ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 181/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea instanței de fond
Prin Sentința nr. 199/2013 din 31 octombrie 2013 151/CA, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Județul Bacău - prin Președinte în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Recursul exercitat în cauză împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a declarat recurs Județul Bacău prin Președinte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta a formulat următoarele critici:
- Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a reținut greșit aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 46 alin. (1), 47 și 51 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 - act normativ cu caracter special în cauza pendinte.
- Instanța de fond, în considerentele sentinței recurate, a arătat greșit că dispoziția de la alin. (2) a art. 46 este în concordanță cu art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia "actul administrativ-jurisdicțional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în fața unei alte jurisdicții administrative speciale (...)", întrucât actul administrativ a cărui anulare se cere nu este un act administrativ-jurisdicțional așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 și cu toate consecințele ce decurg în privința unui asemenea act.
- Față de aceste prevederi se constată că actul a cărei anulare se cere nu poate fi supus unei proceduri administrativ-jurisdicționale, deoarece conform dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență" și se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanță conform art. 47 alin. (5), dar, potrivit art. 47 alin. (3) din același act normativ "obiectul contestației administrative îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanței bugetare care reprezintă titlu de creanță".
Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată se desprinde în mod indubitabil că Județul Bacău a solicitat anularea în tot a actului administrativ - Nota de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 decembrie 2012 și nu a contestat suma și măsura stabilită și înscrisă în cuprinsul actului, fapt pentru care dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot căpăta eficiență juridică în speță.
Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 mai 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 10 iulie 2014, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent și constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică o va menține având în vedere considerentele ce urmează:
Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 19 decembrie 2012 emisă de Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - P.O.R. din cadrul ministerului.
Înalta Curte constatată că sunt irelevante argumentele recurentului potrivit cărora, în cauză nu era necesară procedura prealabilă raportat la obiectul acțiunii, întrucât potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Astfel, procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat, în acord cu judecătorul fondului, că recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.
De asemenea, se constată că sunt lipsite de relevanță alegațiile recurentului conform cărora, în speță, dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot căpăta eficiență juridică pe motiv că nu s-a contestat suma și măsura stabilită și înscrisă în cuprinsul actului, atâta vreme cât litigiul este unul de contencios administrativ, în care se contestă actele administrative prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații bănești.
Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamant a obligației formulării plângerii prealabile a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției inadmisibilității.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Județul Bacău prin Președinte împotriva Sentinței nr. 199/2013 din 31 octombrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - NN