ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3885/2007

Ședința

publică de la 14 mai 2007â

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările

dosarului se constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată de reclamanta SC O.H. SA Bușteni a chemat în judecată

Primăria orașului Bușteni și Consiliul Local

Bușteni pentru a fi obligați să-i restituie și

să-i lase în deplină proprietate și

pașnică posesie terenurile în suprafață totală de 36887 mp.

În

motivarea acțiunii, reclamanta învederează că este aceeași persoană

juridică cu cea care a deținut terenurile

prin cumpărare (fosta F.H. Bușteni), iar terenurile au fost preluate abuziv de

Statul Roman în

anul 1948

prin Legea nr. 119/1948 ca urmare a naționalizării.

Tribunalul

Prahova, prin sentința civilă nr. 978 din 4 noiembrie 2005 a respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, a

admis excepția inadmisibilității și în

consecință a respins acțiunea în

revendicare ca fiind

inadmisibilă.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, acțiunea în

revendicare întemeiată pe disp. art. 480-481 C. civ. a devenit inadmisibilă

privind restituirea terenurilor și construcțiilor preluate în mod abuziv de

către stat prin naționalizare, în condițiile în care, în vigoare, sunt

legi speciale cu caracter reparatoriu.

Prin

decizia nr. 62 din 12 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC O.H.

SA Bușteni.

A fost

admis apelul pârâtelor Primăria orașului Bușteni și Consiliul

Local Bușteni împotriva sentinței civile

nr. 978 din 4 noiembrie 2005 a Tribunalului

Prahova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul

că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată

de pârâtă și a respins acțiunea în revendicare ca fiind introdusă de o persoană

lipsită de calitate

procesuală activă.

În ceea ce

privește apelul declarat de reclamantă s-a reținut că, după

apariția Legii nr. 10/2001 este

inadmisibilă acțiunea în revendicare promovată în temeiul dispozițiilor art.

480-481 C. civ pentru imobilele

naționalizate, situație în care trebuie urmată procedura legii speciale

obligatorie, așa cum corect

s-a apreciat de către instanța de fond.

Referitor

la apelul pârâtelor, s-a reținut a fi fondat, cu următoarea motivare: se arată

că, în mod greșit instanța de fond a stabilit că reclamanta SC O.H. SA Bușteni

este continuatoarea fostei F.H. Bușteni, care a fost societate anonimă pe

acțiuni, al cărei capital social s-a constituit la 21 martie 1904 prin aportul

mai multor acționari,

acționari

ai căror moștenitori au formulat notificări cu privire la terenurile în

litigiu.

În sensul

celor arătate, s-au invocat deciziile nr. 5164 din 17 septembrie 2004 și nr.

144 din 16 ianuarie 2004, pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție, potrivit

cărora s-a stabilit că reclamanta nu este continuatoarea

vechii societăți, neîndeplinind condițiile

prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Împotriva

deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat

recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta

SC O.H. SA

Bușteni.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., critică următoarele

aspecte:

În primul

rând se susține că, în argumentarea admiterii apelului declarat de pârâta

Primăria Bușteni și de respingere a apelului reclamantei s-a invocat

un alt temei legal decât cel cu care a

fost investită instanța, atât în ceea ce privește lipsa calității procesuale

active, cât și excepția inadmisibilității.

În acest

sens, s-a motivat lipsa calității procesuale active a reclamantei

pentru neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001, acțiunea fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. și nu pe

Legea

nr. 10/2001.

Pornind de

la prevederile Legii nr. 10/2001 se enumera aspectele reținute greșit cu

privire la reclamantă ca persoană juridică cu capital de stat,

deși capitalul său este privat, că această

societate nu ar avea calitate procesuală activă, ci numai acționarii persoanei

juridice, existenți anterior anului 1948, că are calitate procesuală activă,

fiind continuatoarea fostei

F.H.

Bușteni, naționalizată prin Legea nr. 119/1948.

O altă

critică privește și greșita admitere a excepției inadmisibilității

acțiunii.

Analizând

motivele de recurs invocate, în raport și de dispozițiile art.

306 alin. (2) C. proc. civ. care permit

instanței de recurs să invoce și din oficiu

motivele de ordine publică, Înalta Curte reține

că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Sub un prim

aspect, prin cererea de chemare în judecată, intitulată "acțiune în

revendicare", reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i lase

în deplină proprietate și pașnică posesie

terenul în suprafață totală de 36887 mp, în care sunt incluse diferite parcele

în suprafețele evidențiate în acțiune,

situate în zona

numită Poiana Palanca.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe art. 480, art. 483-484 C. civ.

Este

adevărat că, în motivarea acțiunii, reclamanta face referiri la

diferite texte din Legea nr. 10/2001,

atunci când își susține calitatea

procesuală activă ca și continuatoare a fostei F.H. Bușteni,

preluată abuziv de Statul Român în anul

1948 prin efectul naționalizării,

reglementată de Legea

nr. 119/1948.

Prin

urmare, se constată că față de motivarea cererii intitulate "acțiune

în revendicare", față de temeiurile

juridice invocate de reclamantă și de modul în care aceasta a înțeles să-și

conceapă susținerile în fața instanței, nici tribunalul, nici curtea de apel nu

au fixat cadrul procesual în limitele

căruia judecata ar

fi trebuit să aibă loc.

Este

adevărat, că o anume situație de fapt expusă și probată trebuie

calificată juridic de instanțele de

judecată, lămurirea și explicarea obiectului

procesului presupunând stabilirea tuturor

instituțiilor și regulilor juridice

aplicabile. In același timp însă, calificarea juridică a unei situații

juridice de

fapt date, nu

poate fi făcută cu încălcarea principiului disponibilității, schimbându-se

astfel total obiectul și temeiul juridic al acțiunii.

În cauza

de față, nelămurind cadrul procesual, în funcție de care urma a se stabili

normele legale și instituțiile juridice aplicabile, și analizând cererea din

punctul de vedere al Legii nr. 10/2001, în condițiile în care motivarea și

susținerea cererii de chemare în judecată

cuprinde elemente proprii unei

acțiuni

în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, Înalta Curte constată că,

hotărârea recurată a fost dată prin

încălcarea art. 84 și art. 112 alin. (4)

C. proc. civ.,

schimbându-se astfel temeiul juridic.

Față de

aceste aspecte este inutil a se analiza și celelalte critici formulate în

recurs și în consecință Înalta Curte va admite recursul reclamantei SC O.H. SA

Bușteni, iar în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa atât decizia recurată,

cât și sentința pronunțată de

Tribunalul

Prahova, va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, care

urmează să răspundă tuturor criticilor din recurs.

Soluționarea

cauzei se va raporta la temeiul juridic de investire precizat

de reclamantă, respectiv art. 480 C.

civ., urmând a se răspunde și la

excepțiile invocate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta societatea comercială O.H. SA Bușteni;

Casează decizia nr. 62 din

12 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, precum

și sentința nr. 978 din 4 noiembrie 2005, pronunțată

de Tribunalul Prahova, secția civilă, și trimite

cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2007.