ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1693/2017

Decizia nr. 1693/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin membrii Colegiului director, pe care îi acuză de complicitate tacită la rasism, discriminare, sechestrare de persoane, tortură psihică, fals și uz de fals, abuz de putere, solicitând despăgubiri materiale și morale în cuantum de 360.000 euro.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere considerentele ce urmează.

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din noul C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Or, cererea reclamantului nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Aceste dispoziții, imperative, structurează competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităților publice, sferă ce include și refuzul nejustificat, și în raport de care se determină, prima facie, și competența de soluționare a cererilor privind acordarea de despăgubiri de către o autoritate publică.

Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza având ca obiect plângerea formulată de A. spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.