ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2016

Decizia nr. 948/2016 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 634 din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța și a încheierii nr. x din 7 august 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. x/256/2013. în contradictoriu cu intimata SN B. SA - Sucursala C. Cernavodă, având ca obiect „îndreptare eroare materială". La data de 19 ianuarie 2015, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, susținând că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor erori materiale.

Prin Decizia nr. 179/C din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația în anulare declarată împotriva Deciziei civile nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța Instanța reținut că, în speță, ceea ce invocă contestatorul pe calea contestației in anulare nu constituie erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ.

ci, așa cum le numește chiar contestatorul în notele scrise depuse ia dosar, "erori de fond". Prin decizia contestată, pronunțată într-o procedură de îndreptare a erorii materiale a hotărârii prin care s-a dispus evacuarea contestatorului pârât A., instanța a analizat susținerile recurentului pârât referitoare la efectele pe care le are asupra fondului cererii menționarea greșită a domiciliului unei părți în hotărârile pronunțate în căile de atac, cele referitoare lipsa capacității determinată de lipsa personalității juridice a Sucursalei C. Cernavodă, precum și cele referitoare la respectarea dreptului pârâtului la apărare. Prin contestația în anulare se invocă de fapt soluționarea greșită a recursului, contestatorul susținând că instanța în mod nejustificat a considerat întemeiată solicitarea reclamantei de îndreptare a erorii materiale cu privire la.

adresa imobilului din care s-a dispus evacuarea pârâtului contestator și că în mod greșit a fost soluționată excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei; de asemenea, că nu i s-a respectat dreptul la apărare și că cererea de îndreptare a erorii materiale trebuia anulată pentru că a fost depusă la instanță de o persoană necunoscută. Or, astfel de motive nu poate fi invocate pe calea contestației va anulare, pentru că nu sunt invocate greșeli materiale privind aspectele formale ale judecății, ci greșeli de fond, pe care instanța le-ar fi făcut prin aplicarea greșită a legii. Întreaga argumentare din contestație duce la concluzia că se tinde Ia reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt care ar fi fost greșit reținută și a probelor despre care se afirmă că au fost nelegale.

Or, aceste critici sunt critici cu caracter devolutiv ce tind la o reexaminare pe fond a recursului, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare special. Contestatorul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 179/C din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de C. Cernavodă este lovită de nulitate absolută și că instanțele au încălcat principiul autorității de lucru judecat, principiul opozabilității hotărârii civile și principiul ierarhizării hotărârilor judecătorești. La termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la admisibilitatea recursului, care se impune a fi analizată cu prioritate.

Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată cu contestație. În speță, Decizia nr. 320/C din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Constanța, împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestația în anulare, este irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc.

civ., astfel încât aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Totodată, în aplicarea art. 320 alin. (3) C. proc. civ. și hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare, respectiv Decizia nr. 179/C din 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs este o hotărâre irevocabilă. Față de aceste dispoziții legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional a! egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Rezultă că, deducând judecății în recurs o hotărâre irevocabilă, pentru care nu este recunoscut de lege dreptul la această cale de atac, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis. Față de considerentele reținute, recursul exercitat de contestatorul A. Deciziei nr. 179/C din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția l civilă, este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 179/C din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel. Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.