ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2018

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a solicitat sancționarea procurorilor și judecătorilor din cadrul Tribunalului Ilfov și Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, care au instrumentat greșit dosarele x/2015 și dosar x/2015, interpretând eronat legea.

La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2018, petentul A. prezent personal în fața instanței a precizat că Înalta Curte este competentă a soluționa cauza întrucât pune în discuție atitudinea unor magistrați care au soluționat dosarul său penal indicat în cererea de chemare în judecată.

În susținerea cererii a precizat că judecătorii care l-au condamnat nevinovat la închisoare trebuie sancționați.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței generale și materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, excepție invocată din oficiu de instanță, se rețin următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Or, cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care aceasta solicită sancționarea judecătorilor, procurorilor și anularea unor acte ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată considerate drept "acte administrative", nu fac parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului, ținând cont de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. raportat la art. 95 pct. 1 din același cod și coroborat cu art. 10 alin. (1) teza a I-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Ilfov, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție își are domiciliul petentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cauzei formulată de petentul A., în favoarea Tribunalului Ilfov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.