ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3244/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Alba-Iulia sub nr. 2721/107/2006, Direcția Generală de Pașapoarte

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat retragerea

dreptului de liberă circulație a pârâtului S.M. pentru o perioadă de cel mult 3

ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Spania în baza unui acord de

readmisie încheiat cu această țară, fiind astfel aplicabile dispozițiunile art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată și completată cu O.G. 5/2006.

Prin sentința nr. 1341/2006,

Tribunalul Alba a admis acțiunea Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor și în consecință a dispus

restrângerea dreptului de liberă circulație a pârâtului în toate statele membre

ale Uniunii Europene până la data de 31 decembrie 2006 și pe o perioadă de 1

an, începând cu data pronunțării sentinței pe teritoriul Spaniei.

S-a reținut în considerentele

sentinței că pârâtul a fost returnat din Spania, unde nu a putut justifica cu

documentele deținute dacă se află ca turist sau poate locui pe teritoriul

acestui stat.

Instanța a considerat în cauză

incidente dispozițiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 față de

prevederea potrivit căreia „călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state

din spațiul Schengen nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul unui

semestru”. Având în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005, instanța

a aplicat o sancțiune spre minimul prevăzut de lege, pentru statele membre ale

Uniunii Europene, iar după 1 ianuarie 2007 sancțiunea vizează numai țara din

care intimatul a fost returnat.

Prin decizia nr. 31/A din 22

ianuarie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondat apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței civile nr. 1342

din 15 noiembrie 2006.

În motivarea soluției, Curtea

apreciază că invocarea pentru prima oară în apel a Normei Europene, nu este

admisibilă, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, care presupune ca

instanța superioară să se limiteze a cerceta cauza numai cu privire la motivele

invocate în cererea de apel, pentru a da posibilitatea intimatului să-și facă

apărările în cunoștință de cauză.

În al doilea rând, se conchide că

efectul devolutiv al apelului se restrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat

în prima instanță, controlul neputând avea în vedere alte pretenții sau

elemente care nu au format obiectul judecății și aceasta cu atât mai mult cu

cât parchetul nu a invocat în fața instanței de fond existența unei norme

europene care reglementează dreptul de liberă circulație, care nici nu era

aplicabilă la acel moment.

Pe fond, se motivează că în mod

corect, potrivit legislației în vigoare la data judecății în fond a cauzei,

respectiv art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005 instanța a limitat

dreptul la liberă circulație în toate statele membre ale Uniunii Europene și pe

timp de 1 an în Spania, statul de pe teritoriul căruia a fost returnat.

Prin recursul declarat de Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr.

31/A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba–Iulia, se invoca nulitatea

prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând din încălcarea și

aplicarea greșită a legii.

Se susține că în mod eronat instanța

de apel a reținut inadmisibilitatea aplicării normei europene, pe motiv că ar

înfrânge efectul devolutiv al apelului.

În speță, apelul declarat de parchet

vizează o devoluțiune parțială privitoare la greșita restrângere a dreptului la

liberă circulație după data de 31 decembrie 2006, în statul aparținând Uniunii

Europene, de unde cetățeanul român a fost returnat, dispozițiunile art. 52 din

Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare fiind aplicabile până la data

aderării României la Uniunea Europeană în cazul returnării unui cetățean al

său. După 1 ianuarie 2007, cetățenii români devenind cetățeni ai Uniunii

Europene beneficiază conform art. 18 din Tratatul de instituire a Uniunii

Europene, versiunea consolidată, de dreptul la libera circulație în statele

Uniunii Europene.

Caracterul peremptoriu al excepției

invocate de Ministerul Public duce la înlăturarea efectului devolutiv al

apelului, nemaifiind necesară rejudecarea fondului.

Pe fond recurentul arată că

dispozițiunile art. 38 din Legea nr. 248/2006 sunt aplicabile doar până la 31

decembrie 2001 pentru statele ce fac parte din Uniunea Europeană și după

această dată, pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană.

Recursul este întemeiat.

În speță, apelul parchetului de pe

lângă Tribunalul Alba- vizează greșita restrângere a dreptului de circulație

după data de 31 decembrie 2006 în statul aparținând Uniunii Europene, Spania de

unde pârâtul-intimat S.M. a fost returnat.

Această excepție legată de aplicarea

imediată, prioritară și directă a dreptului comunitar, fiind de ordine publică,

poate fi invocată în temeiul art. 294 C. proc. civ. pct. 1 și 2 și în apel,

neconstituind o cerere nouă în accepțiunea legii.

