ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 7/2017

Prin Încheierea de ședință din data de 10 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.403/212/2016, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii vizând învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin în lumina dispozițiilor art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și a unor acte normative conexe (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016).

Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 august 2016 cu nr. 2.769/1/2016.

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Art. 61 și art. 106 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările ulterioare (denumită, în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, Legea nr. 58/1934) :

Art. 640 și art. 666 din Codul de procedură civilă

cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;

hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;

înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege sau alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege;

creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;

debitorul se bucură de imunitate de executare;

titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

există alte impedimente prevăzute de lege.

Art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 3 martie 2016 cu nr. 4.403/212/2016, petenta S.C. "Banca Transilvania" - S.A. a solicitat învestirea cu formulă executorie a unui bilet la ordin emis de S.C. Editura Steaua Nordului - S.R.L.

Judecătoria Constanța, prin Încheierea nr. 1.940 din 4 martie 2016, a admis excepția inadmisibilității, ridicată de instanță din oficiu, și a respins cererea formulată de creditoarea S.C. "Banca Transilvania" - S.A., ca inadmisibilă. În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 640 din Codul de procedură civilă, cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 (în vigoare începând cu data de 4 februarie 2016) a fost modificat art. 641 din Codul de procedură civilă, procedura învestirii cu formulă executorie nefiind reluată în cuprinsul niciunui act normativ în vigoare. Conform art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii și/sau încuviințarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviințarea executării de către instanța judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie. Ca atare, constatând incidente dispozițiile anterior enunțate, instanța a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri creditoarea S.C. "Banca Transilvania" - S.A. a formulat apel invocând faptul că dispozițiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 prevăd necesitatea învestirii cu formulă executorie, art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 constituie dreptul comun în materie de la care prevederile normei speciale derogă, iar, conform art. 640 din Codul de procedură civilă, "cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legea specială". Totodată, s-a învederat că legea specială prevede necesitatea învestirii titlurilor de valoare cu formula executorie, iar dispozițiile legii speciale nu au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța - Secția a II-a civilă, cu nr. 4.403/212/2016.

Prin prisma dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, după cum urmează:

Instanța de sesizare a constatat că, prin Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite privind recursul în interesul legii în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 374

Instanța de sesizare a constatat că nu există un punct de vedere unitar în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 și art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, în condițiile în care soluționarea litigiului depinde de acestea, impunându-se dezlegarea acestei chestiuni de drept referitoare la raportul dintre cele două reglementări.

Totodată, Tribunalul Constanța a exemplificat existența unei soluții contrare celei pronunțate de prima instanță în prezentul litigiu, în sensul că unele instanțe au admis cererile de învestire cu formulă executorie a unor bilete la ordin.

De asemenea, Tribunalul Constanța a constatat că soluțiile de respingere a cererilor de învestire cu formulă executorie sunt diferite, cererile fiind respinse fie ca inadmisibile, fie ca lipsite de interes sau ca lipsite de obiect.

Într-o opinie, s-a considerat că, la momentul actual, ca urmare a intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 nu mai există o procedură efectivă, propriu-zisă și consacrată legislativ pentru învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii. În acest moment, în considerarea dispozițiilor art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă, formula executorie se aplică prin încheierea de încuviințare a executării silite, motiv pentru care poate fi dispusă doar în cadrul încuviințării executării silite. Pentru aceste motive, cererile de învestire cu formulă executorie sunt inadmisibile, iar nu lipsite de interes ori de obiect.

Într-un alt punct de vedere, în raport cu dispozițiile speciale ale art. 61 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, care prevăd că biletul la ordin se învestește cu formulă executorie, dispoziții care nu au fost abrogate expres sau tacit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, și având în vedere că art. 640 din Codul de procedură civilă prevede că titlurile de valoare sunt titluri executorii în condițiile legii speciale, ceea ce implică și respectarea procedurii de învestire cu formulă executorie, s-a considerat că cererile sunt admisibile.

Apelanta S.C. "Banca Transilvania" - S.A., care este, de altfel, titulara cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. În opinia apelantei, este necesară învestirea cu formulă executorie, întrucât dispozițiile legii speciale, respectiv art. 61 din Legea nr. 58/1934, nu au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, iar art. 640 din Codul de procedură civilă face trimitere la condițiile prevăzute în legea specială.

