ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2975/2015

Decizia nr. 2975/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală Brașov, anularea Dispoziției de soluționare a contestației nr. 54 din 17 mai 2013 și a Deciziei de impunere nr. 49175 din 07 februarie 2013 pentru stabilirea impozitului pentru teren și clădiri aferent anului 2013. 2. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 30 din 4 martie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect anularea dispoziției de soluționare nr. 54 din 17 mai 2013, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reținând că în mod corect a fost emisă decizia de impunere fiscală și a fost respinsă contestația împotriva acesteia.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, anularea actelor administrative atacate. În esență, recurenta a susținut că organele fiscale locale din România nu pot decide, în niciun mod, cu privire la modificarea, stoparea sau recuperarea ajutoarelor de stat existente, putând numai să pună în aplicare deciziile Comisiei Europene, transmise lor prin intermediul Consiliul Concurenței.

4. Apărarea intimatei-pârâte Intimata-pârâtă Direcția Fiscală Brașov, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, fiind legală și temeinică. 4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 februarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. 1.1. Argumente de fapt și de drept relevante În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 11 februarie 2015, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. Astfel, deși se invocă în cererea de recurs prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., recurenta nu indică și nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de aceste texte de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., practic aceasta reia aceleași considerente invocate pe fondul cauzei.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat. Dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), în privința numelui, prenumelui și domiciliul părții, și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) în privința taxei judiciare de timbru sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC A. SA împotriva Sentinței nr. 30 din 4 martie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV