ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4778/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 iulie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul H.L. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin încheierea cu nr. 60/ I/A din 4 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4012/2005 Curtea de Apel Oradea a menținut măsura arestării a inculpatului H.L., constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

În motivarea acestei încheieri, instanța de apel a arătat că procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpat se constată că și în prezent temeiurile care au determinat luarea acesteia nu au încetat, întrucât nu au intervenit elemente și împrejurări noi, în speță fiind îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., inclusiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică, fiind evident că lăsarea sa în libertate, în condițiile faptelor ce i se impută, ar putea trezi opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială. S-a mai făcut precizarea că în cauză luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale, inclusiv a celor rezultate din reglementările internaționale, la care România a aderat și este parte.

Împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.L., prin care a solicitat, conform memoriului depus la dosar, a se dispune casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au dispărut temeiurile în baza cărora a fost arestat, judecata putând avea loc și cu persoana sa în stare de libertate, neexistând nici un indiciu că s-ar putea sustrage de la judecată, ori că ar influența în mod negativ desfășurarea procesului penal. Recursul declarat de inculpatul H.L. este nefondat. Din actele și lucrările de la dosar rezultă că inculpatul H.L.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două fapte prevăzute de legea penală și anume una prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 10 ani, iar cealaltă prevăzută de art. 288 C. pen., ambele în condițiile unor circumstanțe agravante, respectiv art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., iar arestarea preventivă s-a dispus avându-se în vedere tocmai aceste aspecte. De asemenea, mai rezultă că la săvârșirea faptei de trafic de droguri de mare risc au participat mai multe persoane, care au acționat după un plan bine pus la punct, conspirativ, obiectul material al infracțiunii formându-l cantitatea de 22 kg heroină.

Din cele arătate rezultă în mod evident că în cauză nu au dispărut temeiurile în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, gravitatea faptelor și pericolul social ridicat al acestora subzistând și în momentul de față. La toate acestea se mai adaugă și faptul că, între timp, împotriva inculpatului a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, privativă de libertate, care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să prefigureze vinovăția acestuia, confirmând în acest fel realitatea învinuirilor aduse. În consecință, pentru cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul H.L. este neîntemeiat, și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Aflat în culpă procesuală, inculpatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei încheieri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L. împotriva încheierii nr. 60/ I/A din 4 iulie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.