ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 831/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică din 2 februarie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, a fost menținută starea de arest preventiv față de inculpatul H.I.T., în baza dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen.

Instanța a respins cererile inculpatului privind revocarea arestării preventive precum și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de interzicere a inculpatului de a nu părăsi localitatea, ca nefondate, reținându-se că probatoriul administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în fața instanței de fond până la pronunțarea sentinței penale, împotriva căreia a declarat apelul dedus judecății, demonstrează că împotriva inculpatului există indicii temeinice care fundamentează bănuiala legitimă că acesta ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., împotriva inculpatului continuă să subziste temeiul legal prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Infracțiunea pentru care este acuzat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei imputate, natura și importanța valorii sociale special ocrotite de legiuitorul român, viața persoanei, valoarea socială iremediabil vătămată, necesitatea împiedicării formării unui sentiment de indignare în cadrul comunității din care provin părțile în situația în care acesta ar fi cercetat în stare de libertate. Instanța a avut în vedere la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică a inculpatului și referatul de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, din care rezultă că acesta este perceput în comunitate ca un om cu un comportament violent.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea. Recursul nu este fondat. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele considerente: Recurentul inculpat a fost arestat preventiv, la data de 16 iunie 2005, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., constând în faptul că, în după amiaza zilei de 13 iunie 2005, a aplicat victimei G.I. mai multe lovituri cu bâta și cu piciorul peste corp, după care a transportat-o la o stână aflată în Munții Căliman, iar în dimineața de 14 iunie 2005, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în cap, provocându-i o fractură cervicală în urma căreia, la foarte scurt timp, victima a decedat.

Instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar prin sentința penală nr. 267 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Mureș a condamnat inculpatul pentru infracțiunea reținută în sarcina sa. Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței. În cadrul apelului, instanța a pus în discuție necesitarea menținerii sau revocării măsurii arestării preventive, conform art. 300 2 C. proc. pen., conform căruia în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. Înalta Curte, verificând lucrările dosarului, reține că în mod corect instanța a constatat că arestarea preventivă este legală. În cauză temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat pentru a fi justificată revocarea acestei măsuri. Temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. Potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă în cazul când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Deoarece nu s-au schimbat aceste temeiuri, în mod corect instanța a respins cererea fundamentată pe acest text de lege și art. 145 C. proc. pen. Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârea pronunțată de instanță este legală și temeinică și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.I.T. împotriva încheierii din 2 februarie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 62/43/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2007.