ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3560/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 177 din 22 iulie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul M.E.C.M.A. și pe fondul cauzei, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Ploiești. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta SC P. SRL. 2.1. Motivele de recurs În susținerea recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc.

civ., respectiv motivarea contradictorie a sentinței, precum și încălcarea normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor de drept material, reclamanta a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea pe considerentul că societatea ar fi prejudiciat bugetele comunitare, prin efectuarea de cheltuieli în afara cadrului legal și convențional pentru care au fost acordate subvențiile, prevederile contractului de finanțare fiind suspendate și neproducând efecte juridice. În realitate, a susținut reclamanta, cheltuielile pe care le-a efectuat sunt eligibile în sensul prevederilor H.G.

nr. 759/2007 și ale anexei 1 la Ordinul nr. 184/2008 al M.F.P., fiind efectiv plătite în perioada 2009 - 2011 pentru proiectarea și implementarea proiectului "Investiție nouă, fabrică pentru tubulatura metalică de ventilație", în conformitate cu dispozițiile legale în domeniu. Cu privire la motivul referitor la existența unor considerente contradictorii, reclamanta a arătat că, deși prima instanță a reținut că nu pot fi luate în calcul cheltuielile efectuate după data primirii notificării de suspendare a contractului de finanțare, 9 februarie 2011, nu a acordat totuși cheltuielile făcute anterior acestei date, care erau astfel eligibile.

3. Apărările pârâtului Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei - în prezent Ministerul Fondurilor Europene - a solicitat respingerea recursului, susținând în esență că au fost corect aplicate prevederile Ordinului nr. 184/2008 pentru aprobarea listelor de cheltuieli eligibile, potrivit cărora, cheltuielile efectuate de beneficiar sunt considerate eligibile de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare. Or, în cauză, reclamanta fiind notificată la 9 februarie 2011 cu privire la suspendarea prevederilor contractului de finanțare, s-a constatat în mod întemeiat că societatea nu poate beneficia de rambursarea cheltuielilor realizate pentru îndeplinirea condițiilor specifice pentru eligibilitatea proiectului, contractul nefiind valabil încheiat și neproducând efecte juridice.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza dispozițiilor Încheierii de ședință din data de 12 februarie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea din 25 martie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond.

4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu este incidentă nici una dintre ipotezele reglementate de acest text de lege, respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii. Considerentele sentinței recurate îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și argumentează clar și convingător soluția pronunțată în dispozitiv, instanța de fond analizând în mod adecvat probele administrate în cauză. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea constată că nu se impune casarea hotărârii nici prin prisma acestui motiv de nelegalitate, instanța de fond interpretând și aplicând corect prevederile legale incidente.

De menționat că între părți a mai existat un litigiu ce a format obiectul Dosarului nr. 882/42/2011 al aceleași curți de apel, prin care SC P. SRL a solicitat obligarea pârâtului la executarea Contractului de finanțare nr. C1 din 26 noiembrie 2010, în sensul acordării finanțării nerambursabile, iar în subsidiar, restituirea sumei de 941.929,32 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor avansate de societate în scopul executării contractului. Sentința nr. 238 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești prin care se dispusese admiterea acțiunii, a fost casată prin Decizia nr. 5.077 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În acel litigiu s-a reținut neeligibilitatea proiectului și nelegalitatea contractului de finanțare, fiind justificat refuzul autorității pârâte de a acorda finanțarea nerambursabilă. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 935.454,93 RON reprezentând contravaloarea unor cheltuieli efectuate în vederea întocmirii proiectului și executării contractului de finanțare, petit subsidiar al primei acțiuni, care nu a fost soluționat, motiv pentru care s-a și respins excepția autorității de lucru judecat. Se constată că prin sentința recurată au fost corect interpretate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2009 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, precum și ale Ordinului M.F.P.

nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor. Astfel cum rezultă din probele dosarului, cheltuielile realizate de reclamantă pentru îndeplinirea condițiilor specifice pentru eligibilitatea proiectului au fost declarate neeligibile la momentul acceptării inițiale a proiectului, prin scrisoarea de aprobare tehnico-financiară din 8 septembrie 2010. Astfel, au fost declarate neeligibile următoarele categorii de cheltuieli: amenajări protecția mediului, birouri, spații sediu administrativ, depozite, platforme betonate, spații verzi, mobilier, avize, acorduri, autorizații, comisioane, taxe și cote legale. În baza scrisorii de aprobare tehnico-financiară și a documentelor transmise de reclamantă, s-a încheiat contractul de finanțare nr. C1 din 26 noiembrie 2010, prin semnarea căruia beneficiarul a acceptat termenii și condițiile în care urma să primească finanțarea nerambursabilă.

Ulterior, la data de 9 februarie 2011 reclamanta a fost notificată cu privire la suspendarea prevederilor contractului, iar prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5.077 din 28 noiembrie 2012 s-a constatat că declararea ca eligibil a proiectului și încheierea contractului de finanțare nerambursabilă s-au făcut cu încălcarea procedurii interne de soluționare a contestațiilor, fiind astfel pe deplin justificat refuzul autorității pârâte de a acorda finanțarea nerambursabilă. 4.2.2. Soluția instanței de recurs În raport de considerentele expuse mai sus, sentința atacată fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SRL împotriva Sentinței nr. 177 din 22 iulie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI