ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1850/2016

Decizia nr. 1850/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 26 iunie 2015 (data depunerii acțiunii la poștă, menționată pe plicul aflat la dosarul judecătoriei Iași) și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 1 iulie 2015, sub nr. x/245/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunțat să dispună desfacerea căsătoriei părților, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de C., exercitarea exclusiva a autorității părintești privind pe minora D., stabilirea locuinței la mamă și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.

Pârâtul B. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora D., stabilirea domiciliului minorei la pârâtul-reclamant, obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere pentru minoră și revenirea la numele anterior căsătoriei. Prin Sentința civilă nr 3102 pronunțată la data de 14 martie 2016, Judecătoria Iași, reținând că reclamanta locuiește în localitatea Fălticeni, județul Suceava și în raport de dispozițiile art. 914 alin. (1) C. proc. civ. (actualul art. 915 alin. (1) C. proc. civ.) a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, și a declinat cererea, spre competenta soluționare, Judecătoriei Fălticeni.

Judecătoria Iași a avut în vedere prevederile textul legal anterior menționat potrivit cărora, dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei m care se află cea din urmă locuință comună, cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, la data de 1 iunie 2016, sub nr. x/245/2015.

Prin Sentința civilă nr. 1361 din data de 16 august 2016, Judecătoria Fălticeni a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni, județul Suceava, a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Iași, județul Iași, a suspendai din oficiu judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru -soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Fălticeni a reținut, pe de o parte, dispozițiile art. 915 C. proc. civ. și împrejurarea că ultimul domiciliu comun al soților a fost în comuna Sinești, Județul Iași, iar reclamanta-pârâtă locuiește, în prezent, fără forme legale, în comuna Rișca, Județul Suceava.

Pe altă parte, Judecătoria Fălticeni a avut în vedere că, prin Decizia nr. 908 din 26 martie 2015, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 914 alin. (2) C. proc. civ. (devenit art. 915 după modificarea Legii nr. 134/2010), dacă nici reclamantul, nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unul astfel de acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei Sectorului 5. S-a arătat că, cu acest prilej, Înalta Curte a statuat că, în ceea ce privește acordul de voință al părților cu privire la instanța competentă să judece cererea de divorț.

Codul de procedură civilă nu cere ca acest acord să fie dat expres, în cadrul aceluiași înscris, el putând rezulta și din indicarea aceleiași instanțe realizată chiar separat, dar neechivoc, de fiecare dintre părți. A mai reținut instanța că, în speța de față, reclamanta, odată cu introducerea acțiunii de divorț, și-a manifestat voința ca litigiul să fie soluționat de Judecătoria Iași, în a cărei rază teritorială s-a aflat ultimul domiciliu comun al soților, nefiind relevante circumstanțele în care reclamanta-pârâtă, în prezent, locuiește cu un alt bărbat și copilul născut din această relație, într-o localitate aflată în circumscripția teritorială a altei instanțe, respectiv Judecătoria Fălticeni.

De asemenea, a constatat că pârâtul, la rândul său, prin cererea reconvențională formulată și adresată, de asemenea, Judecătoriei Iași, și-a manifestat similar voința și nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Iași, nici după completarea cererii reconvenționale depuse în fața Judecătoriei Fălticeni, prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare al minorei D. și constatarea faptului că nu este tatăl biologic al minorei, născută la 27 martie 2016 din relația reclamantei-pârâte cu numitul E. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în considerarea celor ce succed: Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc.

civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în căzui declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente. Astfel, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, judecătoria Iași și Judecătoria Fălticeni și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii privind pe reclamanta-pârâtă A. și pe pârâtul-reclamant B., având a obiect "divorț cu minori". În ceea ce privește invocarea excepție de necompetență teritorială de către Judecătoria Iași, se constată că, deși potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc.

civ., necompetență materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, aceasta a invocat excepția abia la al doilea termen de judecată, care nu a fost acordat în vederea verificării competenței în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. care statuează că, în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