Intimatele S.C. "Editura Steaua Nordului" - S.R.L. și S.C. "Eduard" - S.R.L. nu au formulat punct de vedere cu privire la problema de drept dedusă judecății.

Într-o primă orientare jurisprudențială, majoritară, s-a apreciat că, după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, nu mai este necesară învestirea cu formulă executorie a titlurilor de credit. În acest sens, sunt avute în vedere dispozițiile art. VII din ordonanța de urgență, potrivit cărora ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii și/sau încuviințarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviințarea executării de către instanța judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie. Este adevărat că această normă nu face o trimitere specială la titlurile de credit, însă, prin formularea sa, norma de drept tranzitoriu din ordonanța de urgență face referiri la orice fel de acte normative speciale care consacră titluri executorii pentru care acele acte normative ar fi prevăzut necesitatea învestirii cu formulă executorie. Față de succesiunea în timp a actelor normative, este de observat că, în realitate, cerința învestirii cu formulă executorie a titlurilor de credit se impune în privința executărilor începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, nu în temeiul legilor nr. 58/1934, respectiv nr. 59/1934, ci al art. 641 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost introdus prin legea de modificare a Codului de procedură civilă. În consecință, dispariția acestei norme, care impunea în privința oricăror titluri executorii extrajudiciare cerința învestirii cu formulă executorie, a produs efecte, la rândul ei, față de toate aceste titluri, deci inclusiv față de titlurile de credit.

Într-o a doua orientare jurisprudențială, minoritară, s-a considerat că este necesară învestirea cu formulă executorie a titlurilor de valoare, față de prevederile speciale ale art. 61 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 coroborate cu dispozițiile art. 640 din Codul de procedură civilă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 1.723/C/3.595/III-5/2016 din 7 decembrie 2016, a comunicat că, la nivelul Secției Judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării.

La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Curții Constituționale nu a fost identificată jurisprudență relevantă cu privire la chestiunea de drept în raport cu modificările legislative aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016.

Prin raportul întocmit în cauză s-a apreciat că, față de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, iar, în temeiul art. 520 alin. (11) coroborat cu art. 516 alin. (7) din același cod, a fost motivat proiectul soluției ce se propune a fi dată sesizării, în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, raportat la art. 640 și art. 666 din Codul de procedură civilă, învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin se face în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite, iar nu ca o etapă prealabilă distinctă.

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor anterior menționate, "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ; în doctrină, ele au fost identificate după cum urmează:

Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Tribunalul Constanța este legal învestit cu soluționarea unei cereri de apel în ultimă instanță, obiectul litigiului conferind competență exclusivă, în primă instanță, judecătoriei, conform art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar hotărârile pronunțate de judecătorie prin care sunt respinse cererile de încuviințare a executării silite pot fi atacate numai cu apel, conform art. 666 alin. (7) din Codul procedură civilă.

De asemenea, este îndeplinită și cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiție distinctă de admisibilitate. Astfel, în doctrină, s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanței supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost analizată - în interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

Examenul jurisprudențial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudență în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariției unei practici neunitare din această perspectivă. Așa fiind, condiția noutății se verifică, devenind actuală cerința interpretării și aplicării normei de drept respective.

Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiția ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă sa nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Așa cum a reținut și instanța de sesizare, problema de drept invocată în prezenta cauză este diferită față de recursul în interesul legii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 24/2008 în care s-a pronunțat Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

În ceea ce privește Decizia în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4/2009, se apreciază că această decizie a fost pronunțată avându-se în vedere dispozițiile procedurale de la acea dată, respectiv art. 374

Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind declanșarea procedurii hotărârii prealabile.

Asupra dezlegării pe fond a chestiunii de drept semnalate, se reține că dispozițiile din legea generală, respectiv art. 640 din Codul de procedură civilă, fac trimitere expresă la dispozițiile legii speciale în ceea ce privește condițiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească titlurile de credit, respectiv cambia, biletul la ordin și cecul, pentru a fi considerate titluri executorii. În alți termeni, cambia și biletul la ordin constituie titluri executorii pentru capital și accesorii, potrivit art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de legea specială pentru a fi calificate astfel, respectiv condițiile stipulate la art. 53, 54 și 57 din aceeași lege, iar cecul constituie titlu executoriu pentru capital și accesorii, conform art. 53 alin. 1 din Legea 59/1934.

