ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3244/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba-Iulia sub nr. 2721/107/2006, Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat retragerea dreptului de liberă circulație a pârâtului S.M. pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Spania în baza unui acord de readmisie încheiat cu această țară, fiind astfel aplicabile dispozițiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată și completată cu O.G. 5/2006. Prin sentința nr. 1341/2006, Tribunalul Alba a admis acțiunea Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în consecință a dispus restrângerea dreptului de liberă circulație a pârâtului în toate statele membre ale Uniunii Europene până la data de 31 decembrie 2006 și pe o perioadă de 1 an, începând cu data pronunțării sentinței pe teritoriul Spaniei.

S-a reținut în considerentele sentinței că pârâtul a fost returnat din Spania, unde nu a putut justifica cu documentele deținute dacă se află ca turist sau poate locui pe teritoriul acestui stat. Instanța a considerat în cauză incidente dispozițiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 față de prevederea potrivit căreia „călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state din spațiul Schengen nu trebuie să depășească 90 de zile pe parcursul unui semestru”. Având în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005, instanța a aplicat o sancțiune spre minimul prevăzut de lege, pentru statele membre ale Uniunii Europene, iar după 1 ianuarie 2007 sancțiunea vizează numai țara din care intimatul a fost returnat.

Prin decizia nr. 31/A din 22 ianuarie 2007 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței civile nr. 1342 din 15 noiembrie 2006. În motivarea soluției, Curtea apreciază că invocarea pentru prima oară în apel a Normei Europene, nu este admisibilă, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, care presupune ca instanța superioară să se limiteze a cerceta cauza numai cu privire la motivele invocate în cererea de apel, pentru a da posibilitatea intimatului să-și facă apărările în cunoștință de cauză.

În al doilea rând, se conchide că efectul devolutiv al apelului se restrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în prima instanță, controlul neputând avea în vedere alte pretenții sau elemente care nu au format obiectul judecății și aceasta cu atât mai mult cu cât parchetul nu a invocat în fața instanței de fond existența unei norme europene care reglementează dreptul de liberă circulație, care nici nu era aplicabilă la acel moment. Pe fond, se motivează că în mod corect, potrivit legislației în vigoare la data judecății în fond a cauzei, respectiv art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr. 248/2005 instanța a limitat dreptul la liberă circulație în toate statele membre ale Uniunii Europene și pe timp de 1 an în Spania, statul de pe teritoriul căruia a fost returnat.

Prin recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31/A din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba–Iulia, se invoca nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând din încălcarea și aplicarea greșită a legii. Se susține că în mod eronat instanța de apel a reținut inadmisibilitatea aplicării normei europene, pe motiv că ar înfrânge efectul devolutiv al apelului. În speță, apelul declarat de parchet vizează o devoluțiune parțială privitoare la greșita restrângere a dreptului la liberă circulație după data de 31 decembrie 2006, în statul aparținând Uniunii Europene, de unde cetățeanul român a fost returnat, dispozițiunile art. 52 din Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare fiind aplicabile până la data aderării României la Uniunea Europeană în cazul returnării unui cetățean al său.

După 1 ianuarie 2007, cetățenii români devenind cetățeni ai Uniunii Europene beneficiază conform art. 18 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, versiunea consolidată, de dreptul la libera circulație în statele Uniunii Europene. Caracterul peremptoriu al excepției invocate de Ministerul Public duce la înlăturarea efectului devolutiv al apelului, nemaifiind necesară rejudecarea fondului. Pe fond recurentul arată că dispozițiunile art. 38 din Legea nr. 248/2006 sunt aplicabile doar până la 31 decembrie 2001 pentru statele ce fac parte din Uniunea Europeană și după această dată, pentru statele care nu fac parte din Uniunea Europeană. Recursul este întemeiat. În speță, apelul parchetului de pe lângă Tribunalul Alba- vizează greșita restrângere a dreptului de circulație după data de 31 decembrie 2006 în statul aparținând Uniunii Europene, Spania de unde pârâtul-intimat S.M.

a fost returnat. Această excepție legată de aplicarea imediată, prioritară și directă a dreptului comunitar, fiind de ordine publică, poate fi invocată în temeiul art. 294 C. proc. civ. pct. 1 și 2 și în apel, neconstituind o cerere nouă în accepțiunea legii. Caracterul peremptoriu al excepției invocate duce la înlăturarea efectului devolutiv al apelului, nemaifiind necesară rejudecarea fondului, fără a se aduce atingere dreptului la apărare a celorlalte părți, de vreme ce, în această fază procesuală pot solicita probe noi, iar în lipsa părților instanța poate amâna cauza, punându-le în vedere să-și formuleze apărarea.

