ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 05.11.2014

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

05.11.2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 226/F din 12 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. (1968) și art. 281 C. pen. (1968), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1968), în infracțiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 348 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În

baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.O., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.O. la pedeapsa de 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activități.

În

baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în total 2 ani și 2 luni închisoare.

În

baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 2 ani.

În

baza art. 45 alin. (5) și (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. și a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat).

În

baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În

baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În

baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Căminului Cultural sau a Bibliotecii Comunale din com. Sinești, jud. Ialomița - pe o perioadă de 80 de zile.

În

baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În

baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și (5), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul S.O. la plata sumei de 1950 RON daune materiale și 500 euro daune morale către partea civilă S.G.

În

baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 476/P/2012 din

19 decembrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul S.O., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. (1968), și, exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen. (1968), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1968), constând în aceea că la data de 10 august 2011 a încheiat o înțelegere cu persoana vătămată S.G., prin care se obliga să-i acorde acesteia asistență juridică în dosarul civil nr. 51461/299/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 București.

Ca urmare a acestei înțelegeri, inculpatul a fost prezent și a formulat concluzii la termenul din data de 08 septembrie 2011, în condițiile în care fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor prin decizia Consiliului Baroului București nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009. în baza contractului de asistență juridică (care nu a fost niciodată prezentat persoanei vătămate pentru semnare, dar care este indicat cu nr. 3681 din 11 august 2011 în cuprinsul împuternicirii avocațiale cu același nr. depusă Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 București), inculpatul a solicitat persoanei vătămate, în mod repetat, plata mai multor sume de bani (onorariu - 1200 RON, studiu dosar - 150 RON, comision supliment expertiză - 93 RON etc), obținând astfel un folos material pentru sine și producându-i o pagubă persoanei vătămate, prin aceea că nu și-a respectat obligațiile profesionale stabilite conform înțelegerii pentru care a fost remunerat.

La termenul de judecată din data de 30 mai 2014 inculpatul S.O. a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea încuviințând cererea sa în acest sens, astfel că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile art. 375 și art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În

fapt, Curtea a reținut că la data de 10 august 2011, inculpatul S.O. a încheiat o înțelegere cu persoana vătămată S.G., prin care se obliga să-i acorde asistență juridică acesteia în dosarul civil nr. 51461/299/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 București, inculpatul fiind prezent și formulând concluzii la termenul din data de 08 septembrie 2011, în condițiile în care fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor prin decizia Consiliului Baroului București nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009. În baza contractului de asistență juridică (care nu a fost niciodată prezentat părții vătămate pentru semnare, dar care este indicat cu nr. 3681 din 11 august 2011 în cuprinsul împuternicirii avocațiale cu același nr. depusă la Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 București), inculpatul a solicitat persoanei vătămate, în mod repetat, plata mai multor sume de bani (onorariu - 1200 RON, studiu dosar - 150 RON, comision supliment expertiză - 93 RON etc), obținând astfel un folos material pentru sine și producându-i o pagubă persoanei vătămate, prin aceea că nu și-a respectat obligațiile profesionale stabilite conform înțelegerii pentru care a fost remunerat.

Situația de fapt a fost reținută de instanță prin coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- plângerea și declarațiile persoanei vătămate S.G., din care rezultă că l-a cunoscut pe inculpat, la data de 10 august 2011, în fața Curții de Apel București, acest oferindu-și serviciile de avocat pentru asistență juridică/reprezentare în dosarul de partaj în care partea vătămată figura ca pârât; la solicitarea persoanei vătămate de a încheia contract în formă scrisă, inculpatul a replicat că nu era necesar în acel moment, persoana vătămată achitându-i suma de 150 RON, chiar în aceeași zi, în vederea studierii Dosarului nr. 51461/299/2010, și onorariul în cuantum de 1.200 RON în ziua următoare (conform chitanțelor eliberate de inculpat, purtând ștampila și semnătura acestuia, fără nr. serie); persoana vătămată a aflat abia în urma demersurilor efectuate la Baroul București că inculpatul S.O. fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor încă din data de 29 septembrie 2009, și în consecință nu avea drept de exercitare a profesiei, fiind indusă în eroare cu privire la calitatea inculpatului de avocat practicant și pentru că se prezenta mereu în robă, persoana vătămată întâlnindu-l de fiecare dată în fața instanțelor judecătorești;

