ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1402/2017

Decizia nr. 1402/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 26 noiembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea efectelor Ordinului nr. 142 din 06 iunie 2014, emisă de pârâtă și reluarea raporturilor de muncă - măsură vremelnică - până la soluționarea definitivă și irevocabilă, respectiv epuizarea căilor de atac împotriva actului menționat, în postul deținut anterior - consilier în cadrul Direcției de Resurse Umane.

Prin Încheierea de ședință nr. 17 din data de 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției contencios administrativ și fiscal, din cadrul aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 494 din 9 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, invocată de pârâtă și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 494 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva Încheierii nr. 17 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a formulat recurs reclamantul A.

Criticile formulate de reclamant au vizat, în esență, următoarele aspecte:

Încheierea nr. 17 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, este nelegală, întrucât a fost pronunțată fără cale de atac separată, deși reprezintă actul cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ și face corp comun cu căile de atac la care este supusă hotărârea ce se pronunță în cauză.

Sentința civilă nr. 494 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe. În cauză a operat prorogarea de competență asupra cererii de ordonanță președințială, aceasta intrând în competența completului de judecată învestit cu soluționarea apelului declarat în Dosarul de fond nr. x/63/2014. În consecință, instanța de contencios administrativ nu era competentă să soluționeze prezenta acțiune, exista un conflict negativ de competență și cauza trebuia soluționată prin regulator de competență.

Norma procedurală de competență fiind de ordine publică, sancțiunea este nulitatea absolută a tuturor actelor procedurale în condițiile art. 175 - art. 179 C. proc. civ., republicat.

Hotărârile recurate cuprind motive contradictorii și străine de natura cauzei. Atât sentința civilă, cât și încheierea de declinare a competenței, au fost soluționate în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004, deși acțiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/63/2014 se judecă în baza Codului de procedură civilă și a prevederilor Codului muncii.

Mai mult, instanța de fond nu a ținut seama de temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată, încadrând acțiunea în prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și declarându-se competentă, fără a acorda termen în vederea precizării temeiului în drept al acțiunii.

Ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia. Concret, cererea de ordonanță președințială a fost calificată și interpretată în mod greșit ca o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, context în care, hotărârile recurate au fost pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin nerespectarea competenței materiale și teritoriale, precum și a principiilor contradictorialității, rolului activ al judecătorului și al aflării adevărului.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate a invocat, în principal, excepția lipsei de obiect a recursului, ca urmare a soluționării definitive a cererii principale ce formează obiectul Dosarului nr. x/63/2014, prin Decizia nr. 1708 din 16 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în susținerea recursului, astfel cum a fost calificată de către instanță, este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În speță, reclamantul A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea efectelor Ordinului nr. 142 din 06 iunie 2014, emis de Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor și reluarea raporturilor de muncă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă, respectiv epuizarea căilor de atac declarate împotriva ordinului menționat.

Astfel cum rezultă din susținerile intimatei-pârâte Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, formulate prin întâmpinarea depusă în cauză și confirmate de informațiile furnizate de sistemul Ecris, prin Sentința civilă nr. 1766 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/63/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor, având ca obiect anularea Ordinului nr. 142 din 06 iunie 2014, emis de intimată și obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în situația în care nu ar fi fost concediat, precum și reintegrarea pe postul deținut anterior, cu repunerea părților în situația anterioară sau obligarea intimatei la încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată.

Prin aceeași sentință, a fost respins ca prescris, capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a clauzei referitoare la durata determinată a contractului individual de muncă nr. 118 din 08 iunie 2011.

Prin Decizia civilă nr. 1708 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței civile nr. 1766 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Cum în cauză a fost soluționată definitiv acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect anularea Ordinului nr. 142 din 06 iunie 2014, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de ordonanță președințială, nu mai este actual, întrucât această hotărâre și-a încetat efectele la data pronunțării instanței de judecată asupra fondului cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând că este întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte o va admite, cu consecința respingerii recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 494 din 9 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Față de soluția dată excepției în discuție, nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de recurent vizând cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamant împotriva Încheierii nr. 17 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va examina, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac deduse judecății.

Conform prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., republicat, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În conformitate cu principiul statuat prin textul de lege menționat, admisibilitatea unei căi de atac și pe cale de consecință, declanșarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea căii de atac în condițiile legii.

În speță, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, recursul a fost declarat împotriva Încheierii nr. 17 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2015, prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., republicat, "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent."

Se constată, așadar, că recursul declarat împotriva acestei hotărâri nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice, și din acest motiv, este o soluție inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant împotriva Încheierii nr. 17 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes a recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 494 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 494 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Încheierii nr. 17 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV