ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8898/2006

Ședința publică de la 6 noiembrie 2006 Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1011 din 13 septembrie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul B.T.N. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Secția 17 Poliție București. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că teza susținută de către reclamant este, în esență, aceea că pârâții se fac vinovați pentru supunerea la rele tratamente a acestuia și a familiei sale prin omisiunea acestora și eșecul de a aplica măsurile necesare pentru a evita să fie supuși unui astfel de tratament de către trei dintre vecinii din imobilul în care locuiesc.

În raport de aceste afirmații ale reclamantului și de faptul că, din perspectiva dreptului român, faptele expuse trebuie analizate în condițiile răspunderii civile delictuale, care își are izvorul în săvârșirea culpabilă a unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, conform art. 998- 999 C. civ., se impune analiza întrunirii condițiilor legale pentru angajarea acestei răspunderi și anume: existența unei fapte ilicite săvârșite de pârâți, existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, vinovăția pârâților și existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul a constat că pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice este persoană juridică, titular de drepturi și obligații, iar răspunderea civilă a acestuia poate fi angajată pentru faptele proprii săvârșite prin exercițiul drepturilor și obligațiilor ce îi incumbă ori în condițiile legii pentru fapta altuia.

Aspectele expuse de către reclamant în legătură cu omisiunea și eșecul organelor de poliție sesizate să ia măsurile necesare pentru a încetat acțiunile celor trei vecini, care, prin lucrările și modificările efectuate la instalația de alimentare cu apă au întrerupt alimentarea cu apă a apartamentului în care locuiește reclamantul și familia sa, nu vizează o faptă a Statului Român, ci, cel mult una a organelor care, potrivit legii au atribuții în ceea ce privește păstrarea ordinii publice, acestea funcționând în structura Ministerului Administrației și Internelor. Or, acest minister are el însuși personalitate juridică, și în consecință răspunde, în limitele obligațiilor ce îi revin potrivit legii, pentru faptele cu caracter ilicit săvârșite prin organele sale.

Pe de altă parte, între Statul Român și organele de Poliție sesizate în legătură cu faptele menționate, nu există nici raporturi de prepușenie, care să justifice angajarea răspunderii acestuia pentru faptele prepușilor săi. Referitor la pârâta Secția 17 Poliție București, instanța de fond a reținut că a fost sesizată atât de mama reclamantului, în legătură cu pretinse fapte ilicite ale celor trei vecini, cât și de aceștia din urmă în legătură cu pretinse fapte ilicite săvârșite de către aceasta. Niciuna dintre sesizări nu a fost făcută de către reclamant. In condițiile în care reclamantul, având capacitate deplină de exercițiu în perioada de referință (2001-2005), nu a adresat nicio sesizare secției de poliție pârâte, nu poate fi reținută în raport cu această situație, omisiunea și / sau eșecul pârâtei în a soluționa aspectele ce țin de imposibilitatea folosinței normale a locuinței sale, datorate faptelor cu pretins caracter ilicit ale vecinilor.

Ca atare, nu se poate reține că s-a produs în patrimoniul reclamantului un prejudiciu, ca urmare a nerezolvării unor reclamații adresate pârâților chemați în judecată. Prejudiciul, ca și condiție a angajării răspunderii civile delictuale trebuie să fie personal. Astfel, eventualul prejudiciu ce i s-ar fi produs mamei (familiei) reclamantului, nu poate fi analizat decât la cererea titularului dreptului la reparație și nu la cererea altei persoane, respectiv a reclamantului. Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că nu s-a dovedit vinovăția pârâților, nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, ca și condiții de angajare a răspunderii civile delictuale a pârâților în raporturile acestora cu reclamantul.

Nefiind întrunite în speță cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale, nu s-a putut stabili în sarcina pârâților obligația de desdăunare a reclamantului pentru prejudiciul pretins. Instanța a mai reținut că, în raportul juridic dedus judecății nu a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 3 și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, pentru a fi reținute în sarcina pârâților fapte cu caracter ilicit, care să poată fi calificate drept tratamente inumane sau degradante față de persoana reclamantului.

Prin apelul declarat de reclamant, s-a criticat hotărârea instanței de fond prin prisma art. 1, art. 3, și art. 13 din Convenție, susținându-se că, această hotărâre este greșită pentru că, responsabilitatea statului este angajată atunci când legislația nu permite protecția corespunzătoare sau când autoritățile au eșuat în a lua măsurile necesare pentru a evita riscul de tratament inuman și degradant despre care s-a știut sau s-ar fi putut ști (menționând că s-a știut de lipsirea permanentă a reclamantului de apă și de posibilitatea utilizării locuinței de către familie și de a avea o viață de familie normală).

Se mai arată că, atât Statul cât și Secția 17 Poliție București nu au luat măsurile necesare pentru a interveni, deși cunoșteau situația de fapt a reclamantului, împrejurare în care trebuiau să sancționeze faptele ilicite ale celor trei vecini, să ia măsuri pentru revenirea la starea inițială, să constate și să dispună repararea pagubei (fiind o încălcare procedurală, cât și o încălcare de esență prin supunerea la rele tratamente, inumane și degradante). În final, a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate și obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 5.396.000.000 lei, reprezentând cinci miliarde daune morale, 96 milioane -despăgubiri materiale și 300 milioane, daune pentru nefolosirea locuinței.