- relațiile comunicate de Judecătoria sectorului 1 București, prin adresa din 29 noiembrie 2013, potrivit cărora în urma verificării registrului de bară la completul care a judecat Dosarul nr. 51461/299/2010 s-a stabilit că avocatul S.O. nu a studiat niciodată dosarul, cererea de studiu nefiind necesară în formă scrisă la acea dată, dar fiind necesară identificarea părții solicitante după cartea de identitate, ce trebuia să figureze în registru și care, în cazul de față, se regăsește doar în ce-i privește pe S.G., S.H. și V.I. nu și a inculpatului, iar inculpatul a fost prezent doar la termenul din data de 08 septembrie 2011, când a formulat concluzii de înlocuire a expertului;

- declarația martorului S.I., în sensul că inculpatul a participat la judecată la termenul din data de 08 septembrie 2011, formulând concluzii orale, după care nu a mai fost găsit, martorul fiind de față când persoana vătămată i-a achitat inculpatului, în baza înțelegerii privind asistența juridică, sumele de bani solicitate, în cuantum total de 1.950 RON (pentru unele dintre acestea inculpatul eliberând chitanțe fără serie sau nr., doar cu ștampilă și semnătură), fără ca ulterior inculpatul să-și respecte obligațiile profesionale asumate pentru care fusese plătit; inculpatul i-a creat și martorului impresia de avocat practicant, întrucât acesta, de asemenea, l-a întâlnit în cadrul diverselor instanțe judecătorești, purtând robă și având chitanțier și ștampilă;

- declarația semnată și ștampilată la data de 08 martie 2012 de inculpat, prin care acesta se obliga să-i restituie persoanei vătămate suma avansată pentru servicii de asistență/reprezentare în cuantum de 1950 RON;

- adresa din 15 noiembrie 2013, prin care Baroul București a comunicat decizia Consiliului Baroului nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009, prin care inculpatul S.O. fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor, începând cu data de 1 octombrie 2009, decizie ce i-a fost comunicată acestuia la sediul profesional cunoscut în acel moment, cu confirmare de primire, la data de 14 octombrie 2009, care a fost

retumată la data de 26 octombrie 2009 pentru lipsă destinatar, cu atașarea dovezilor aferente;

- adresa din 21 noiembrie 2013, prin care Baroul București a comunicat că în perioada suspendării nu poate fi exercitată profesia de avocat, aceeași informație fiind afișată și pe site-ul oficial al baroului, la rubrica „fără drept de exercitare" figurând și avocatul S.O.;

- declarațiile inculpatului S.O., care a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S.O., care, la data de 10 august 2011 a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.G., cu prilejul încheierii contractului de asistență juridică din 11 august 2011, menținând-o în eroare pe parcursul executării aceluiași contract, cu privire la dreptul său de a practica profesia de avocat, deși nu își putea îndeplini obligațiile de asistență/reprezentare în Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 București, având în vedere că fusese suspendat din profesie, „fără drept de exercitare", prin decizia Consiliului Baroului nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009, obținând astfel un folos material injust pentru sine și producând persoanei vătămate o pagubă de 1.950 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care a acordat asistență juridică numitul S.G. în Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 București, la termenul din data de 08 septembrie 2011 depunând împuternicire avocațială și formulând concluzii, în condițiile în care fusese suspendat din profesie, „fără drept de exercitare", pentru neplata taxelor, prin decizia Consiliului Baroului nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a reținut că activitatea inculpatului nu poate constitui o simplă neînțelegere între părți, privind executarea contractului de asistență juridică, tocmai mijloacele calificate de inducere în eroare folosite relevând caracterul penal al faptei sale.

De asemenea, inculpatul nu poate susține că nu ar fi luat cunoștință de această decizie de suspendare, „fără drept de exercitare", dispozițiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat fiind foarte clare sub acest aspect; astfel, potrivit art. 28 calitatea de avocat este suspendată „ (...) c) în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor".

În

plus, după cum s-a arătat și în doctrină, necunoașterea de către făptuitor a condițiilor legale de exercitare a profesiei nu înlătură caracterul penal al faptei, deoarece dispozițiile care reglementează regimul de exercitare a profesiei sau

meseriei, deși sunt cuprinse într-o lege nepenală, au caracterul de norme penale care întregesc conținutul infracțiunii.