Se reține că la primul termen de judecată, respectiv în ședința din data de 8 decembrie 2015, excepția necompetenței teritoriale putea fi invocată din oficiu, având în vedere că, pentru acel termen de judecată, părțile au fost legal citate, iar la dosar exista depusă ancheta socială din care rezulta că reclamanta este plecată împreună cu minora în comuna Fălticeni, iar pârâtul este în continuare plecat în Italia. Prin urmare, având în vedere că instanța de nu a invocat excepția în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ., deși erau îndeplinite cerințele legale pentru o putea invoca, precum și că termenul de judecată ulterior (1 martie 2016), la care a fost aceasta a fost invocata, nu a fost acordat în scopul prevăzut de art. 132 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că a operat decăderea din dreptul de invocare a excepției necompetenței teritoriale. Cu toate că aceste considerente sunt suficiente pentru conturarea soluției, în sensul stabilirii competenței în favoarea Judecătoriei Iași, este de reținut că această soluție se verifică și prin raportare la norma care a general conflictul negativ de competență, respectiv art. 915 C. proc. civ. Potrivit reglementării din Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Titlul I, Procedura divorțului, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.

Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional este competenta judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul". Textul procedural mai sus evocat stabilește o competență materială în soluționarea acțiunii de divorț, în sensul că aceasta revine judecătoriei, iar, în ceea ce privește competența teritorială, statuează o competență absolută, specială, dispozițiile care o reglementează fiind imperative și de strictă interpretare.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la data formulării acțiunii, iar nu la o dată ulterioară, chiar dacă intervin modificări în ceea ce privește domiciliul părților în cauză, în acest sens fiind și dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că "instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimba domiciliul sau sediul". Alin. (2) al art. 107 C. proc. civ. reglementează momentul determinării instanței competente, respectiv acela al sesizării instanței, astfel că, coroborând aceste dispoziții cu prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că, în situația de față, sunt nerelevante orice schimbări ulterioare referitoare la domiciliul reclamantei-pârâte.

Se constată că, astfel cum rezultă din declarația părților, din data de 16 august 2016, aflată la dosarul Judecătoriei Fălticeni, ultima locuință comună a soților a fost în sat Osoi, comuna Sinești, județul Iași, domiciliu părăsit de către recurenta-reclamanta în luna ianuarie 2016. Totodată, se mai reține și că, prin cererea de învestire a instanței, reclamanta a arătat că, împreună cu soțul și minora, a locuit o perioadă de timp în străinătate, lucrând în afara țării, iar, pe fondul deteriorării relațiilor dintre soți, doar ea și minora au revenit în țară, iar, prin cererea reconvențională depusă la dosar, pârâtul-reclamant a precizat că locuiește în Italia, aspect necontestat și care rezultă și din înscrisurile aflate la dosar, unde o perioadă de timp au locuit și reclamanta-pârâtă și minora, care, însă, începând cu luna ianuarie 2015, s-au întors în țară.

Așadar, împrejurările că, ulterior datei formulării cererii de chemare în judecată, prin ancheta socială din data de 24 noiembrie 2015, s-a reținut că "în prezent d-na A. este plecată din localitate împreună cu minora D., în comuna Fălticeni, Județul Suceava", precum și că reclamanta-pârâtă a arătat, la termenul de judecată din data de 1 martie 2015, că la acel moment locuiește în comuna Fălticeni nu au nicio relevanță juridica în raport de considerentele mai sus arătate. Astfel, în raport de cele anterior enunțate, Înalta Curte constată că, la data învestirii instanței de judecată, acțiunea fiind formulată la data de 26 iunie 2015 (data poștei) și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 1 iulie 2015, reclamanta-pârâtă domiciliată în România, sat Osoi, comuna Sinești, județul Iași, adresă la care se află și ultima locuință comună a soților, iar pârâtul-reclamant locuia în Italia.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai reține și că prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., reținute de către Judecătoria Fălticeni, nu sunt aplicabile cauzei pendinte, întrucât acordul părților cu privire la judecătoria care urmează să soluționeze divorțul intervine doar în situația în care niciuna dintre părți nu are locuința în țară, ceea ce nu se verifică în prezenta pricină, având în vedere că reclamanta-pârâtă are domiciliul în România. Înalta Curte constă că, în prezentul litigiu, atât ultima locuință comună a soților, cât și domiciliul reclamantei-pârâte de la data sesizării instanței, se află în circumscripția Judecătoriei Iași, respectiv în sat Osoi, comuna Sinești, județul Iași și, apreciind că devin incidente dispozițiile statuate de teza I a art. 915 alin. (1) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în circumscripția căreia se află ultima locuință comună a soților.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2016. Procesat de GGC - NN