ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2015

Decizia nr. 833/2015 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 13 ianuarie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Orașul Iernut prin primar, solicitând obligarea autorității să răspundă celor trei cereri expediate prin poștă cu confirmare de primire, prin care petentul solicita informații cu privire la terenul pe care tatăl său B. îl deținea în proprietate în anul 1937. În drept, contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportate la cele ale art. 132 alin. (1) C. proc.

civ., republicat, va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, fiind o excepție de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., republicat Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa”. Prin urmare, potrivit textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă, nu are competență materială în soluționarea cauzelor civile ca primă instanță.

Pe de altă parte, reclamantul a înțeles să invoce ca temei de drept al acțiunii prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „(…) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene (…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale (…)”.

Cum pârâtul Orașul Iernut este, potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, o autoritatea administrativă autonomă, constituită la nivel local - unitate administrativ-teritorială, iar demersul judiciar al reclamantului vizează refuzul nejustificat al autorității de a i se răspunde unor cereri, este evident că acțiunii îi sunt aplicabile, în ceea ce privește instanța competentă material, dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a I din Legea nr. 554/2004, mai suscitate.

Dând eficiență principiului disponibilității părții în procesul civil și aplicând, coroborat, dispozițiile procedurale privind competența materială și teritorială a instanțelor judecătorești la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, precum și la temeiul juridic principal invocat de reclamant, rezultă cu evidență că instanța supremă nu are competență materială de a soluționa prezenta cauză în primă instanță, instanța competentă fiind secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Din punct de vedere teritorial, Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, coroborate cu cele ale art. 111 C. proc.

civ., republicat, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau de la sediul autorității pârâte. Cum informațiile solicitate prin cererile adresate primarului Orașului Iernut se referă la un imobil aflat pe raza teritorială a Orașului Iernut, județul Mureș, pentru a bună administrare a actului de justiție, Înalta Curte va stabili ca instanță competentă să soluționeze cauza Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., republicat și va constata că nu este competentă material să soluționeze pricina în primă instanță, competența revenind unei instanțe de alt grad, respectiv Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, la care va declina cauza spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii formulate de A. la Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.