Cu privire la legea aplicabilă, art. 5 alin. (1) C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a arătat că legea penală mai favorabilă este, în cauză, legea nouă, chiar dacă în sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni, întrucât limitele reduse de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare C. pen. în vigoare pentru infracțiunea de înșelăciune (închisoarea de la 1 la 5 ani, față de închisoarea de la 3 la 15 ani), în condițiile în care instanța se va orienta spre minimul special, conduc la o pedeapsă rezultantă mai mică decât aceea care s-ar aplica potrivit legii vechi, chiar dacă sporul prevăzut de legea nouă pentru concursul de infracțiuni este obligatoriu, iar minimul special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii este mai mare cu 2 luni.

Astfel fiind, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. (1968) și art. 281 C. pen. (1968), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1968), în infracțiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 348 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), prejudiciul cauzat și nerecuperat, precum și starea de pericol creată pentru regimul legal de exercitare a profesiei de avocat, dar și atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele, în condițiile procedurii prevăzute la art. 375 și art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Referitor la aprecierea în concret a gradului de pericol social al infracțiunilor s-a avut în vedere că inculpatul și-a asigurat condițiile propice desfășurării activității infracționale, prezentându-se părții vătămate sub aparența unui avocat cu drept de practică, în fața unei instanțe judecătorești, purtând robă, având chitanțier și ștampilă, eliberând și depunând la dosarul instanței împuternicire avocațială.

Chiar dacă prejudiciul adus părții vătămate nu este într-un cuantum ridicat, atingerea adusă valorilor sociale nu este minimă, urmarea produsă prin comiterea infracțiunii prevăzute de art. 348 C. pen. (ce rezultă ex re) este semnificativă tocmai prin concursul cu infracțiunea de înșelăciune și modul calificat în care au fost săvârșite, dată fiind mai ales profesia inculpatului, de care nu a pregetat să se folosească.

Curtea nu a putut reține circumstanțe atenuante, în ceea ce îl privește pe inculpat, atitudinea sa de recunoaștere a faptei fiind valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și neregăsindu-se în speță niciuna dintre împrejurările enumerate la art. 75 C. pen.

În

ceea ce privește pedepsele complementară și accesorie, Curtea a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis.

S-a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou și Pîrcălab împotriva României și prin decizia Calmanovici împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

În

baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare.

În

Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În

baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În

baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În

baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Căminului Cultural sau a Bibliotecii Comunale din com. Sinești, jud. Ialomița - pe o perioadă de 80 de zile.

În

baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că persoana vătămată S.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.950 RON, reprezentând daune materiale, și suma de 250.000 euro, reprezentând daune morale.

În

fața instanței, inculpatul a arătat că este de acord să plătească părții civile suma solicitată cu titlu de daune materiale - de 1950 RON -, pe care a recunoscut-o, de altfel, și prin declarația aflată la dosarul de urmărire penală, semnată, ștampilată și înmânată părții civile la data de 8 martie 2012, la insistențele acesteia.

Având în vedere că fapta ilicită a inculpatului, comisă cu intenție, de a o induce în eroare pe persoana vătămată S.G., în scopul obținerii de foloase materiale injuste - în total 1.950 RON, a produs acesteia un prejudiciu, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) și (5), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ. (aplicabil față de data faptei ilicite), a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1950 RON daune materiale și 500 euro daune morale către partea civilă S.G.

Deși infracțiunea de înșelăciune este una contra patrimoniului, Curtea a apreciat că se justifică în cauză și acordarea de daune morale, într-un cuantum

mult mai mic însă decât cel solicitat, daune care, împreună cu obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului material cauzat și cu sancțiunea de drept penal aplicată să constituie o suficientă satisfacție pentru partea civilă.

Nu poate fi negat prejudiciul moral cauzat părții civile în condițiile în care, după angajarea - la data de 10 august 2011 - a inculpatului ca avocat în cauza în care figura ca pârât, avocat pe care l-a și plătit, abia în luna martie 2012, când a și formulat plângere penală împotriva inculpatului a constatat că de fapt a fost lipsit de apărarea de care era convins că beneficia.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel inculpatul S.O., solicitând reducerea pedepsei și aplicarea art. 80 alin. (1) C. pen., având în vedere circumstanțele sale personale, precum și înlăturarea obligării la plata daunelor morale față de partea civilă, apreciind că aceasta nu a suferit un prejudiciu moral.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul S.O. este nefondat.

