- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 octombrie 2008
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Gnatowska împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A GNATOWSKA c. POLONIA (Documentul nr. 23789/04) JUDGMENT STRASBOURG 7 octombrie 2008 FINAL 07/01/2009 Această hotărâre poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Gnatowska c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, care a deliberat în privat la 16 septembrie 2008, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 23789/04) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dna Katarzyna Gnatowska („reclamantul”), la 18 iunie 2004. Reclamantul a fost reprezentat de dna M. Gāsiorowska, avocat care practică în Warszawa.
Guvernul Polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 13 septembrie 2007, președintele Secțiunii a patra a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, s-a decis să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Zakroczym. La 4 martie 1986, mama reclamantului a depus la Curtea de District Nowy Dwór Mazowiecki ( Sād Rejonowy ) o moțiune de dizolvare a unei coproprietăți și a unei diviziuni de moștenire. Proprietatea a constituit, printre altele , o exploatație și parcele de teren situate în Zakroczym.
Reclamantul și fratele ei au fost, de asemenea, implicați în proceduri ca părți. Între 4 martie 1986 și 3 aprilie 1992, instanța a programat cincizeci de audieri și a numit trei experți. Între timp, reclamantul a depus o serie de plângeri cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii, fără niciun folos. La 3 aprilie 1992, instanța a continuat procesul. Acestea au fost reluate la 24 iulie 1995. Între 16 august 1995 și 14 mai. 2002 instanța a programat douăzeci și trei audieri, dintre care treizeci au fost suspendate din diferite motive, de exemplu necesitatea de a obține dovezi suplimentare, în special mai multe rapoarte de experți. Trei audieri au fost suspendate la cererea reclamantului.
La 14 mai 2002, instanța a închis procesul și a suspendat eliberarea unei decizii. În anul 2002, aceeași instanță a reînchis procedura și a ordonat obținerea unor dovezi suplimentare, inclusiv a rapoartelor experților. 10. La 17 noiembrie 2002, fratele reclamantului a murit și a rămas procedura. Acestea au fost reluate la o dată neespecificată în 2003. 11. Între 20 februarie 2003 și 1 iunie 2007, instanța a ordonat patru rapoarte de experți care urmează să fie obținute și programate șaisprezece audieri, dintre care cinci au fost suspendate. 12. Acțiunea este în așteptare în fața instanței de primă instanță.
Procedințe în temeiul Legii 2004 13. La 5 septembrie 2005, reclamantul a depus la Curtea Regională Warszawa (Sīd Okręgowy) o plângere în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). 14. Reclamantul a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în fața Curții de district Nowy Dwór Mazowiecki a fost excesivă și o atribuire de o justă satisfacție în valoare de 10.000 de zloți polonezi (PLN) (aprox. 2500 EUR).
15. La 7 octombrie 2005, Curtea regională de Warszawa a respins plângerea sa din cauza faptului că, la data intrării în vigoare a anului 2004 Deși instanța a recunoscut, în general, că procedura înainte de 2004 a fost îndelungată în mod nejustificat, nu a examinat cursul procedurii înainte de data intrării în vigoare a Legii de 2004 și a subliniat că dispozițiile Legii de 2004 ar putea fi aplicate numai la procedurile pe durata perioadei de 17 septembrie 2004. DREPTUL DOMNIZIC ȘI PRACTICĂ PRIVIND HOTĂRÂREA INTERNAȚIONALĂ ȘI practică relevantă privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt incluse în hotărârile Curții în cazurile de Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.
ARTICOLUL 6 § 1 ALICULUI 17. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempo rațional”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal...” 18. Guvernul s-a abținut de a lua o poziție cu privire la fondul plângerii reclamantului, având în vedere jurisprudența Curții privind durata procedurii. 19. Curtea remarcă că procedura a început la 4 martie 1986. Cu toate acestea, perioada care urmează să fie luată în considerare a început numai la 1 mai 1993, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Polonia a dreptului unei cereri individuale.
Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie să se țină seama de starea procedurilor la momentul respectiv. Perioada în cauză nu s-a încheiat încă. Acesta a durat astfel peste 15 ani și patru luni într-o instanță judecătorească. Admisibilitate 20. Guvernul a recunoscut că reclamantul a epuizat toate măsurile de remediere disponibile în temeiul legii poloneze. 21. Curtea constată că această plângere nu este în mod evident nepotrivit, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă.
Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
23. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender În plus, Curtea consideră că, în respingerea plângerii reclamantului că acțiunea din cauza ei a depășit un timp rezonabil, Curtea Regională Warszawa nu a aplicat standarde care erau conforme cu principiile înscrise în jurisprudența Curții (a se vedea Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, § 36, 11 octombrie 2005). 24. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea observă că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”.
În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 1.679.000 zloti polonezi (PLN) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 50.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 27. Guvernul a contestat aceste afirmații. 28. Curtea nu discerne nicio legătură cauzală dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație.
Pe de altă parte, acordă reclamantului 14,400 EUR în ceea ce privește morale Cheltuieli și cheltuielile 29. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 10.000 PLN pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii. Această sumă a inclus 732 PLN în taxele avocatului pentru pregătirea și prezentarea cauzei sale în fața Curții. 30. Guvernul a contestat reclamația. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne și consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 230 EUR pentru procedurile în fața Curții.
Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 14,400 EUR (44.000 patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și EUR 230 (due sute treizeci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 7 octombrie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza
FOURTH SECTION
CASE OF GNATOWSKA v. POLAND (Application no. 23789/04) JUDGMENT STRASBOURG 7 October 2008 FINAL 07/01/2009 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Gnatowska v. Poland, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having deliberated in private on 16 September 2008, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 23789/04) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Ms Katarzyna Gnatowska (“the applicant”), on 18 June 2004.
The applicant was represented by Ms M. Gąsiorowska, a lawyer practising in Warszawa. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.
On 13 September 2007 the President of the Fourth Section decided to give notice of the application to the Government. Applying Article 29 § 3 of the Convention, it was decided to rule on the admissibility and merits of the application at the same time. THE FACTS I.
THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE
4. The applicant was born in 1961 and lives in Zakroczym. A. Main proceedings
On 4 March 1986 the applicant’s mother lodged with the Nowy Dwór Mazowiecki District Court ( Sąd Rejonowy ) a motion for the dissolution of a co-ownership and division of an inheritance. The estate comprised, inter alia , a farm and plots of land located in Zakroczym. The applicant and her brother were also involved in the proceedings as parties.
Between 4 March 1986 and 3 April 1992 the court scheduled fifteen hearings and appointed three experts. In the meantime, the applicant lodged several complaints about the unreasonable length of the proceedings, to no avail.
On 3 April 1992 the court stayed the proceedings. They were resumed on 24 July 1995.
Between 16 August 1995 and 14 May 2002 the court scheduled twenty-three hearings, thirteen of which were adjourned for various reasons, for instance the need to obtain additional evidence, in particular several experts’ reports. Three hearings were adjourned at the applicant’s request.
On 14 May 2002 the court closed the trial and adjourned delivery of a decision. On 28 May 2002 the same court re-opened the proceedings and ordered that additional evidence be obtained, including experts’ reports.
On 17 November 2002 the applicant’s brother died and the proceedings were stayed. They were resumed on an unspecified date in 2003.
Between 20 February 2003 and 1 June 2007 the court ordered four expert reports to be obtained and scheduled sixteen hearings, five of which were adjourned.
The proceedings are pending before the first-instance court. B. Proceedings under the 2004 Act
On 5 September 2005 the applicant lodged with the Warszawa Regional Court (Sąd Okręgowy) a complaint under the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”).
The applicant sought a ruling declaring that the length of the proceedings before the Nowy Dwór Mazowiecki District Court had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN) (approx. EUR 2,500).
On 7 October 2005 the Warszawa Regional Court dismissed her complaint on the ground that on the date of the entry into force of the 2004 Act no undue delays in the proceedings could be discerned. Although the court acknowledged in general that the proceedings before 2004 had been unreasonably lengthy, it did not examine the course of the proceedings prior to the date of the entry into force of the 2004 Act. It stressed that the provisions of the 2004 Act could be applied only to proceedings pending after 17 September 2004. II.
RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE
16. The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. THE LAW I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION
17. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
The Government refrained from taking a position on the merits of the applicant’s complaint, having regard to the Court’s case-law concerning the length of the proceedings.
The Court notes that the proceedings commenced on 4 March 1986. However, the period to be taken into consideration began only on 1 May 1993, when the recognition by Poland of the right of individual petition took effect. Nevertheless, in assessing the reasonableness of the time that elapsed after that date, account must be taken of the state of proceedings at the time. The period in question has not yet ended. It has thus lasted over fifteen years and four months at one court instance. A. Admissibility
The Government acknowledged that the applicant had exhausted all the remedies available under Polish law.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible. B. Merits
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see Frydlender , cited above). Furthermore, the Court considers that, in dismissing the applicant’s complaint that the proceedings in her case exceeded a reasonable time, the Warszawa Regional Court failed to apply standards which were in conformity with the principles embodied in the Court’s case-law (see Majewski v. Poland , no. 52690/99, § 36, 11 October 2005).
Having examined all the material submitted to it, the Court observes that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. There has accordingly been a breach of Article 6 § 1 of the Convention. II.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
25. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
The applicant claimed 1,679,000 Polish zlotys (PLN) in respect of pecuniary damage and 50,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage.
The Government contested these claims.
The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, it awards the applicant EUR 14,400 in respect of non ‑ pecuniary damage. B. Costs and expenses
The applicant also claimed PLN 10,000 for the costs and expenses incurred in the proceedings. This amount included PLN 732 in lawyer’s fees for preparation and presentation of her case before the Court.
The Government contested the claim.
According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to reimbursement of his costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession and the above criteria, the Court rejects the claim for costs and expenses in the domestic proceedings and considers it reasonable to award the sum of EUR 230 for the proceedings before the Court. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, EUR 14,400 (fourteen thousand four hundred euros) in respect of non-pecuniary damage and EUR 230 (two hundred and thirty euros) in respect of costs and expenses, plus any tax that may be chargeable, to be converted into Polish zlotys at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 4. Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.
Done in English, and notified in writing on 7 October 2008, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President