ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3560/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3560/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința nr. 177 din 22 iulie 2013,
Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și
fiscal, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul M.E.C.M.A.
și pe fondul cauzei, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta
SC P. SRL Ploiești.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței a
declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta SC P. SRL.
2.1. Motivele de
recurs
În susținerea
recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile
art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., respectiv motivarea
contradictorie a sentinței, precum și încălcarea normelor de drept material.
2.2. Principalele
argumente invocate
Cu privire la motivul
de nelegalitate referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea normelor de
drept material, reclamanta a susținut că instanța de fond a respins în mod
greșit acțiunea pe considerentul că societatea ar fi prejudiciat bugetele
comunitare, prin efectuarea de cheltuieli în afara cadrului legal și
convențional pentru care au fost acordate subvențiile, prevederile contractului
de finanțare fiind suspendate și neproducând efecte juridice.
În realitate, a
susținut reclamanta, cheltuielile pe care le-a efectuat sunt eligibile în
sensul prevederilor H.G. nr. 759/2007 și ale anexei 1 la Ordinul nr. 184/2008
al M.F.P., fiind efectiv plătite în perioada 2009 - 2011 pentru proiectarea și
implementarea proiectului "Investiție nouă, fabrică pentru tubulatura
metalică de ventilație", în conformitate cu dispozițiile legale în
domeniu.
Cu privire la motivul
referitor la existența unor considerente contradictorii, reclamanta a arătat
că, deși prima instanță a reținut că nu pot fi luate în calcul cheltuielile
efectuate după data primirii notificării de suspendare a contractului de
finanțare, 9 februarie 2011, nu a acordat totuși cheltuielile făcute anterior
acestei date, care erau astfel eligibile.
Apărările
pârâtului
Prin întâmpinarea
formulată, Ministerul Economiei - în prezent Ministerul Fondurilor Europene - a
solicitat respingerea recursului, susținând în esență că au fost corect
aplicate prevederile Ordinului nr. 184/2008 pentru aprobarea listelor de
cheltuieli eligibile, potrivit cărora, cheltuielile efectuate de beneficiar
sunt considerate eligibile de la data intrării în vigoare a contractului de
finanțare.
Or, în cauză,
reclamanta fiind notificată la 9 februarie 2011 cu privire la suspendarea
prevederilor contractului de finanțare, s-a constatat în mod întemeiat că
societatea nu poate beneficia de rambursarea cheltuielilor realizate pentru
îndeplinirea condițiilor specifice pentru eligibilitatea proiectului,
contractul nefiind valabil încheiat și neproducând efecte juridice.
Procedura de
soluționare a recursului
4.1. Cu privire la
examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în
cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în
completul filtru, fiind comunicat părților în baza dispozițiilor Încheierii de
ședință din data de 12 februarie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc.
civ.
Prin Încheierea din
25 martie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul
raportului întocmit în cauză, că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate
și, în consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în
conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen
de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la
fondul recursului
4.2.1. Analiza
motivelor de casare invocate
Cu privire la motivul
prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu este
incidentă nici una dintre ipotezele reglementate de acest text de lege,
respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii.
Considerentele
sentinței recurate îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit.
b) C. proc. civ. și argumentează clar și convingător soluția pronunțată în
dispozitiv, instanța de fond analizând în mod adecvat probele administrate în
cauză.
Cu privire la motivul
prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Curtea constată că nu
se impune casarea hotărârii nici prin prisma acestui motiv de nelegalitate,
instanța de fond interpretând și aplicând corect prevederile legale incidente.
De menționat că între
părți a mai existat un litigiu ce a format obiectul Dosarului nr. 882/42/2011
al aceleași curți de apel, prin care SC P. SRL a solicitat obligarea pârâtului
la executarea Contractului de finanțare nr. C1 din 26 noiembrie 2010, în sensul
acordării finanțării nerambursabile, iar în subsidiar, restituirea sumei de
941.929,32 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor avansate de societate
în scopul executării contractului.
Sentința nr. 238 din
25 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești prin care se dispusese admiterea
acțiunii, a fost casată prin Decizia nr. 5.077 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin
care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În acel litigiu s-a reținut
neeligibilitatea proiectului și nelegalitatea contractului de finanțare, fiind
justificat refuzul autorității pârâte de a acorda finanțarea nerambursabilă.
În prezenta cauză,
reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 935.454,93 RON
reprezentând contravaloarea unor cheltuieli efectuate în vederea întocmirii
proiectului și executării contractului de finanțare, petit subsidiar al primei
acțiuni, care nu a fost soluționat, motiv pentru care s-a și respins excepția
autorității de lucru judecat.
Se constată că prin
sentința recurată au fost corect interpretate prevederile art. 2 alin. (1) din
H.G. nr. 759/2009 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate
în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, precum și ale
Ordinului M.F.P. nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli
eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor.
Astfel cum rezultă
din probele dosarului, cheltuielile realizate de reclamantă pentru îndeplinirea
condițiilor specifice pentru eligibilitatea proiectului au fost declarate
neeligibile la momentul acceptării inițiale a proiectului, prin scrisoarea de
aprobare tehnico-financiară din 8 septembrie 2010.
Astfel, au fost
declarate neeligibile următoarele categorii de cheltuieli: amenajări protecția
mediului, birouri, spații sediu administrativ, depozite, platforme betonate,
spații verzi, mobilier, avize, acorduri, autorizații, comisioane, taxe și cote
legale.
În baza scrisorii de
aprobare tehnico-financiară și a documentelor transmise de reclamantă, s-a
încheiat contractul de finanțare nr. C1 din 26 noiembrie 2010, prin semnarea
căruia beneficiarul a acceptat termenii și condițiile în care urma să primească
finanțarea nerambursabilă.
Ulterior, la data de
9 februarie 2011 reclamanta a fost notificată cu privire la suspendarea
prevederilor contractului, iar prin Decizia Înaltei Curți de Casație și
Justiție nr. 5.077 din 28 noiembrie 2012 s-a constatat că declararea ca
eligibil a proiectului și încheierea contractului de finanțare nerambursabilă
s-au făcut cu încălcarea procedurii interne de soluționare a contestațiilor,
fiind astfel pe deplin justificat refuzul autorității pârâte de a acorda
finanțarea nerambursabilă.
4.2.2. Soluția
instanței de recurs
În raport de
considerentele expuse mai sus, sentința atacată fiind pronunțată cu respectarea
prevederilor legale, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 497
alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC P. SRL împotriva Sentinței nr. 177 din 22 iulie 2013 a Curții de
Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI