ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 352/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, sub nr. 4289/2004, reclamantul P.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea sau modificarea Ordinului de destituire emis sub nr. S/II 2338 din 22 martie 2004, cât și integrarea sa în funcția deținută anterior emiterii ordinului și plata drepturilor bănești de care a fost lipsit. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că abaterile reținute în sarcina sa nu pot fi considerate disciplinare și de natură să ducă la aplicarea celei mai grave sancțiuni, respectiv destituirea sa. Prin sentința civilă nr. 15 din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de P.E.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul avea obligația să exercite control, atât asupra documentației, cât și pe teren, asupra legalității stabilirii domiciliului sau reședinței cetățenilor străini aflați pe teritoriul țării, respectiv al județului Buzău, dar cu toate acestea, asemenea verificări nu au fost efectuate sau au fost efectuate superficial, din dosarele depuse în vederea avizării lor lipsind documente justificative legale. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, P.E., care a motivat că neregulile stabilite în sarcina sa sunt nereguli minore, că a avut în permanență calificative foarte bune, fiind bine pregătit, cu volumul cel mai mare de lucru și cu problematica cea mai complexă.

Recursul este nefondat. Prin Ordinul ministrului de stat, ministrul administrației și internelor, nr. S/II 2338 din 22 martie 2004, la propunerea Corpului de control al ministrului administrației și internelor, după consultarea Consiliului Superior de Disciplină, Inspectorul principal de poliție, P.E., a fost destituit din poliție. La baza acestei măsuri a stat rezultatul verificării, de către Corpul de control al ministrului administrației și internelor, a aspectelor sesizate în legătură cu comiterea a o serie de abuzuri la Compartimentul Străini din cadrul Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei a județului Buzău. În sarcina ofițerului s-a reținut lipsa de responsabilitate și neglijență, ce au caracterizat întreaga sa activitate, întreținând relații cu diverși cetățeni străini, cărora le-a favorizat rămânerea, în continuare, pe teritoriul României, prin propunerea prelungirii dreptului de ședere al acestora în afara cadrului legal.

Pe fondul unor grave carențe în plan comportamental, combinate cu încălcarea legislației în vigoare, a promovat cereri de prelungire a vizei de ședere pentru unii cetățeni străini care nu îndeplineau condițiile legale, deși, în toate cazurile, singura măsură legală care se impunea, era emiterea dispoziției de părăsire a teritoriului României. De asemenea, ca urmare a unei slabe pregătiri profesionale, a necunoașterii și neaplicării deliberat, a legislației în domeniu, a menținut și permanentizat această stare de fapt, ca un impact negativ deosebit în asigurarea climatului de legalitate în domeniul regimului străinilor.

În legătură cu cel în cauză, s-au mai confirmat: existența unor relații care contravin deontologiei profesionale, statuate cu diverși cetățeni străini, că a pretins și primit foloase necuvenite în scopul soluționării favorabile a solicitărilor prezentate de cetățenii străini, aspect ce face obiectul verificărilor în dosarul penal nr. 46/P/2003 de la Serviciul Teritorial Anticorupție Ploiești; faptul că a încălcat cele mai elementare norme ale deontologiei profesionale, favorizând prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României, a străinilor proveniți din state cu potențial migrator ridicat, care au eludat legislația internă, producând daune însemnate bugetului de stat; întreținerea de relații cu persoane din lumea interlopă buzoiană; primirea, în spațiul de locuit, a trei persoane de sex feminin care, ulterior, la adresa respectivă, și-au stabilit domiciliul, respectiv, reședința, cu scopul de a obține pașapoarte turistice.

În ședința din 10 martie 2004, a Consiliului Superior de Disciplină, având în vedere atitudinea ofițerului față de faptele reținute în sarcina sa, gravitatea acestora, precum și pe baza materialului probator existent la dosarul cauzei, membrii consiliului, după deliberare, au fost de acord, în unanimitate, cu sancționarea disciplinară a Inspectorului principal de poliție P.E., cu „destituirea din poliție”, drept pentru care, au înaintat propuneri, în acest sens, către conducerea ministrului administrației și internelor. Astfel, la 22 martie 2004, prin ordinul ministrului de stat, ministrul administrației și internelor, nr. S/II 2338, cel în cauză a fost „destituit din poliție”.

Având în vedere gravitatea abaterilor săvârșite de fostul Inspector principal de poliție P.E., cu implicații deosebite în ceea ce privește atingerea onoarei, probității profesionale și a prestigiului instituției Ministerului Administrației și Internelor, măsura dispusă, de destituire a recurentuluiu-reclamant din poliție, a fost pe deplin legală și justificată. În conformitate cu prevederile art. 26 pct. 20 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și din mențiunile inserate în fișa postului nr. S/1942541 din 13 februarie 2003, rezultă că recurentul-reclamant era obligat să exercite controlul asupra legalității stabilirii domiciliului sau reședinței cetățenilor străini aflați pe teritoriul țării, în condițiile legii.

Totodată, acesta a fost abilitat să exercite o serie de activități, constând în verificări în teren la persoane fizice și juridice, să efectueze propuneri motivate în fiecare situație. Cu toate acestea, cu ocazia activităților de control, în 28 de dosare verificate, în care reclamantul a primit documentele și a făcut propuneri pentru prelungirea dreptului de ședere a cetățenilor străini, a reieșit faptul că acesta a dat dovadă de superficialitate, recunoscând erorile făcute, dar motivându-le pueril prin volumul de muncă depus. Pentru toate neregulile constatate în activitatea sa, cel în cauză a fost atenționat în repetate rânduri, fiind în cele din urmă mutat din cadrul Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, la structurile teritoriale corespondente din județele Ialomița, respectiv Buzău.

În cursul verificărilor, s-a dispus eliberarea din funcție a sus-numitului, pentru a nu mai avea acces la documente, precum și pentru a preîntâmpina producerea unor evenimente ulterioare. Având în vedere aceste aspecte, în ședința din 10 martie 2004, a Consiliului Superior de Disciplină, membrii consiliului, au fost de acord, în unanimitate, cu sancționarea disciplinară a Inspectorului principal de poliție P.E., cu „destituirea din poliție”, propunere ce s-a materializat prin emiterea Ordinului nr. S/II 2338 din 22 martie 2004. Referitor la susținerile recurentului-reclamant care invocă și în motivele de recurs, așa-zisa dispariție a documentelor din dosarele cetățenilor străini, menționăm că, în cadrul verificărilor efectuate de către Corpul de control al ministrului administrației și internelor, s-a constatat că nici unul din dosarele consultate nu erau numerotate și sigilate.

În acest context, invocarea furtului documentelor constituie o motivație puerilă și fără temei juridic. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.E. împotriva sentinței civile nr. 15 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2006.