ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3693/2015

Decizia nr. 3693/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 271 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile, a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de introducere a acțiunii, a admis excepția tardivității formulării acțiunii, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca fiind tardiv introdusă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul a ridicat de la Centrul Militar Județean Timiș la data de 20.03.1986 livretul militar, în acest document fiind menționate numărul ordinului, motivarea și temeiurile legale ale trecerii în rezervă.

Totodată, Curtea a constatat că la data de 31.10.1985 reclamantul a semnat de primire a exemplarului 1 de pe nota de lichidare, unde este precizat motivul de trecere în rezervă. Față de cele menționate, instanța a reținut că reclamantul a luat cunoștință despre actul administrativ atacat, iar această luare la cunoștință are semnificația unei comunicări valabile a acestui act administrativ.

Reținând cele expuse, curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului de repunere în termenul de exercitare a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea reclamantului ca fiind tardiv introdusă. Față de soluția pronunțată, curtea nu a mai analizat susținerile reclamantului care vizează fondul cererii de chemare in judecata.

Împotriva acestei sentințe, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, revizuentul redă istoricul cauzei și invocă dispozițiile legale pe care le consideră incidente.

Înainte de a analiza motivele invocate în calea de atac formulată, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte reține că se impune declinarea competenței de soluționare, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc. civ., „necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad”.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are dreptul și libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate pot exercita căile ordinare și extraordinare de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

În raport de motivarea cererii de revizuire, competența de soluționare a căii extraordinare de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 271 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, aparține Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

În aceste condiții, cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 271 din 19 mai 2010 va fi soluționată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, care are competența de a analiza îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și, în consecință:

Trimite cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței civile nr. 271 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2015.