului de evaluare din 19 iunie 2012, prin care s-au constatat două incompatibilități/conflicte de interese, respectiv:

i) faptul că reclamantul ar fi fost incompatibil, întrucât ar fi deținut atât calitatea de prefect al județului Teleorman cât și calitatea de asociat unic în cadrul SC B. SRL (în perioada 17 februarie 2011 - 27 octombrie 2011) - ceea ce ar echivala cu deținerea calității de președinte sau secretar general al adunării generale a asociaților al acestei societăți comerciale), contrar dispozițiilor art. 85, alin. (1), lit. f) din Legea 161/2003;

ii) existența conflictului de interese generat de calitatea de Președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Teleorman și accesarea unor fonduri de către două unități administrativ teritoriale (comuna C. și comuna D., din jud. Teleorman) pentru deszăpezirea drumurilor, prin prisma dispozițiilor art. 19, alin. (1), lit. g) din Legea 340/2004.

Din probele administrate, s-a reținut că prin Raportul de evaluare din 19 iunie 2012 s-a constatat că reclamantul a deținut, concomitent cu ocuparea funcției publice de prefect în cadrul Instituției Prefectului Teleorman (2 octombrie 2009 - 18 aprilie 2012), și calitatea de asociat unic în cadrul SC B. SRL (17 februarie 2011 - 27 octombrie 2011) și că, de asemenea, în urma evaluărilor au rezultat și indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către reclamant, a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. și indicii privind încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

S-a mai reținut pe de o parte, că reclamantul, în calitate de asociat unic al SC B. SRL nu a avut niciodată calitatea de președinte al Adunării Generale a Asociaților, atâta timp cât nu a fost și administratorul societății, iar pe de altă parte că președintele Adunării Generale a Asociaților a fost administratorul SC B. SRL, iar nu asociatul unic (reclamantul).

Cu privire la existența unor indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către reclamant a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. și indicii privind încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, s-a apreciat că sunt corecte constatările Raportului de evaluare din 19 iunie 2012, emis de pârâtă.

Potrivit Adresei din 4 mai 2012 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului Teleorman, în cadrul județului Teleorman, au fost alocate fonduri pentru gestionarea situațiilor de urgență, în cursul anului 2012, prin H.G. nr. 85 din 21 februarie 2012 privind alocarea unei sume din fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru înlăturarea efectelor calamităților natural produse de căderile masive de zăpadă și viscol în unele județe ale țării, în sumă de 1.330 mii RON.

În perioada 25 ianuarie 2012 - 13 februarie 2012, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Teleorman s-a întrunit în ședințe extraordinare pentru a analiza situația operativă din județ, precum și pentru stabilirea modalităților și a priorităților de acțiune, în intervalele de timp pentru care au fost prognozate fenomene meteorologice periculoase (ninsori, intensificări ale vântului, viscol). În cadrul acestor ședințe a fost adoptată Hotărârea nr. 4 din 10 februarie 2012, privind demersurile întreprinse privind cererea de fonduri către Guvernul României, semnată de către reclamant, în calitate de Președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Teleorman, și care are stabilite în anexă sumele necesare pentru fiecare unitate administrativ-teritorială din cadrul județului (pentru comuna D. 100.000 RON și pentru comuna C. 150.000 RON).

Conform informațiilor primite de la Oficiului Național al Registrului Comerțului, rezultă faptul că la data încheierii contractelor din 22 februarie 2012, cu primăria comunei C. și din 10 februarie 2012, cu primăria comunei D., în cadrul SC E. SRL, domnul F. și domnul G., fiii reclamantului, dețineau atât calitatea de asociat, cât și pe cea de administrator.

Potrivit H.G. nr. 85 din 21 februarie 2012, prefecții județelor, în calitatea lor de președinți ai comitetelor județene pentru situații de urgență, vor verifica modul de executare a lucrărilor operative privind deszăpezirea drumurilor comunale și județene, rezultând că reclamantul, a verificat și modul în care societatea administrată de fiii săi, a executat lucrările de deszăpezire în comunele C. și D.

Prin urmare, s-a apreciat că pârâta a constatat legal că, în acest caz, există indiciile infracțiunii de conflict de interese, de vreme ce reclamantul, în calitate de prefect și președinte al comitetului județean pentru situații de urgență, îndeplinește un act (verifică modul de executare a lucrărilor operative privind deszăpezirea drumurilor comunale și județene de către societatea administrată de fiii săi, în comunele C. și D.) prin care se realizează un folos material pentru o rudă până la gradul II inclusiv.

S-a constatat că în mod legal, pârâta a apreciat că există indiciile săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de către reclamant, de vreme ce în aceeași zi cu data adoptării Hotărârii nr. 4 din 10 februarie 2012 privind demersurile întreprinse privind cererea de fonduri către Guvernul României, de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Teleorman, al cărui președinte era reclamantul în funcție de prefect, s-a încheiat contractul dintre primăria comunei D. și SC E. SRL, la care domnul F. și domnul G., fiii reclamantului, dețineau atât calitatea de asociat, cât și pe cea de administrator.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantul A., cât și pârâta A.N.I.

Recurentul A. a formulat următoarele critici împotriva sentinței atacate:

În mod greșit instanța de fond a reținut existența, în cazul său, a indiciilor unei infracțiuni de conflict de interese astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Potrivit Adresei din 26 octombrie 2012 emisă de Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Teleorman, în perioada vizată de raport nu au fost virate sume de la bugetul de stat sau din alte surse de finanțare pentru a fi gestionate de el, în calitatea sa de prefect și președinte al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență. De asemenea, nu a folosit niciodată fonduri pentru alocarea acestora către vreo unitate administrativ-teritorială, cu referire expresă la cele două - C. și D. - ce au făcut obiectul raportului de evaluare.

