ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1563/2016

Decizia nr. 1563/2016

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, la data de 6 ianuarie 2016, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe acesta la plata sumei de 5.788,69 RON și dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la plata efectivă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 19 septembrie 2015, autoturismul condus de acesta a fost implicat într-un accident de circulație cu autoturismul condus de pârât, sens în care i-a fost eliberată autorizația de reparații seria CR nr. l 869930.

Prin sentința nr. 907 din data de 21 martie 2016, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței teritoriale,

invocată de pârâtul B., și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Petroșani.

A admis excepția nelegalei timbrări a cererii reconvenționale invocate de instanță din oficiu și a anulat cererea reconvențională ca netimbrată.

În motivare, a apreciat că cererea de chemare în judecată nu are ca obiect o cerere în materie de asigurări pentru a atrage competența cumulativă a instanțelor prevăzute de art. 115 C. proc. civ.

Astfel, în cererea de chemare în judecată au fost invocate ca temeiuri de drept dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ. care reglementează răspunderea delictuală, respectiv condițiile răspunderii pentru fapta proprie.

Reclamantul nu a înțeles să introducă acțiunea împotriva vreunei societăți de asigurări sau să solicite deschiderea vreunui dosar de daune pentru recuperarea prejudiciului suferit, ci a sesizat instanța de judecată cu acțiune în răspundere civilă delictuală pentru recuperarea avariilor cauzate ca urmare a accidentului rutier în care a fost implicat.

Totodată, reclamantul nu a indicat prin cererea de chemare în judecată locul producerii accidentului și chiar dacă avocatul reclamantului a precizat că incidentul s-a produs în comuna Horodnic de Sus, nu a făcut nicio dovadă în acest sens, nu a depus nici procesul-verbal de contravenție pentru a fi incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, instanța a considerat că sunt aplicabile în prezenta cauză dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și a apreciat că judecătoria Petroșani este competentă să soluționeze prezenta cauză, dat fiind că domiciliul pârâtului este în municipiul Petroșani.

Învestită prin declinare, Judecătoria Petroșani a pronunțat sentința nr. 1456 din data de 02 iunie 2016,

prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a decimat competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, a arătat că regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Reprezentând dreptul comun în materia competenței teritoriale, regula de la art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Așadar, față și de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în regulă generală, competența teritorială de drept comun și competența teritorială alternativă au caracter relativ.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 115 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. instanța a reținut că terțul are alegerea între instanțele prevăzute la alin. (1) și instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.

Or, în cauză, reclamantul, în calitate de terț prejudiciat, a ales să introducă acțiunea la instanța domiciliului său, având dreptul de alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente conform art. 116 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Potrivit art. 113 pct. 9 C. proc. civ. „în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”.

Art. 116 C. proc. civ. prevede că „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că terțul, reclamantul în litigiu, are alegerea între instanța în circumscripția căreia se află locul unde s-a produs fapta ilicită și instanța domiciliului sau, după caz, a sediului pârâtului.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantului A. de obligare a pârâtului B. la plata unor daune, rezultate din accidentul auto ce a avut loc în data de 19 septembrie 2015, din vina acestuia din urmă. Cum polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA a pârâtului era încheiată cu o societate de asigurare ce a intrat în insolvență, reclamantul a fost nevoit să suporte singur costul reparației.

Înalta Curte constată că locul producerii faptei ilicite, respectiv a accidentului auto, este în comuna Marginea, județul Suceava, cum rezultă din copia procesului-verbal seria din data de 19 septembrie 2015, aflat la dosarul Judecătoriei Rădăuți.

În cauză, reclamantul a ales să introducă acțiunea la Judecătoria Rădăuți, care este instanța locului producerii faptei ilicite, fiind incidente în acest caz prevederile art. 116 C. proc. civ., care prevăd dreptul de alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Rădăuți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2016.