Rezultă că inculpatul S.O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 10 august 2011 a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.G., cu prilejul încheierii contractului de asistență juridică din 11 august 2011, menținând-o în eroare pe parcursul executării aceluiași contract, în condițiile în care fusese suspendat din profesie, fără drept de exercitare, iar la termenul din data de 8 septembrie 2011, acordat în Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sectorului 1 București a depus împuternicire avocațială și a formulat concluzii, de asemenea în condițiile în care era suspendat din profesia de avocat, fără drept de excitare pentru neplata taxelor.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin actul de trimitere în judecată, fiind de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în condițiile art. 375 și art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, s-au avut în vedere plângerea și declarațiile persoanei vătămate S.G.; relațiile comunicate de Judecătoria sectorului 1 București, prin adresa din 14 noiembrie 2013, din care rezultă că avocatul S.O. nu a studiat niciodată dosarul, dar a fost prezent la termenul din data de 08 septembrie 2011, când a formulat concluzii de înlocuire a expertului; declarația martorului S.l., în sensul că inculpatul a participat la judecată la termenul din data de 08 septembrie 2011, formulând concluzii orale, după care nu a mai fost găsit; declarația semnată și ștampilată la data de 08 martie 2012 de inculpat, prin care acesta se obliga să-i restituie persoanei vătămate suma avansată pentru servicii de asistență/reprezentare în cuantum de 1950 RON; adresele

din 15 noiembrie 2013 și din 29 septembrie 2009 emise de către Baroul și declarațiile inculpatului S.O., care a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise.

În

ce privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., atât în cuantum cât și ca modalitate de executare.

Deși inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta este just individualizată având în vedere pericolul social deosebit al infracțiunilor și modalitatea în care au fost comise, referitor la exercitarea profesiei de avocat, prejudiciul cauzat părții vătămate și nerecuperat, deși s-a angajat să restituie sumele încasate pe nedrept, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Pedeapsa aplicată este corectă și în raport de atitudinea procesuală a inculpatului care a dat dovadă de sinceritate, a recunoscut și a regretat faptele comise și este la primul conflict cu legea penală, dar și în raport de pericolul social concret al acestora care rezultă din modalitatea în care inculpatul a acționat, prezentându-se ca avocat cu drept de practică, a purtat robă, a avut asupra sa chitanțier și ștampilă pentru a fi mai credibil față se partea vătămată și chiar a depus la dosar împuternicire avocațială, deși nu avea acest drept. Faptele sale sunt cu atât mai grave, cu cât, în calitate de avocat avea obligația să contribuie la respectarea legii, nu să o încalce.

Prin urmare, critica formulată de inculpat cu privire la pedeapsa aplicată nu poate fi primită și urmează a fi respinsă.

În

ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea art. 80 C. pen., Înalta Curte constată că față de gravitatea faptelor, modalitatea în care au fost săvârșite și scopul acestora, precum și de faptul că nu a achitat prejudiciul cauzat părții civile, nu sunt întrunite condițiile renunțării la aplicarea pedepsei.

Hotărârea instanței de fond este corectă și cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor morale, faptele săvârșite de acestea fiind de natură a crea un prejudiciul moral în dauna părții civile.

Repararea prejudiciului moral trebuie să fie integrală și să compenseze suferințele cauzate prin infracțiune și să fie într-un cuantum de natură să înlăture, pe cât posibil consecințele grave de natură morală, socială, produse prin încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei vătămate.

Daunele morale sunt destinate să confere persoanei vătămate o satisfacție echitabilă raportat la circumstanțele cauzei. Or, în cauza de față, partea civilă S.G., la momentul la care a fost abordat de inculpat, acesta prezentându-se ca fiind avocat cu drept de practică, se afla implicat într-un proces de partaj în calitate de pârât. Pe lângă importanța deosebită a unui astfel de proces și implicațiile sale, partea vătămată și-a pus toate speranțele în avocatul pe care l-a angajat să-i apere interesele.

Împrejurările în care partea civilă a fost victima unor infracțiuni de înșelăciune și exercitare fără drept a profesiei de avocat, sunt de natură să creeze

față de aceasta un prejudiciu moral, astfel că instanța de fond, în mod corect a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 euro cu titlul de daune morale.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul S.O. împotriva sentinței penale nr. 226/F din 12 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, este nefondat, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.O.

împotriva sentinței penale nr. 226/F din 12 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitiv

ă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2014.

§ Cauze similare