Caracterul peremptoriu al excepției

invocate duce la înlăturarea efectului devolutiv al apelului, nemaifiind

necesară rejudecarea fondului, fără a se aduce atingere dreptului la apărare a

celorlalte părți, de vreme ce, în această fază procesuală pot solicita probe

noi, iar în lipsa părților instanța poate amâna cauza, punându-le în vedere

să-și formuleze apărarea.

Pe bună dreptate, dispozițiunile

art. 52 din Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare privind regimul

liberei circulații a cetățenilor români în străinătate au operat pentru statele

din Uniunea Europeană până la aderarea României la Uniunii Europene, respectiv

31 decembrie 2006. După 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României în Uniunea

Europeană, statutul cetățenilor români s-a schimbat, aceștia devenind în

temeiul art. 17 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, versiunea

consolidată, cetățeni ai Uniunii Europene, beneficiari ai dreptului de liberă

circulație în statele U.E. în aceleași condiții ca toți cetățenii Uniunii

Europene.

Cetățenilor români le sunt

aplicabile dispozițiunile art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 și art. 52 din

Tratatul de instituire a Comunității Europene precum și Directiva 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului, care conferă fiecărui cetățean al

Uniunii un drept fundamental și individual de liberă circulație și ședere pe

teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor, a condițiilor prevăzute în

tratat, precum și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.

Condițiile de ședere pentru o

perioadă mai mare de 3 luni sunt reglementate de art. 7 și urm. din directivă,

iar dreptul de ședere permanentă este reglementat de art. 16.

Cazurile de restrângere a dreptului

de ședere operează în temeiul art. 27 din Tratat, numai pentru motive de

siguranță, ordine și sănătate publică, existând dispoziții speciale de

protecție împotriva expulzării (art. 28) și garanției procesuale, prin accesul

la justiție și posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate.

Dincolo de cazurile de restrângere a

dreptului la libera circulație, care au un caracter expres și limitativ, în

temeiul art. 24 din tratat, operează principiul egalității de tratament de care

beneficiază orice cetățean al Uniunii în raport cu resortisanții statului

gazdă.

În contextul acestor reglementări,

se poate concluziona că restrângerea dreptului de liberă circulație a

cetățenilor români în statele Uniunii Europene a operat până la 31 decembrie

2006, după care se aplică dreptul comunitar Dispozițiunile art. 38 din Legea

nr. 248/2005 rămân aplicabile doar în privința statelor care nu fac parte din

Uniunea Europeană.

În speță, Ministerul Administrației

și Internelor, prin întâmpinarea depusă s-a opus admiterii recursului,

susținând în esență că S.M. fiind returnat din Spania în baza acordului de

readmisie nu poate beneficia de dreptul de liberă circulație pe teritoriul

acestui stat din Uniunea Europeană pe durata de un an stabilită de instanță. Se

afirmă că măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că cetățeanul

român, S.M. nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Spania în

momentul verificărilor efectuate de autoritățile spaniole competente.

Într-adevăr, este posibil ca la data

verificărilor când țara noastră nu era membră a Uniunii Europene, S.M. să nu fi

îndeplinit condițiile de intrare și ședere, impuse de tratatul de readmisie, or

aceste condiții s-au schimbat după 1 ianuarie 2007, operând din plin egalitatea

de tratament de care se bucură orice cetățean al uniunii în raport cu

resortisanții statului gazdă, prevăzută de art. 24 din Tratat.

Aplicarea sancțiunii de restrângere

a dreptului la libera circulație a pârâtului-intimat S.M., după 31 decembrie

2006 pe simpla ipoteză neprobată de Ministerul Administrației și Internelor cum

că cetățeanul român ar fi înfrânt cerințele art. 7 și art. 16 din tratat,

privind condițiile de ședere temporară pe o perioadă mai mare de 3 luni sau de

ședere permanentă, nu se justifică, cu atât mult cu cât chiar Ministerul

precizează în întâmpinare că autoritățile și instanțele române nu au competența

de a cenzura actele și măsurile dispuse de autoritățile spaniole.

Față de aspectele expuse mai sus,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în temeiul art. 314 C. proc.

civ. să admită recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2007 a

Curții de Apel Alba-Iulia.

Casând decizia și sentința 1342 din

15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba, acțiunea formulată de Ministerul

Administrației și Internelor va fi admisă în parte, în sensul limitării

dreptului de liberă circulație a pârâtului-intimat S.M. pe teritoriul statelor

membre U.E. inclusiv în Spania, până la data de 31 decembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva

deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Casează decizia precum și sentința

civilă nr. 1342 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba, în sensul admiterii

în parte a acțiunii formulate de reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte în limitarea dreptului de liberă

circulație a pârâtului S.M. pe teritoriul statelor din U.E. inclusiv Spania

până la data de 31 decembrie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2007.