ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 948/2016
Asupra recursului
de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 320/C din 29
octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă,
a fost respins,
ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 634
din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța și
a încheierii nr. x din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria
Medgidia în Dosarul nr. x/256/2013. în contradictoriu cu intimata SN B. SA -
Sucursala C. Cernavodă, având ca obiect „îndreptare eroare
materială".
La
data de 19 ianuarie 2015, contestatorul A. a formulat contestație în
anulare împotriva Deciziei civile nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții
de Apel Constanța, susținând că dezlegarea dată recursului
este rezultatul unor erori materiale.
Prin
Decizia nr. 179/C din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția
I civilă,
a
respins, ca nefondată, contestația în anulare declarată împotriva
Deciziei civile nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel
Constanța
Instanța
reținut că, în speță, ceea ce invocă contestatorul pe
calea contestației in anulare nu constituie erori materiale în sensul art.
318 C. proc. civ. ci, așa cum le numește chiar contestatorul în
notele scrise depuse ia dosar, "erori de fond". Prin decizia
contestată, pronunțată într-o procedură de îndreptare a
erorii materiale a hotărârii prin care s-a dispus evacuarea contestatorului
pârât A., instanța a analizat susținerile recurentului pârât
referitoare la efectele pe care le are asupra fondului cererii menționarea
greșită a domiciliului unei părți în hotărârile
pronunțate în căile de atac, cele referitoare lipsa capacității
determinată de lipsa personalității juridice a Sucursalei C. Cernavodă,
precum și cele referitoare la respectarea dreptului pârâtului la
apărare.
Prin
contestația în anulare se invocă de fapt soluționarea
greșită a recursului, contestatorul susținând că
instanța în mod nejustificat a considerat întemeiată solicitarea
reclamantei de îndreptare a erorii materiale cu privire la. adresa imobilului
din care s-a dispus evacuarea pârâtului contestator și că în mod
greșit a fost soluționată excepția lipsei capacității
procesuale a reclamantei; de asemenea, că nu i s-a respectat dreptul la
apărare și că cererea de îndreptare a erorii materiale trebuia
anulată pentru că a fost depusă la instanță de o
persoană necunoscută.
Or,
astfel de motive nu poate fi invocate pe calea contestației va anulare,
pentru că nu sunt invocate greșeli materiale privind aspectele
formale ale judecății, ci greșeli de fond, pe care instanța
le-ar fi făcut prin aplicarea greșită a legii.
Întreaga
argumentare din contestație duce la concluzia că se tinde Ia
reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt care ar
fi fost greșit reținută și a probelor despre care se
afirmă că au fost nelegale.
Or,
aceste critici sunt critici cu caracter devolutiv ce tind la o reexaminare pe
fond a recursului, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară
de atac a contestației în anulare special.
Contestatorul
A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 179/C din 22 octombrie 2015 a
Curții de Apel Constanța,
criticând-o pentru nelegalitate și arătând
că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de C.
Cernavodă este lovită de nulitate absolută și că
instanțele au încălcat principiul autorității de lucru
judecat, principiul opozabilității hotărârii civile și
principiul ierarhizării hotărârilor judecătorești.
La
termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, Înalta Curte a
reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea recursului,
care se impune a fi analizată cu prioritate.
Împotriva
hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac
prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate
deroga.
Potrivit
dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului
hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum
și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe
cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C.
proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este
supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea
atacată cu contestație.
În
speță, Decizia nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel
Constanța, împotriva căreia contestatorul A. a formulat
contestația în anulare, este irevocabilă în sensul dispozițiilor
art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât aceasta nu este
susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea
condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Totodată,
în aplicarea art. 320 alin. (3) C. proc. civ. și hotărârea
pronunțată în soluționarea contestației în anulare,
respectiv Decizia nr. 179/C din 22 octombrie 2015 pronunțată de
Curtea de Apel Constanța, împotriva căreia s-a formulat prezentul
recurs este o hotărâre irevocabilă.
Față
de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii
irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind
susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesual civilă constituie o încălcare a principiului
legalității, precum și a principiului constituțional a!
egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca
o soluție inadmisibilă.
Rezultă
că, deducând judecății în recurs o hotărâre
irevocabilă, pentru care nu este recunoscut de lege dreptul la
această cale de atac, partea a tins la obținerea unei
judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis.
Față
de considerentele reținute, recursul exercitat de contestatorul A. Deciziei
nr. 179/C din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția
l civilă, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 179/C din 22
octombrie 2015 a Curții de Apel. Constanța, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.