ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 961/2016

Decizia

nr.

961/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 3 mai 2012 pe rolul Tribunalului București,

secția a IIl-a civilă,

reclamanții

A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.,

solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro (2.188.900 lei),

reprezentând contravaloarea imobilului situat în București, sectorul 1,

compus din teren în suprafață de 400 mp, imposibil de restituit în

natură, după cum atestă dispoziția nr. 6364 din 05

octombrie 2006 emisă de primarul general al Municipiului București.

În drept

au fost invocate Constituția României, Legea nr. 10/2011, legislația Curții

Europene a Drepturilor Omului.

La

termenul de judecată din data de 08 octombrie 2012, s-a depus o cerere

modificatoare și completatoare a acțiunii în ceea ce privește

cadrul procesual activ, în sensul că în locul reclamantului B., va figura D.

- soția supraviețuitoare a defunctului notificator E., conform

certificatului de moștenitor din 3 noiembrie 2010.

La

data de 13 mai 2013, reclamantele au formulat o cerere precizatoare prin care

au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Statului

Român, prin F., G. și H., precum și obligarea acestora la plata sumei

totale de 500.00 euro, sub forma titlurilor de despăgubire reprezentând

contravaloarea determinată la valoarea de piață a imobilului

imposibil de restituit în natură.

F.

a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței

funcționale a secției civile a Tribunalului București,

excepția prematuri tații acțiunii și excepția de

inadmisibilitate a solicitării de stabilire a despăgubirilor.

La

termenul de judecată din data de 9 septembrie 2013, reclamantele au depus

la dosar o cerere prin care au arătat că solicită obligarea

pârâtului Statul Român, prin I. la plata sumei de 880.150 lei reprezentând

contravaloarea imobilului solicitat, precum și a sumei de 385.418 lei reprezentând

dobânda legală.

Prin

încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2014,

instanța a respins excepția necompetenței funcționale a secției

civile a Tribunalului București, invocată de reclamante.

Prin

sentința nr. 1650 din 09 decembrie 2014, Tribunalul București,

secția a lIl-a

civilă, a admis excepția de prematuritate și a respins, ca

prematur introdusă, acțiunea precizată, formulată de

reclamantele A. și D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin I. -

fostă F.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut

că dispoziția nr. 6364 din 05 octombrie 2006 emisă de primarul

general al Municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care

a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în

suprafață de 400 mp, situat în București, sectorul 1 și

s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, însoțită de

documentația aferentă, a fost înaintată către G. în vederea

plăți i despăgubirilor, fiind constituit în acest sens Dosarul

nr. x/CC.

Tribunalul

a reținut că procedura de soluționare a dosarelor de

despăgubire se desfășoară în conformitate cu prevederile

Legii nr. 165 din 16 mai 2013, care la art. 34 alin. (1) prevede că

dosarele care au fost înregistrate la Secretariatul F., vor fi soluționate

în cadrul unui termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a

legii, fiind exceptate dosarele de fond funciar ce vor fi soluționate în

cadrul unui termen de 36 de luni.

Având

în vedere prevederile legale sus-menționate, tribunalul a admis

excepția de prematuritate și a respins acțiunea precizată

formulată de reclamante ca prematur introdusă.

Împotriva

sentinței tribunalului, reclamantele au declarat recurs.

La

termenul de judecată din 20 aprilie 2015, Curtea de Apel București a

calificat calea de atac formulată de reclamante ca fiind apel pentru

considerentele menționate în încheierea de ședința de la acel

termen.

Prin Decizia

nr. 513/A din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței nr.

1650 din 09 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a anulat sentința apelată și,

rejudecând cauza, a respins acțiunea precizată și

completată, ca inadmisibilă,

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut

că tribunalul a făcut în mod nelegal aplicarea în cauză art. 34 alin.

(1) din Legea nr. 165/2013, în raport de obiectul cererii modificate, și a

admis excepția prematurității, soluționând cauza

fără a intra în judecata fondului. Având în vedere că prin

cererea de apel reclamantele au solicitat expres evocarea fondului,

instanța de apel a admis apelul și, rejudecând cauza, a analizat, în

legătură cu fondul pricinii, inadmisibilitatea acțiunii

modificată, pe care a invocat-o la termenul de judecată din 22 iunie 2015.