Pe bună dreptate, dispozițiunile art. 52 din Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate au operat pentru statele din Uniunea Europeană până la aderarea României la Uniunii Europene, respectiv 31 decembrie 2006. După 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României în Uniunea Europeană, statutul cetățenilor români s-a schimbat, aceștia devenind în temeiul art. 17 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, versiunea consolidată, cetățeni ai Uniunii Europene, beneficiari ai dreptului de liberă circulație în statele U.E. în aceleași condiții ca toți cetățenii Uniunii Europene.

Cetățenilor români le sunt aplicabile dispozițiunile art. 12, art. 18, art. 40, art. 44 și art. 52 din Tratatul de instituire a Comunității Europene precum și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor, a condițiilor prevăzute în tratat, precum și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia. Condițiile de ședere pentru o perioadă mai mare de 3 luni sunt reglementate de art. 7 și urm. din directivă, iar dreptul de ședere permanentă este reglementat de art. 16. Cazurile de restrângere a dreptului de ședere operează în temeiul art. 27 din Tratat, numai pentru motive de siguranță, ordine și sănătate publică, existând dispoziții speciale de protecție împotriva expulzării (art. 28) și garanției procesuale, prin accesul la justiție și posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate.

Dincolo de cazurile de restrângere a dreptului la libera circulație, care au un caracter expres și limitativ, în temeiul art. 24 din tratat, operează principiul egalității de tratament de care beneficiază orice cetățean al Uniunii în raport cu resortisanții statului gazdă. În contextul acestor reglementări, se poate concluziona că restrângerea dreptului de liberă circulație a cetățenilor români în statele Uniunii Europene a operat până la 31 decembrie 2006, după care se aplică dreptul comunitar Dispozițiunile art. 38 din Legea nr. 248/2005 rămân aplicabile doar în privința statelor care nu fac parte din Uniunea Europeană. În speță, Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinarea depusă s-a opus admiterii recursului, susținând în esență că S.M.

fiind returnat din Spania în baza acordului de readmisie nu poate beneficia de dreptul de liberă circulație pe teritoriul acestui stat din Uniunea Europeană pe durata de un an stabilită de instanță. Se afirmă că măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că cetățeanul român, S.M. nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Spania în momentul verificărilor efectuate de autoritățile spaniole competente. Într-adevăr, este posibil ca la data verificărilor când țara noastră nu era membră a Uniunii Europene, S.M. să nu fi îndeplinit condițiile de intrare și ședere, impuse de tratatul de readmisie, or aceste condiții s-au schimbat după 1 ianuarie 2007, operând din plin egalitatea de tratament de care se bucură orice cetățean al uniunii în raport cu resortisanții statului gazdă, prevăzută de art. 24 din Tratat.

Aplicarea sancțiunii de restrângere a dreptului la libera circulație a pârâtului-intimat S.M., după 31 decembrie 2006 pe simpla ipoteză neprobată de Ministerul Administrației și Internelor cum că cetățeanul român ar fi înfrânt cerințele art. 7 și art. 16 din tratat, privind condițiile de ședere temporară pe o perioadă mai mare de 3 luni sau de ședere permanentă, nu se justifică, cu atât mult cu cât chiar Ministerul precizează în întâmpinare că autoritățile și instanțele române nu au competența de a cenzura actele și măsurile dispuse de autoritățile spaniole. Față de aspectele expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în temeiul art. 314 C. proc. civ. să admită recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Casând decizia și sentința 1342 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba, acțiunea formulată de Ministerul Administrației și Internelor va fi admisă în parte, în sensul limitării dreptului de liberă circulație a pârâtului-intimat S.M. pe teritoriul statelor membre U.E. inclusiv în Spania, până la data de 31 decembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei nr. 31 din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba-Iulia. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 1342 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte în limitarea dreptului de liberă circulație a pârâtului S.M. pe teritoriul statelor din U.E. inclusiv Spania până la data de 31 decembrie 2006. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.