ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 356/2016

Decizia nr. 356/2016 Asupra cererii de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, petenții A., B., C., D., E., F., au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2010*, în sensul pronunțării asupra capetelor de cerere accesorii privind restituirea sumelor achitate nedatorat în baza clauzelor cuprinse la pct. 1.1 - 1.2, cu titlu de dobândă și comision de acordare credit, precum și asupra cererii de constatare a caracterului abuziv al comisionului de acordare, respectiv a nulității clauzelor în temeiul cărora acesta a fost perceput.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 281 2 C. proc. civ. În motivare, cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la restituirea sumelor achitate nedatorat, petenții au arătat că au formulat acest capăt de cerere atât prin cererea de chemare în judecată, la pct. 5, cât și prin cererea de apel, la același pct. 5, solicitarea decurgând indubitabil și din criticile formulate la punctele 3.1. - 3.2., respectiv 4.1. din cererea de recurs. Au mai precizat că această cerere a fost reiterată expres în cadrul recursului și prin aceea că au solicitat "modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a apelului cu consecința admiterii în tot a cererii de chemare în judecată." Referitor la cererea de constatare a caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de acordare a creditelor și a nulității acestora, petenții au arătat că au formulat această solicitare la pct. 3.4.

și 4.2. din motivele de recurs. La 19 februarie 2016, intimata G. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Analizând cererea de completare a dispozitivului, în temeiul art. 281 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursurile declarate de recurenții-reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 96 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă; a modificat în parte decizia atacată, în sensul că admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de constatare a caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzei indicate în petitul 1.1, precum și a celorlalte capete de cerere formulate în principal și în subsidiar în legătură cu această clauză (petitele 2, 3.1, 4 și 5), pentru contractele din 19 iunie 2007, din 8 martie 2006 și din 4 septembrie 2008, constatând existența autorității de lucru judecat; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect; a admis cererea reclamanților privind clauza menționată în petitul 1.1 din contract; a constatat caracterul abuziv al clauzei privind dobânda de referință variabilă; a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei privind dobânda, în partea privind dobânda de referință variabilă, precum și a oricărei alte clauze care permite G. SA modificarea unilaterală a cuantumului dobânzii; a obligat pe pârâta G. SA să modifice contractele încheiate cu reclamanții ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a clauzei privind dobânda,

precum și să emită noi grafice de rambursare în urma acestei modificări; a admis cererea formulată de reclamanții A., B. și C. privind clauza menționată în petitul 1.5, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei 8.4 din Condițiile generale de creditare, precum și a oricărei clauze care permite G. SA declararea scadenței anticipate a creditului dacă valoarea garanțiilor constituite de consumator scade sub valoarea creditului rămas de plată, și în consecință, a decis eliminarea acestei clauze din Condițiile generale de creditare; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva încheierii de ședință de la 27 octombrie 2014, pronunțată de aceeași instanță în același dosar; a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă G. SA împotriva aceleiași decizii și încheieri; a respins cererea formulată de recurenții-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Prin urmare, potrivit textului legal, o cerere de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Cu titlu preliminar, deși petenții au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, în sensul pronunțării și asupra petitelor privind restituirea sumelor achitate nedatorat în baza clauzelor cuprinse la pct. 1.1 - 1.2, cu titlu de dobândă și comision de acordare credit și privind constatarea caracterului abuziv al comisionului de acordare, respectiv a nulității clauzelor în temeiul cărora acesta a fost perceput, Înalta Curte nu va analiza cererea în această ordine, logica juridică impunând inversarea acesteia, câtă vreme obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate nedatorat nu ar fi posibilă decât ca și consecință eventuală a constatării caracterului abuziv și anulării clauzelor în baza cărora aceste sume au fost plătite.

Verificând considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, Înalta Curte subliniază că hotărârea a fost pronunțată în faza procesuală a recursului, ceea ce presupune ca instanța să răspundă tuturor criticilor formulate de părți împotriva deciziei recurate. În speță, soluția instanței supreme fiind de admitere a căii extraordinare de atac formulate de recurenții-reclamanți - petenți în prezenta cauză - și de modificare a deciziei instanței de apel, Înalta Curte constată că în dispozitivul a cărui completare se solicită, alături de indicarea aspectelor modificate, s-a consemnat că se mențin celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Astfel, față de existența acestei mențiuni și de faptul că în considerentele deciziei a cărei completare se cere la dosar, din decizie se regăsesc expuse amplu și detaliat argumentele care au format convingerea instanței supreme în sensul respingerii capătului de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv, respectiv a nulității clauzei privind comisionul de acordare credit, Înalta Curte apreciază că acest capăt de cerere și-a primit dezlegarea, neputându-se reține că s-ar fi omis examinarea și pronunțarea asupra acestuia. Situația este similară și în ceea ce privește pretinsa omisiune a instanței de se a se pronunța asupra cererilor accesorii în restituirea sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă și comision de acordare credit, argumentele pentru care instanța supremă a menținut soluția instanțelor de fond în sensul respingerii acestui petit, care au substituit argumentele celor două instanțe, regăsindu-se consemnate la decizie.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte apreciază că Decizia nr. 2123 din 20 octombrie 2015 îndeplinește rigorile impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, soluția regăsindu-se transpusă în dispozitiv în forma "Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate" . Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 281 C. proc. civ. va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/3/2010*.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2123 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/3/2010*, formulată de petenții A., B., C., D., E. și F. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2016. Procesat de GGC - CL