ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3160/2015

Decizia nr. 3160/2015

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, suspendarea executării Ordinelor nr. 235 din 20 martie 2007, nr. 265 din 27 martie 2007, nr. 315 din 10 aprilie 2007, nr. 325 din 13 aprilie 2007, nr. 350 din 17 aprilie 2007, nr. 381 din 25 aprilie 2007, nr. 543 din 07 iunie 2007, nr. 563 din 12 iunie 2007, nr. 568 din 14 iunie 2007, nr. 595 din 21 iunie 2007,  nr. 657 din 11 iulie 2007, nr. 817 din 05 septembrie 2007, nr. 257 din 28 februarie 2008 și nr. 280 din 03 martie 2008, precum și anularea acestor acte administrative.

Prin sentința nr. 5720 din 7 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat anularea ordinelor atacate, ca tardiv formulat, respingând și celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 și cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3503 din 14 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 5720 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul A. arată că fișa pentru evidența drepturilor sale bănești, aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014 este un înscris nou, care, în mod vădit îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de prevederile legale anterior menționate.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 s-a arătat în esență că au fost încălcate principii ale dreptului comunitar în soluționarea recursului în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, formulată de A., instanța urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Se constată că dispozițiile art. 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate la data de 1 ianuarie 2011 prin dispozițiile art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

În speță, având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța urmează a o respinge, pe de o parte întrucât prevederile legale invocate sunt abrogate la data de 1 ianuarie 2011, iar pe de altă parte nu sunt întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea, respectiv, dispozițiile invocate de către revizuent ca fiind neconstituționale nu au legătură cu cauza.

Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire de față, urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de A., respectiv descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, reținute de partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, implică îndeplinirea unor condiții cumulative, care rezultă chiar din economia prevederilor menționate.

Admiterea cererii de revizuire presupune în primul rând ca înscrisurile invocate să fie noi, în sensul că acestea să nu fi fost folosite în primul ciclu procesual, să nu fi făcut astfel obiectul cercetării de către instanța de judecată, care ar fi putut statua asupra valorii probatorii a acestora.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, ea decurge tocmai din rațiunea avută în vedere de legiuitor amintită anterior. Formularea aleasă „reținută de partea adversă sau care nu a putut fi înfățișată” conduce la concluzia că anterioritatea înscrisurilor a fost stabilită în termeni nesusceptibili de interpretare.

Admiterea soluției contrare ar duce la situația de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat să depindă de diligența pe care o manifestă partea cu prilejul soluționării cererii (obligație impusă în mod expres de art. 129 C. proc. civ.) și ca acesteia să i se dea posibilitatea de a administra probe în mai multe cicluri procesuale.

Din această perspectivă se reține că înscrisurile invocate existau sau ar fi putut fi produse la data pronunțării sentinței atacate, astfel încât caracterul lor de anterioritate nu a putut fi pus în discuție.

Referitor la caracterul determinant al înscrisurilor, se reține că acestea, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecății pricinii, ar fi fost de natură să ducă la altă soluție decât cea adoptată în cauză. Or, înscrisurile invocate de revizuent nu sunt susceptibile să schimbe soluția pronunțată.

Din economia dispozițiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, dar să nu fi făcut obiectul cercetării judecătorești.

Revizuentului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact, ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimatului.

Revizuentul nu a făcut o asemenea dovadă.

Înscrisul pretins nou - respectiv o fișă întocmită de casa de pensii cuprinzând situația drepturilor bănești ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014 - și depusă în administrarea probatoriului într-un litigiu de asigurări sociale - Dosar nr. x/3/2013 - nu constituie un înscris care să îndeplinească cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, nu se poate considera că împrejurarea învederată în susținerea cererii de revizuire ar fi fost una obiectivă, mai presus de voința părții, de natură să o împiedice să înfățișeze înscrisurile considerate ca fiind determinante în soluționarea pe fond a cauzei.

Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale invocată de A.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3503 din 14 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015.