ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 831/2007

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

ședința publică din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Târgu

Mureș, a fost menținută starea de arest preventiv față

de inculpatul H.I.T., în baza dispozițiilor art. 300

2

C. proc.

pen., raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Instanța a respins

cererile inculpatului privind revocarea arestării preventive precum

și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de

interzicere a inculpatului de a nu părăsi localitatea, ca nefondate,

reținându-se că probatoriul administrat în cauză, atât în faza

urmăririi penale cât și în fața instanței de fond până

la pronunțarea sentinței penale, împotriva căreia a declarat

apelul dedus judecății, demonstrează că împotriva

inculpatului există indicii temeinice care fundamentează

bănuiala legitimă că acesta ar fi comis infracțiunea

prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., împotriva

inculpatului continuă să subziste temeiul legal prevăzut de art.

148 lit. f) C. proc. pen. Infracțiunea pentru care este acuzat inculpatul

este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în

acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă

pericol concret  pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele

reale reținute drept cadru al comiterii faptei imputate, natura și

importanța valorii sociale special ocrotite de legiuitorul român,

viața persoanei, valoarea socială iremediabil

vătămată, necesitatea împiedicării formării unui

sentiment de indignare în cadrul comunității din care provin

părțile în situația în care acesta ar fi cercetat în stare de

libertate.

Instanța a avut în

vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică a

inculpatului și referatul de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, din care rezultă

că acesta este perceput în comunitate ca un om cu un comportament violent.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării

preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă

măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi

localitatea.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține următoarele considerente:

Recurentul inculpat a fost

arestat preventiv, la data de 16 iunie 2005, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen., constând în faptul că, în după amiaza zilei de 13 iunie

2005, a aplicat victimei G.I. mai multe lovituri cu bâta și cu piciorul

peste corp, după care a transportat-o la o stână aflată în

Munții Căliman, iar în dimineața de 14 iunie 2005, i-a aplicat o

lovitură cu piciorul în cap, provocându-i o fractură cervicală

în urma căreia, la foarte scurt timp, victima a decedat. Instanța a

considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

Inculpatul a fost trimis în

judecată în stare de arest preventiv, iar prin sentința penală nr.

267 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Mureș a condamnat inculpatul pentru

infracțiunea reținută în sarcina sa.

Inculpatul a declarat apel

împotriva sentinței.

În cadrul apelului,

instanța a pus în discuție necesitarea menținerii sau

revocării măsurii arestării preventive, conform art. 300

2

C. proc. pen., conform căruia în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive

procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând

lucrările dosarului, reține că în mod corect instanța a

constatat că arestarea preventivă este legală. În cauză

temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat pentru a

fi justificată revocarea acestei măsuri.

Temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Potrivit art. 139 alin. (1) C.

proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu

altă măsură preventivă în cazul când s-au schimbat

temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Deoarece nu s-au schimbat

aceste temeiuri, în mod corect instanța a respins cererea

fundamentată pe acest text de lege și art. 145 C. proc. pen.

Toate aceste considerente

atrag concluzia că hotărârea pronunțată de

instanță este legală și temeinică și în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul H.I.T. împotriva încheierii din 2 februarie

2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 62/43/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 februarie 2007.