ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 446/2017

Decizia nr. 446/2017

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin decizia nr. 115 din 27 aprilie

2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, în

Dosar nr. x/115/2013* s-a constatat perimarea apelului declarat de reclamantul A.

împotriva sentinței civile nr. 1164 din 06 octombrie 2014 pronunțată

de Tribunalul Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului

Băile Herculane.

Pentru a dispune astfel, instanța

a avut în vedere că, față de neprezentarea la judecată a părților

care nu au solicitat nici judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de

reclamant prin încheierea din 19.03.2015, dată de la care cauza a rămas

în nelucrare, părțile nefăcând vreun act de procedură până

în prezent.

Instanța a repus cauza pe

roi din oficiu și a stabilit termen la 21.04.2016, dată pentru când părțile

au fost citate cu mențiunea repunerii pe rol în vedere discutării perimării.

La termenul de judecată fixat

părțile nu au fost prezente, însă reclamantul apelant a comunicat

instanței că nu este de acord cu perimarea cauzei și că înțelege

să solicite continuarea judecății, înscrisul fiind depus în afara

termenului de 6 luni prevăzut la art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 115 din

27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

I civilă, a formulat cerere de revizuire

reclamantul A. care criticat-o ca fiind

netemeinică și nelegală și a solicitat desființarea ei,

repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății în sensul admiterii

apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 301 din 26 octombrie

2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă,

s-a respins excepția

tardivității, invocată de intimat și, totodată, s-a respins

cererea de revizuire a deciziei civile nr. 115 din 27 aprilie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara.

Instanța a reținut următoarele

în considerentele deciziei:

Curtea de Apel Timișoara a

avut în vedere că situația invocată de revizuent (imposibilitatea

prezentării la termenul de judecată Ia care a fost pusă în discuție

excepția perimării) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile

prevăzute de art. 509 pct. 1-11 C. proc. civ. ca temeiuri de schimbare a hotărârii

pe calea revizuirii.

Corespunde realității

că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută

în cazul în care „partea a fost împiedicată să se înfățișeze

la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta,

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”.

Se observă, însă, că

revizuentul nu poate invoca în favoarea sa o asemenea situație, câtă vreme,

așa cum însuși arată și cum s-a și consemnat în încheierea

de ședință din 21.04.2016, a înștiințat în scris instanța

de apel despre faptul că nu se poate prezenta la termenul la care urma să

se discute perimarea apelului și că, oricum, poziția sa procesuală

era aceea de respingere a excepției și de continuare a judecății

cu consecința admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe.

În consecință, chiar

dacă starea sănătății l-a împiedicat pe apelant să

se înfățișeze la judecată la termenul de judecată din 21

aprilie 2016, el nu a fost împiedicat și să înștiințeze instanța

despre aceasta, astfel că ipoteza prevăzută la pct. 9 al art. 509

C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, iar susținerile intimatului

privind tardivitatea cererii de revizuire nu pot fi primite, câtă vreme, potrivit

art. 511 alin. (2) C. proc. civ., invocat în susținerea excepției, „în

cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de

15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării”, iar în cauză

o împiedicare în sensul cerut de legea de procedură nu s-a produs.

Susținerile revizuentului

privind necomunicarea de către instanța de apel a momentului de la care

curge termenul în care decizia de perimare poate fi atacată cu recurs nu pot

fi încadrate în vreunul dintre motivele de revizuire limitativ prevăzute de

art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.

În fine, instanța a reținut

că nici susținerile potrivit cărora admiterea cererii de revizuire

este impusă de necesitatea respectării dreptului ia un proces echitabil

nu pot fi primite ca temeiuri de schimbare a deciziei câtă vreme în realizarea

acestui drept partea în proces are obligația respectării normelor de procedură

ce privesc legala învestire a instanței de revizuire în condițiile

art. 509 C. proc. civ. și pe cele ce îl obligă să îndeplinească

acte de procedură în condițiile stabilite de lege, conform art. 10

alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 301 din

26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Ape! Timișoara, secția

I civilă, a declarat recurs revizuentul

A.

În motivarea cererii de recurs,

recurentul își exprimă nemulțumirea în legătură cu modul

de soluționare a cauzei, arătând că soluția de perimare a apelului

este ilegală, motiv pentru care solicită anularea deciziei instanței

de apel și continuarea judecății căii de atac.

Recurentul invocă faptul că

starea de sănătate nu i-a permis să se deplaseze la instanță;

că nu știe să folosească serviciul de internet; că instanța

nu a ținut cont de solicitările sale și actele medicale depuse la

dosar.

De asemenea, arată faptul

că fiecare cetățean are dreptul ia un proces echitabil, drept reglementat

de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă,

a procedat,

la data de 16 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului, prin raport constataudu-se că recursul este admisibil

în principiu.

Completul de filtru C2, constatând

că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 17 ianuarie

2037, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună

punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosar,

raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

Analizând recursul declarat în

cauză, Înalta Curte constată că este nul, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele

mențiuni:

a) numele și prenumele, domiciliul

sau reședința părții în favoarea căreia se exercită

recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează

cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și

numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele

dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește

în străinătate;

b) numele și prenumele, domiciliul

sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;

c) indicarea hotărârii care

se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea

că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părții

sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2),

a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al art. 486 C. proc.

civ. prevede faptul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a)

și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute

sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul încadrării criticilor

formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.

proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta

nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată,

conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În motivarea recursului nu se invocă

critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, recurentul

făcând doar o prezentare succintă a situației de fapt și exprimându-și

nemulțumirea față de soluția dată de instanță,

arătând că soluția de perimare a apelului este ilegală, motiv

pentru care solicită anularea deciziei instanței de apel și continuarea

judecății căii de atac.

Instanța învestită cu

judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai

în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită și se referă la una din situațiile

cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (2) C. proc.

civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate

nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc.

civ.

Prin urmare, instanța urmează

să constate nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr.

301 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat

de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 301 din 26 octombrie 2016 a Curții

de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 14 martie 2017.