S-a

reținut că în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost

modificată, și de dispozițiile legale speciale reprezentate de

Legea nr. 165/2013 care reglementează procedura administrativă de

valorificare, de către persoana îndreptățită, a unei

creanțe împotriva statului reprezentate de dispoziția de propunere a

măsurilor reparatorii prin echivalent, sunt aplicabile considerentele Deciziei

nr. 27/2011 pronunțate de Înalta Curte de Casația și

Justiție, secțiile unite în recurs în interesul legi, potrivit

cărora „Acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești

pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și

pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr.

247/2005, îndreptate direct "împotriva Statului Român, întemeiate pe

dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol

adițional Ia Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din

această convenție, sunt inadmisibile".

În concluzie,

reținând că prin acțiunea modificată, reclamantele tind la

valorificarea dispoziției nr. 6364 din 05 octombrie 2006 emisă de

primarul general al Municipiului București pe cale directă, în afara

procedurii administrative prevăzute de legea specială, instanța

de apei a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva

deciziei pronunțată de instanța de apel reclamante au declarat

recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 28 ianuarie 2016.

În

ședința publică din 31 martie 2016, Înalta Curte, din oficiu, a

pus în discuție excepția tardivității recursului și a

rămas în pronunțare asupra acesteia.

Examinând

recursul în raport de excepția de tardivitate invocata din oficiu, a

cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale

cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte

constată următoarele:

Prealabil

analizării oricărei chestiuni, Înalta Curte, având în vedere data

introducerii cererii de chemare în judecată, și anume, 3 mai 2012,

raportat la data intrării în vigoare a N.C.P.C., respectiv, 15 februarie

2013 cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 24 N.C.P.C. conform

cărora „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea

acesteia în vigoare, constată că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile C. proc. civ. de la 1864.

Faptul

că reclamantele și-au modificat obiectul acțiunii la 13 mai

2013, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedura civilă

adoptat prin Legea nr. 134/2010 nu determină aplicarea noilor dispoziții

procedurale care reglementează un termen mai mare de exercitare a

căii de atac cum susține apărătorul recurentelor reclamante

cu ocazia dezbaterilor.

Potrivit

art. 24 din Legea nr. 134/2010, dispozițiile legii noi de procedură

se aplică număr proceselor și executărilor silite începute

după intrarea acesteia în vigoare, modificarea unei acțiuni introduse

conform C. proc. civ. de la 1864 nu determină și schimbarea legii de

procedură aplicabile. Procesul început sub C. proc. civ. de la 1864

rămâne guvernat de acest cod până Ia epuizarea tuturor căilor de

atac și rămânerea irevocabilă a hotărârii indiferent de modificările

de acțiune formulate.

Referitor

la excepția de tardivitate invocată, din oficiu, se reține

că, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin.

(1) C. proc. civ.

Căile

de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate

prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul

general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în

mod nejustificat, judecata unei cauze.

În

consecință, nici părțile și nici instanța de

judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele

prevăzute de lege pentru exercițiul unei cai de atac și de la

modalitatea în care acestea se calculează.

În

speță, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 39-40 din

dosarul instanței de apel, Decizia nr. 513/A din 28 octombrie 2015 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost

comunicată recurentelor reclamante la data de 30 decembrie 2015, iar calea

de atac a recursului a fost declarată prin poștă la data de 28

ianuarie 2016, potrivit plicului conținând motivele de recurs aflat la

fila 15 din dosarul de recurs.

Potrivit

legii, termenul de recurs s-ar fi împlinit pe data de 15 ianuarie 2015, într-o

zi de vineri.

Cum

recursul a fost declarat la data de 28 ianuarie 2016, se constată că

recurentele reclamante au încălcat prevederile art. 301 C. proc. civ.,

deoarece au formulat recursul cu depășirea termenului de 15 zile

prevăzut de textul menționat.

În

consecință, Înalta Curte urmează să dispună respingerea

recursului ca tardiv, făcând astfel aplicarea sancțiunii

decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru

neexercitarea în termen a căii de atac legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de reclamantele D. și A., ambele prin mandatar J. împotriva Deciziei

nr. 513/A din 28 octombrie 2015 a Curții de Apei București, secția

a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 aprilie 2016.