ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4778/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 iulie 2006,

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive,

luată față de inculpatul H.L. trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., și de art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin încheierea cu nr. 60/

I/A din 4 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4012/2005 Curtea de Apel Oradea

a menținut măsura arestării a inculpatului H.L., constatând legalitatea și

temeinicia acesteia.

În motivarea acestei

încheieri, instanța de apel a arătat că procedând la verificarea legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpat se constată că

și în prezent temeiurile care au determinat luarea acesteia nu au încetat,

întrucât nu au intervenit elemente și împrejurări noi, în speță fiind

îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

inclusiv condiția pericolului concret pentru ordinea publică, fiind evident că

lăsarea sa în libertate, în condițiile faptelor ce i se impută, ar putea trezi

opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate socială.

S-a mai făcut precizarea

că în cauză luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului

s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale, inclusiv a celor

rezultate din reglementările internaționale, la care România a aderat și este

parte.

Împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.L.,

prin care a solicitat, conform memoriului depus la dosar, a se dispune casarea

acesteia, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au dispărut

temeiurile în baza cărora a fost arestat, judecata putând avea loc și cu persoana

sa în stare de libertate, neexistând nici un indiciu că s-ar putea sustrage de

la judecată, ori că ar influența în mod negativ desfășurarea procesului penal.

Recursul declarat de

inculpatul H.L. este nefondat.

Din actele și lucrările

de la dosar rezultă că inculpatul H.L. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea a două fapte prevăzute de legea penală și anume una prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care legea prevede o pedeapsă privativă

de libertate mai mare de 10 ani, iar cealaltă prevăzută de art. 288 C. pen.,

ambele în condițiile unor circumstanțe agravante, respectiv art. 75 lit. a) și art.

41 alin. (2) C. pen., iar arestarea preventivă s-a dispus avându-se în vedere

tocmai aceste aspecte.

De asemenea, mai rezultă

că la săvârșirea faptei de trafic de droguri de mare risc au participat mai

multe persoane, care au acționat după un plan bine pus la punct, conspirativ,

obiectul material al infracțiunii formându-l cantitatea de 22 kg heroină.

Din cele arătate rezultă

în mod evident că în cauză nu au dispărut temeiurile în baza cărora s-a dispus

arestarea preventivă a inculpatului, gravitatea faptelor și pericolul social

ridicat al acestora subzistând și în momentul de față.

La toate acestea se mai

adaugă și faptul că, între timp, împotriva inculpatului a fost pronunțată o

hotărâre de condamnare, privativă de libertate, care, chiar dacă nu este

definitivă, este în măsură să prefigureze vinovăția acestuia, confirmând în

acest fel realitatea învinuirilor aduse.

În consecință, pentru

cele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul

H.L. este neîntemeiat, și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aflat în culpă

procesuală, inculpatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de

soluționarea prezentei căi de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei

încheieri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.L. împotriva încheierii nr. 60/ I/A din 4 iulie 2006 a

Curții de Apel Oradea, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

august 2006.