ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2006

HOTĂRÂRE

23.03.2006

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 iunie

2005, reclamantul S.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Tulcea, anularea hotărârii nr. 5103 din 31 mai 2005, emisă de pârâtă și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, prin

sentința civilă nr. 334/CA din 13 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut reclamantului, beneficiul

drepturilor solicitate pentru perioada 12 mai 1943 - 6 martie 1045, începând cu

data de 1 iunie 2005.

Instanța de fond a reținut că, din

probele administrate în cauză, a rezultat că familia reclamantului a făcut

obiectul schimbului de populație, în urma tratatului de la Craiova, fiind strămutată din localitatea Galep Ciatalgea, județul Durostor, Bulgaria, în

localitatea Beidoud, județul Tulcea.

Constatând că astfel sunt

îndeplinite condițiile art. 1 din lege și având în vedere caracterul

compensator al acesteia, instanța a concluzionat că beneficiază de prevederile

legii, și copiii născuți în perioada de refugiu sau strămutare a familiei,

deoarece au suferit alături de părinți, consecințele persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru greșita

aplicare a legii.

A susținut recurenta că intimatul,

nefiind născut în anul în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație, nu

se poate considera că a fost strămutat din Bulgaria, iar față de împrejurarea

că acesta s-a născut în anul 1944, în România, a concluzionat că nu

îndeplinește „condițiile” prevăzute în adresele nr. 1516 din 2 august 2002, a Ministerului Justiției și în adresa nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26

septembrie 2002, ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale, potrivit cărora pot benefica de aceste drepturi, numai „copiii născuți

în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în

timpul strămutării și născuți după strămutarea părințiilor în acea localitate”,

categorie în care reclamantul nu se încadrează.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean

român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în

altă localitate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția etnică la care au fost supuși cetățenii români, fără a face

distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului sau a

strămutării, deoarece traiul în asemenea condiții a avut consecințe vătămătoare

identice, materiale și morale, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul acestei perioade.

Curtea va respinge și apărările

recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, prin adresele menționate, întrucât aceste înscrisuri nu au fost

depuse la dosarul cauzei și prin natura lor juridică, nu pot avea drept

consecință, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.