Prin decizia nr. 54A din 16 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.T.N. împotriva sentinței nr. 1011 din 13 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Starul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Secția 17 Poliție București. Instanța de apel a reținut că s-au aplicat corect dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., care reglementează răspunderea civilă delictuală. În acest sens, s-a avut în vedere că pe baza actelor existente la dosarul cauzei, reclamantul nu a dovedit prejudiciul suferit, fapta culpabilă a pârâților și raportul de cauzalitate, iar invocarea legislației CEDO pentru justificarea în drept a acțiunii, atâta timp cât există reglementări în legislația internă, nu poate fi reținută ca fiind încălcată de pârâți.

De altfel, s-a arătat că aceste referiri la legislația CEDO fac trimitere la răspunderea civilă delictuală, reglementată de Codul civil român, ce are aceleași principii ca și cele ale legislației europene invocate în ambele faze procesuale. Împotriva deciziei nr. 54 A din 16 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, în termenul prevăzut de lege, reclamantul B.T.N. a declarat recurs. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. arată că, instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, reținând că în speță ar fi aplicabile principiile de drept intern, având izvorul în art. 998-999 C. civ. Susține reclamantul că, în conformitate cu principiul disponibilității părților, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 3, 8, P1 -l, art. 13 CEDO, norme de drept care au directă aplicabilitate în fața instanțelor române prin ratificarea Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului prin Legea nr. 30/1994.

Se mai arată că, s-au aplicat greșit dispozițiile art. 1, art. 3 și art. 13 din Convenție, deoarece reclamantul solicitând în mod expres judecarea în raport de aceste texte, ambele instanțe au refuzat în mod continuu aplicarea lor și s-au pronunțat numai în raport de prevederile art. 998 și 999 C. civ. Critica vizează și fondul cauzei, susținându-se că instanțele aveau obligația să soluționeze cererea reclamantului în raport de temeiul juridic indicat, deoarece prevederile art. 998, 999 C. civ., reținute impun îndeplinirea anumitor condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale, pe câtă vreme art. 1 și art. 3 din Convenție, așa cum s-a solicitat prin acțiune, impun cu totul alte condiții, pe care instanțele și organele administrative au obligația să le aplice în virtutea Legii nr. 30/1994 și a dreptului internațional.

Recurentul arată că, răspunderea civilă a pârâților Statul Român și Secția 17 Poliție București, în speță, este angajată direct în raport de dispozițiile art. 1 și art. 3 din Convenție și nu se impunea examinarea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 998-999 C. civ., prevederile Convenției aplicându-se independent și nefiind limitate de dreptul intern. Prin ignorarea textelor indicate anterior, pretinde recurentul, că nu i s-a acordat dreptul la despăgubirile solicitate, În același sens, învederează că dreptul la despăgubiri cuvenit în raport cu încălcarea art. 3 este inerent și prin art. 13 din Convenție, care prevede un remediu efectiv, remediu interpretat în mod constant în jurisprudența Curții Europene ca incluzând atât despăgubiri materiale, cât și morale.

Prin sentința nr. 1011 din 13 septembrie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, menționând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 998-999 C. civ. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă pentru cauze cu minori și de familie, a menținut soluția instanței de fond, pronunțată în baza textelor enunțate, ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamant, prin decizia nr. 54A din 16 februarie 2006. Prin urmare, se constată că prin cele două hotărâri s-a soluționat acțiunea promovată de reclamant în temeiul art. 3 și art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului în raport de dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ.

, ignorând în acest fel temeiurile invocate de acesta și modul în care a înțeles să-și conceapă susținerile în fața instanțelor, schimbând cadrul procesual în limitele căruia judecata ar fi trebuit să aibă loc. Este adevărat, că o anume situație de fapt expusă și probată trebuie calificată juridic de către instanțele de judecată, lămurirea și explicarea obiectului procesului presupunând stabilirea tuturor instituțiilor și regulilor juridice aplicabile. în același timp însă, calificarea juridică a unei situații de fapt date, nu poate fi făcută cu încălcarea principiului disponibilității, schimbându-se astfel total obiectul și temeiul juridic al acțiunii. În cauza de față, schimbând cadrul procesual, stabilit de către reclamantul recurent în raport cu dispozițiile art. 3 și art. 13 din Convenție, într-un alt temei juridic, bazat pe dispozițiile art. 998 C. civ.

, instanțele au încălcat principiul disponibilității, ceea ce impune ca în temeiul art. 312 coroborat cu art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de către reclamant, casarea deciziei recurate, cât și a sentinței pronunțate de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre soluționare la același tribunal, care urmează să soluționeze litigiul în raport de temeiul juridic indicat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.T.N. Casează decizia nr. 54A/16 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, precum și sentința nr. 1011 din 13 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2006.