ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2016

Decizia nr.

356/2016

Asupra

cererii de față, reține următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 4 noiembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția a II-a civilă, petenții A., B.,

C., D., E., F., au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 2123 din

20 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2010*, în sensul

pronunțării asupra capetelor de cerere accesorii privind restituirea

sumelor achitate nedatorat în baza clauzelor cuprinse la pct. 1.1 - 1.2, cu

titlu de dobândă și comision de acordare credit, precum și

asupra cererii de constatare a caracterului abuziv al comisionului de acordare,

respectiv a nulității clauzelor în temeiul cărora acesta a fost

perceput.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ.

În motivare,

cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la

restituirea sumelor achitate nedatorat, petenții au arătat că au

formulat acest capăt de cerere atât prin cererea de chemare în

judecată, la pct. 5, cât și prin cererea de apel, la același

pct. 5, solicitarea decurgând indubitabil și din criticile formulate la punctele

3.1. - 3.2., respectiv 4.1. din cererea de recurs. Au mai precizat că

această cerere a fost reiterată expres în cadrul recursului și

prin aceea că au solicitat "modificarea în parte a hotărârii

atacate în sensul admiterii în tot a apelului cu consecința admiterii în

tot a cererii de chemare în judecată."

Referitor la

cererea de constatare a caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de

acordare a creditelor și a nulității acestora, petenții au

arătat că au formulat această solicitare la pct. 3.4. și

4.2. din motivele de recurs.

La 19

februarie 2016, intimata G. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea ca neîntemeiată a cererii de completare a dispozitivului

Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția a II-a civilă.

Analizând

cererea de completare a dispozitivului, în temeiul art. 281 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia

nr. 2123 din 20 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursurile declarate de

recurenții-reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 96 din 28

ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă; a modificat în parte decizia atacată, în

sensul că admis excepția autorității de lucru judecat

și a respins cererea de constatare a caracterului abuziv și a

nulității absolute a clauzei indicate în petitul 1.1, precum și

a celorlalte capete de cerere formulate în principal și în subsidiar în

legătură cu această clauză (petitele 2, 3.1, 4 și 5),

pentru contractele din 19 iunie 2007, din 8 martie 2006 și din 4

septembrie 2008, constatând existența autorității de lucru

judecat; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect; a admis

cererea reclamanților privind clauza menționată în petitul 1.1

din contract; a constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobânda de

referință variabilă; a constatat nulitatea absolută

parțială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de

referință variabilă, precum și a oricărei alte clauze

care permite G. SA modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii; a

obligat pe pârâta G. SA să modifice contractele încheiate cu

reclamanții ca urmare a constatării nulității absolute

parțiale a clauzei privind dobânda, precum și să emită noi

grafice de rambursare în urma acestei modificări; a admis cererea

formulată de reclamanții A., B. și C. privind clauza

menționată în petitul 1.5, a constatat caracterul abuziv și

nulitatea absolută a clauzei 8.4 din Condițiile generale de

creditare, precum și a oricărei clauze care permite G. SA declararea

scadenței anticipate a creditului dacă valoarea garanțiilor

constituite de consumator scade sub valoarea creditului rămas de

plată, și în consecință, a decis eliminarea acestei clauze

din Condițiile generale de creditare; a menținut celelalte

dispoziții ale deciziei atacate; a respins ca nefondat recursul declarat

de recurenții-reclamanți împotriva încheierii de

ședință de la 27 octombrie 2014, pronunțată de

aceeași instanță în același dosar; a respins ca nefondat

recursul declarat de recurenta-pârâtă G. SA împotriva aceleiași

decizii și încheieri; a respins cererea formulată de

recurenții-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată în

recurs.

Potrivit art.

281 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată

instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate

cere completarea hotărârii în același termen în care se poate

declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în

cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în

termen de 15 zile de la pronunțare."

Prin urmare,

potrivit textului legal, o cerere de completare a unei hotărâri

judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța

a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau

accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această

procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un

tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de

jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor

capetelor de cerere cu care a fost învestit prin efectul introducerii cererii

de chemare în judecată.

Cu titlu

preliminar, deși petenții au solicitat completarea dispozitivului

Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, în sensul pronunțării

și asupra petitelor privind restituirea sumelor achitate nedatorat în baza

clauzelor cuprinse la pct. 1.1 - 1.2, cu titlu de dobândă și comision

de acordare credit și privind constatarea caracterului abuziv al comisionului

de acordare, respectiv a nulității clauzelor în temeiul cărora

acesta a fost perceput, Înalta Curte nu va analiza cererea în această

ordine, logica juridică impunând inversarea acesteia, câtă vreme

obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate nedatorat nu ar fi

posibilă decât ca și consecință eventuală a

constatării caracterului abuziv și anulării clauzelor în baza

cărora aceste sume au fost plătite.

Verificând

considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015,

Înalta Curte subliniază că hotărârea a fost pronunțată

în faza procesuală a recursului, ceea ce presupune ca instanța

să răspundă tuturor criticilor formulate de părți

împotriva deciziei recurate.

În

speță, soluția instanței supreme fiind de admitere a

căii extraordinare de atac formulate de recurenții-reclamanți -

petenți în prezenta cauză - și de modificare a deciziei

instanței de apel, Înalta Curte constată că în dispozitivul a

cărui completare se solicită, alături de indicarea aspectelor

modificate, s-a consemnat că se mențin celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Astfel,

față de existența acestei mențiuni și de faptul

că în considerentele deciziei a cărei completare se cere la dosar,

din decizie se regăsesc expuse amplu și detaliat argumentele care au

format convingerea instanței supreme în sensul respingerii capătului

de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv, respectiv a

nulității clauzei privind comisionul de acordare credit, Înalta Curte

apreciază că acest capăt de cerere și-a primit dezlegarea,

neputându-se reține că s-ar fi omis examinarea și

pronunțarea asupra acestuia.

Situația

este similară și în ceea ce privește pretinsa omisiune a

instanței de se a se pronunța asupra cererilor accesorii în

restituirea sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă și

comision de acordare credit, argumentele pentru care instanța supremă

a menținut soluția instanțelor de fond în sensul respingerii

acestui petit, care au substituit argumentele celor două instanțe,

regăsindu-se consemnate la decizie.

În

considerarea celor ce preced, Înalta Curte apreciază că Decizia nr.

2123 din 20 octombrie 2015 îndeplinește rigorile impuse de art. 261 alin.

(1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților, soluția

regăsindu-se transpusă în dispozitiv în forma "Menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate" .

Având în

vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 281 C. proc. civ. va

respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20

octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/3/2010*.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă în dosarul nr. x/3/2010*, formulată de

petenții A., B., C., D., E. și F.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - CL