Se reține, astfel, că un titlu de credit constituie titlu executoriu doar dacă îndeplinește condițiile de fond prevăzute în legea specială, urmând ca instanța de executare să verifice formal, în procedura instituită de art. 666 din Codul de procedură civilă, respectarea dispozițiilor legale speciale incidente fiecărui titlul executoriu invocat de creditor, dispoziții ce califică astfel înscrisul respectiv. Verificările pe care instanța de executare este obligată să le efectueze se circumscriu exclusiv condițiilor de formă ale titlului executoriu, fiind exclusă verificarea pe fond a titlului respectiv.

Dispozițiile art. 640 din Codul de procedură civilă au la bază principiul eminamente legal al forței executorii - principiu ce stă la baza întregii reglementări incluse în titlul dedicat executării silite din același cod. Acest principiu se regăsește și în dispozițiile art. 641 din Codul de procedură civilă, care stabilesc faptul că înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii doar în cazurile și condițiile anume prevăzute de lege. Aceste condiții a căror îndeplinire atrage forța executorie a titlurilor și care vizează aspecte de fond, se pot regăsi în legea generală sau, și mai frecvent, în legi speciale, cum este cazul art. 640 din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, dispozițiile art. 640 din Codul de procedură civilă fac trimitere la dispozițiile din legea specială doar în ceea ce privește respectarea condițiilor de fond instituite de Legea nr. 58/1934 și de Legea nr. 59/1934 a căror îndeplinire conferă titlului de credit forță executorie, nu însă și în ceea ce privește respectarea condițiilor de formă, între care procedura de învestire cu formulă executorie, condiții de formă ce sunt reglementate de legea generală - Codul de procedură civilă - în art. 666, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016. Revine, astfel, instanței de executare obligația de a verifica în procedura de încuviințare a executării silite, conform art. 666 alin. (5) din Codul de procedură civilă, îndeplinirea condițiilor legale speciale pentru fiecare titlu executoriu, care nu se referă la formalitatea acestuia și care condiționează aplicarea formulei executorii și declanșarea procedurii executării silite. Trimiterea din partea finală a art. 61 din Legea nr. 58/1934 la procedura de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin în ceea ce privește instanța competentă și căile de atac, introdusă prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993 pentru modificarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și a Legii nr. 59/1934 asupra cecului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 83/1994, clarifică procedura formală de executare silită a titlurilor de credit, astfel cum aceasta era reglementată de legea generală de la acel moment, respectiv Codul de procedură civilă. În alți termeni, acest text de lege nu adaugă o condiție specială, pentru calificarea titlurilor de credit ca fiind titluri executorii, condițiilor de fond instituite în teza întâi a art. 61 din Legea nr. 58/1934, nici sub reglementarea procedurală veche și nici în prezent.

Întrucât, în prezent, instanța de executare este obligată să verifice, în procedura de încuviințare a executării silite, și îndeplinirea condițiilor formale pentru aplicarea formulei executorii, conform prevederilor instituite de art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă, trimiterea din teza a doua a art. 61 din Legea nr. 58/1934 trebuie avută în vedere într-o atare procedură unică de executare silită. Simplificarea procedurii de executare silită, în sensul că, în prezent, există o procedură unică de încuviințare a executării silite ce include și aplicarea formulei executorii, conform art. 666 din Codul de procedură civilă, este declarată la nivel de principiu de art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 care, în partea finală, exclude în actuala reglementare procedurală existența unei proceduri distincte de învestire cu formulă executorie a titlurilor de credit.

Ca atare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 nu doar că nu a abrogat implicit sau explicit art. 640 din Codul de procedură civilă, dar o atare abrogare l-ar fi lipsit pe judecătorul învestit cu cererea de încuviințare a executării silite de un temei juridic esențial care trimite la obligativitatea verificării condițiile speciale ce conferă forță executorie titlurilor de credit.

Sub imperiul Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, învestirea cu formulă executorie a înscrisurilor cambiale nu mai este o etapă distinctă pentru punerea lor în executare, ci o etapă în cadrul procedurii executării silite privită ca un tot unitar, conform art. 666 din Codul de procedură civilă.