ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 573/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 606 din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta B.M.K. în contradictoriu cu pârâta C.C. Viișoara și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 88 din 2 august 2004 emisă de pârâtă, s-a restituit în natură construcțiile: magazin mixt S., compus din 5 încăperi, 2 beciuri, un șopron și terenul aferent în suprafață de 264,4 mp, înscrise în C.F. Sigmir, nr. top 185. A fost obligată pârâta să trimită notificarea formulată de reclamantă, Primăriei municipiului Bistrița în vederea soluționării pretențiilor referitoare la anexele gospodărești demolate, înscrise în aceeași carte funciară.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, că imobilele în litigiu au constituit proprietatea bunicilor paterni ai reclamantei, K.M. și M.K., având dreptul de proprietate înscris în C.F. sub B 1-2. În baza Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea Reformei Agrare, imobilele au trecut în proprietatea Statului Român, cu titlu de expropriere, fără plata unor despăgubiri, schimbarea tipului proprietății și a titularului ei s-a operat în C.F. sub B 3, la data de 20 aprilie 1961. Cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu a fost respinsă prin decizia nr. 88 din 2 august 2004, întrucât pârâta a cumpărat edificiul de la stat în anul 1990, că a construit în anul 1971 pe vechiul amplasament actuala construcție, iar cea veche nu mai există.

Din punctul de vedere al existenței sau inexistenței construcțiilor vechi, în cauză s-a administrat un probatoriu testimonial și o expertiză tehnică, din care a rezultat că imobilul în litigiu este cel vechi și nu reprezintă un imobil nou, în sensul prevederilor art.18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în raport cu cel preluat. Prin Legea nr. 247/2005, art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat, însă în art. 19 alin. (1) reglementează cazul în care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent în situația transformării clădirilor trecute în proprietatea statului, adică cele cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100 % din aria desfășurată inițial.

Aceste cerințe legale nu sunt îndeplinite în speță. Împotriva acestei sentințe, pârâta C.C. Viișoara a declarat apel, susținând că este nelegală și netemeinică, sub aspectul restituirii în natură a imobilului, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2), art. 11 alin. (3), art. 18 lit. b) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. A mai susținut că nu are calitatea de unitate deținătoare a construcției vechi preluată de stat, iar pe de altă parte a dobândit în proprietate imobilul, prin transfer de la fostul I.J.G.C.L. Bistrița, conform procesului-verbal nr. 14824 din 3 decembrie 1990. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 118/A din 10 aprilie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C.C.

Viișoara. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. B.V. reiese că imobilul construcție situat în Sigmir are vechile fundații din piatră ce aparțin casei vechi ridicată în 1910, construcția veche fiind demolată iar în locul ei a fost construită o nouă clădire. Că, anul demolării a fost 1970, deoarece pe una din scările de acces este inscripționat în tencuială data de 21 septembrie 1971 și numele meșterului constructor, S.M. Instanța de apel a apreciat că aceste concluzii, corect au fost înlăturate de instanța de fond întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorilor T.M., D.N., C.V.

și H.D., care au arătat că imobilul în litigiu a suferit de-a lungul timpului doar lucrări de întreținere pe care le face orice om bun gospodar. A mai reținut că, aceeași stare de fapt a rezultat și din depozițiile martorilor T.I., S.P. propuși de pârâtă, P.V. și C.A., propuși de reclamanta-intimată, audiați în apel. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta C.C. Viișoara, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență următoarele: - potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul are destinația de magazin mixt sătesc, că în prezent construcția existentă are vechile fundații de piatră ce aparțin casei pusă în funcțiune în anul 1910, însă în timp construcția a fost demolată până la fundații și în locul ei a fost edificată o construcție nouă din zidărie de cărămidă; - argumentele aduse de martorii audiați și reținute de cele două instanțe sunt lipsite de relevanță, atâta timp cât din raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă o altă stare de fapt, imobilul în litigiu fiind unul nou; - față de faptul că imobilul a fost preluat prin expropriere și că în prezent vechea construcție nu mai există, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza finală și alin. (2), art. 11 alin. (3), art. 18 lit. b) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005; - imobilul în litigiu a fost proprietatea Statului Român, dat în administrarea fostului I.J.G.C.L.

Bistrița, iar aceasta din urmă l-a înstrăinat în favoarea recurentei în schimbul contravalorii imobilului, astfel că restituirea în natură nu este posibilă. Recursul nu este întemeiat. Deși recurenta invocă în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în fapt reiterează cererea din apel, cu privire la modalitatea în care instanța de fond și cea de apel au apreciat probele administrate, respectiva expertiză tehnică și declarațiile martorilor audiați de către cele două instanțe. Sub acest aspect, criticile formulate de recurentă nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Nefondată este și critica vizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2), art. 11 alin. (3) și art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, dispoziții în raport de care restituirea în natură a imobilului nu ar fi posibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta C.C. Viișoara va fi respins ca nefondat. Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei B.M.K. suma de 1700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.C. Viișoara împotriva deciziei nr. 118/A din 10 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurenta C.C. Viișoara să plătească intimatei B.M.K. 1700 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.