ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2091/2016

Decizia nr. 2091/2016

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare din 03 iulie 2014 și, pe cale de consecință, să se constate că nu a fost incompatibil în funcția de manager al Spitalului Orășenesc Hațeg în perioada 27 iunie 2012-03 septembrie 2012, cât timp a deținut funcția de consilier local. Totodată, a solicitat instanței să se constate că secretarul Unității Administrativ-Teritoriale Orașul Hațeg este direct responsabil pentru neinformarea sa cu privire la starea de incompatibilitate și a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Prin sentința civilă nr. 1695 din 06 noiembrie 2014, Tribunalul Hunedoara a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de ședință din 24 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 în raport de prevederile art. 41 alin. (1), art. 16 și art. 53 din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 60 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.3 a declarat recurs reclamantul A., fără a încadra criticile formulate în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

reiterează excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 în raport cu prevederile art. 41 alin. (1), art. 16 și art. 53 din Constituție, susținând că interpretarea instanței de fond este eronată.

Se susține că prevederile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, fiind încălcate și principiile dreptului internațional care garantează dreptul la muncă al persoanelor. Mai mult, se afirmă că restricțiile prevăzute de art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 afectează posibilitatea de dezvoltare a relațiilor cu lumea înconjurătoare intrând în sfera vieții sale private, fiind încălcat în mod flagrant dreptul prevăzut de art. 8 din Convenție.

Se arată că, prin Decizia nr. 1410 din 2 noiembrie 2010, Curtea Constituțională nu a soluționat excepția de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile constituționale indicate în cuprinsul excepției invocate, ci doar în raport cu prevederile art. 37, art. 40 și art. 53 din Constituția României.

La soluționarea excepției de neconstituționalitate, recurentul-reclamant solicită să fie avută în vedere și Hotărârea C.E.D.O. din 10 Decembrie 2013, pronunțată în cauza Mănescu împotriva României.

II. Considerentele Înaltei Curți

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Verificând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., conform rezoluției din 27 aprilie 2015, prin procesul-verbal de înmânare din 15 mai 2015, recurentul A. a fost încunoștințat cu privire la obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității cererii. Termenul pentru îndeplinirea obligației de depunere a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru s-a împlinit la data de 26 mai 2015.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26 iunie 2015, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. civ., susținând că cererea de recurs nu cuprinde nici domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, nici numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea și nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 06 iulie 2015. Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, depus la dosar la data de 15 februarie 2016, raportorul a apreciat că, în sensul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., este fundamentată soluția de anulare a recursului, pentru neîndeplinirea obligației de depunere a taxei judiciare de timbru și pentru faptul că motivele de recurs invocate nu pot fi încadrate între cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 2 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., Completul de filtru a dispus comunicarea raportului, care a fost comunicat la data de 28 martie 2016 atât recurentului-reclamant (conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs) cât și intimatei-pârâte (conform dovezii de înmânare aflată la dosarul de recurs).

Cu referire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată că, prin Notele de ședință înregistrate la dosar la data de 08 aprilie 2016, recurentul-reclamant a precizat, cu privire la motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, că a solicitat rejudecarea cauzei raportat la art. 1, art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție și a susținut că dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 contravin prevederilor menționate ale Convenției. Atașat Notelor de ședință, recurentul-reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Analizând cererea de recurs în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.:

„Art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor

(…)

(5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților”.

2.1. În ceea ce privește excepția netimbrării, invocată prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului

Înalta Curte constată că, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, recurentului-reclamant i-a fost comunicată, la data de 15 mai 2015, obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea nulității cererii.

Termenul pentru îndeplinirea obligației de depunere a dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru s-a împlinit la data de 26 mai 2015, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON la data de 08 aprilie 2016.

2.2. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. a) C. proc. civ., excepție invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare

Într-adevăr, se constată că cererea de recurs nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., conform cărora „art. 486 -(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) (…) domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea”.

În ceea ce privește domiciliul recurentului, se apreciază că sunt suficiente mențiunile cuprinse în cererea de chemare în judecată, iar, în ceea ce privește numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea, se constată că plicul cu care a fost expediat recurs cuprinde mențiunea „Cabinet individual de avocatură B., Hațeg, județul Hunedoara”, fiind vorba de același avocat care a reprezentat interesele recurentului în fața instanței de fond.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă în temeiul art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. a) C. proc. civ.

2.3. În ceea ce privește excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. d) C. proc. civ., excepție invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:

„Art. 486 – Cererea de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile”.

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

„Art. 489 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488”.

Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, Înalta Curte constatată că recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

și nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se să reia și să dezvolte argumente în sprijinul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, invocată în fața instanței de fond și care a fost respinsă prin Decizia Curții Constituționale nr. 844 din 10 decembrie 2015.

Totodată, se constată că aspectele prezentate în cuprinsul notelor de ședință înregistrate la dosar la data de 08 aprilie 2016, nu sunt de natură a complini lipsurile cererii de recurs sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru

considerentele expuse la pct. II.2.3,

în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 60 din 11 martie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.