ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2669/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 211 pronunțată în ședința camerei de consiliu din 29 iulie 2004 de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC M.I. SRL SUCEAVA cu sediul social în municipiul Suceava Județul Suceava împotriva suspendării provizorii a executării sentinței nr. 86 din 21 iulie 2004 a Tribunalului Suceava, fiind dispusă suspendarea executării sus menționate până la soluționarea cererii de suspendare formulată în recurs. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în principal că sentința nr. 86 din 21 iulie 2004 prin care s-a respins contestația promovată de SC M.I.

SRL SUCEAVA, dispunându-se deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului față de aceasta, a fost atacată cu recurs, înlăuntrul acesteia reclamanta din prezenta cauză solicitând și suspendarea executării sentinței. S-a apreciat că punerea în executare a sentinței înainte de soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul recursului, ar crea reclamantei o pagubă iminentă care nu s-ar repara, în special prin vânzarea activelor, fiind dată starea de urgență invocată de petent, iar această măsură vremelnică nu implică prejudicierea fondului. Împotriva sentinței nr. 211 din 29 iulie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta D.G.F.P.J.

Suceava, care a criticat hotărârea atacată sub aspectele că potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., în cauză nu există urgență, nu s-a făcut dovada că s-ar putea produce o pagubă iminentă, nu a fost fixată și nici depusă cauțiunea, solicitând admiterea recursului, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata-reclamantă SC M.I. SRL SUCEAVA a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sînt neîntemeiate, urmând a respinge recursul pârâtei D.G.F.P.J. Suceava pentru următoarele considerente.

Din verificarea întregii documentații existente, rezultă fără putere de tăgadă că prin sentința nr. 86 pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2004 de Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă contestația înaintată de debitoarea SC M.I. SRL SUCEAVA ca nefondată și admisă cererea formulată în baza Legii nr. 64/1995 de creditoarea D.G.F.P.J. Suceava, fiind deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare. S-a făcut dovada că împotriva acestei hotărâri judecătorești SC M.I. SRL SUCEAVA a promovat recurs. În acest context, conform dispozițiilor art. 403 alin. 4 C. proc.

civ., a fost solicitată suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea de către Curtea de Apel Suceava a cererii de suspendare formulată o dată cu recursul declarat împotriva sentinței nr. 86/21 iunie 2004. Apare justificată argumentarea instanței de fond, raportat la actele depuse de părți, că sânt cumulativ îndeplinite cerințele impuse de art. 581 C. proc. civ., deoarece, în mod concret, prin punerea în executare a hotărârii menționate anterior, s-ar crea o pagubă iminentă derivând din împrejurarea înstrăinării activelor. Nici critica privind obligativitatea de plată a cauțiunii nu este justificată, prin aceea că așa cum reglementează art. 403 alin. (1) C. proc.

civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune, însă această obligație nu mai subzistă în condițiile art. 403 alin. (4), când, așa cum este în speță, în cazuri urgente, președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială până la soluționarea de către instanță a cererii principale de suspendare. Rațiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâta D.G.F.P.J. Suceava să fie înlăturate, ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 211 din 29 iulie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2006.