Recurentul nu și-a încadrat în drept, din punct de vedere procedural, motivele de recurs.

Recurenta A.N.I. a formulat următoarele critici la adresa hotărârii atacate:

- în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a D.N.A. cu privire la existența indiciilor infracțiunii de conflict de interese și a indiciilor privind încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Acest raport de evaluare nu este un act administrativ, care să producă efecte prin el însuși, condiție impusă de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ci un act de sesizare în înțelesul art. 221 și 223 C. proc. pen.;

- pe fondul cauzei, în mod greșit instanța de fond a anulat din raportul de evaluare constatarea privind starea de incompatibilitate în care reclamantul s-a aflat, motivat de faptul că acesta nu a deținut calitatea de administrator și, în consecință, nu a înfăptuit nici un act de administrare al societății în care deținea calitatea de asociat unic. Astfel, au fost ignorate prevederile art. 13 alin. (1) și art. 196

1

, din interpretarea cărora rezultă faptul că, într-o societate comercială cu asociat unic, procesul de deliberare are un caracter exclusiv individual. Asociatul unic exercită toate atribuțiile care, în societățile obișnuite, sunt date în competența adunării generale. Aceste atribuții ale adunării generale trebuie exercitate personal de asociatul unic, nefiind admisibilă reprezentarea prin mandatar, pentru că rezultatul în care se concretizează aceste atribuții este acela al actelor unilaterale de voință. Asociatul unic reunește, de cele mai multe ori, în persoana sa, și calitatea de administrator unic al societății. Rezultă că, reclamantul, în calitate de asociat unic la SC B. SRL avea drepturile și obligațiile adunării generale a asociaților și exercita atribuțiile adunării, implicit drepturile, obligațiile și atribuțiile președintelui și ale secretarului adunării generale a asociaților, încălcând dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și, cu prioritate recursul formulat de A.N.I. care vizează, printre motivele invocate, o excepție de procedură, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă numai pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere care vizează anularea constatărilor A.N.I. referitoare la indiciile infracțiunii de conflict de interese prevăzute de art. 253

1

C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare se comunică "persoanei care face obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare".

Din interpretarea acestor dispoziții coroborate cu cele ale art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă că raportul de evaluare emis de A.N.I. care conține evaluarea indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea de către reclamant, a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. și indicii privind încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nu reprezintă altceva decât un mod de sesizare a acestor din urmă autorități cu privire la existența infracțiunii de conflict de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen.

Este adevărat că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 recunoaște persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare la instanța de contencios administrativ, însă, în condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a D.N.A. cu privire la existența indiciilor infracțiunii de conflict de interese și indicii privind încălcarea dispozițiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cenzura instanței de contencios administrativ trebuie să se limiteze la cenzurarea raportului de evaluare din punct de vedere formal prin raportare la procedura în urma căreia A.N.I. a întocmit raportul de evaluare.

Din modul de redactare al alin. (2), rezultă că legiuitorul a înțeles să excepteze de la calea de atac a contestației prevăzute de alin. (1) situațiile în care, prin raportul de evaluare, se sesizează organul de urmărire penală, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzute de art. 253

1

C. pen.

În ceea ce privește soluția instanței privind starea de incompatibilitate reținută prin raportul de evaluare, criticile recurentei sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 85 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Funcția de prefect și subprefect este incompatibilă cu: (…) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale prevăzute la lit. e)". Or, în speță, reclamantul în calitate de asociat unic al SC B. SRL nu a avut niciodată calitatea de președinte al A.G.A., din moment ce nu a fost și administratorul societății. De asemenea, nu a avut calitatea de Secretar General al A.G.A., această funcție existând numai în măsura în care o adunare generală a acționarilor este ținută, iar secretarul este desemnat.

Recurenta a invocat, în susținerea acestui motiv de recurs prevederile art. 13 alin. (1) și ale art. 196

1

din Legea nr. 312/1990 privind societățile comerciale, dar din aceste prevederi nu rezultă calitatea de administrator a asociatului unic în toate cazurile.

Potrivit art. 13 alin. (1), "În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată părțile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și obligațiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaților.

(2) Dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 196

1

"(1) În cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, acesta va exercita atribuțiile adunării generale a asociaților societății.

(2) Asociatul unic va consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată în conformitate cu alin. (1)."

Prin urmare, recurenta-pârâtă nu a dovedit calitatea de administrator a reclamantului și, în consecință, nici calitatea de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale, iar aceste calități nu pot fi prezumate, ci trebuie să rezulte din actele societății.

În ceea ce privește recursul reclamantului, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece astfel cum s-a arătat în cele ce preced, analiza indiciilor privind infracțiunea de conflict de interese nu este de competența instanței de contencios administrativ.

Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (1), (2), (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A.N.I., modificând parțial sentința atacată, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea părții din raportul de evaluare referitoare la sesizarea D.N.A. sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni, pe care urmează a-l respinge ca inadmisibil. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate, referitoare la anularea părții din raport privind starea de incompatibilitate a reclamantului, urmează a fi menținute, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 1 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de A.N.I. împotriva Sentinței civile nr. 456 din 1 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că respinge ca inadmisibil capătul de cerere din acțiune, prin care s-a solicitat anularea Raportului de evaluare din 19 iunie 2012 emis de A.N.I., sub aspectul sesizării D.N.A. cu privire la existența de indicii privind săvârșirea de către reclamant a infracțiunii prevăzute de art. 253

1

alin. (1) C. pen. și de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI